9,583 matches
-
a adresat: „Atențiune! Gardă, ascultă comanda la mine!” O tresărire generală a legat toate sufletele de unda glasului său. Ca într-o beatitudine repetam și răspundeam la fiecare cuvânt din Credo-ul legământului. Nu-mi mai era frig, nu mai tremuram. Parcă pluteam când am rostit pasajul final: „Cred în Biruința legionară, cum cred în Dumnezeu și în steaua neamului meu. Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea, Căpitanul, nici pe frații mei de cruce!”; broboane de sudoare îmi inundaseră tâmplele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aducea de la internat un sufertaș cu mâncare caldă, fructe și câțiva bani. Am încercat de mai multe ori să ajung la tine, dar mi s-a spus că nu s-a sfârșit ancheta. Avea lacrimi în ochi și glasul îi tremura. L-am îmbrățișat și amândoi am plâns. Nu puteam vorbi de emoție. Să știi, a continuat, că toți colegii îți doresc sănătate. Fii tare și să nu disperi. Noi ne rugăm pentru tine. Să știi că e și Marin aici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Pentru prima dată vedeam cum arată o „închisoare principală”. În semiobscuritatea creată de beculețele albastre așezate doar la intersecția brațelor T-ului apăream ca niște umbre în Hades. Ne au tăiat lanțurile și ne-au făcut percheziție la pielea goală. Tremuram de frig, oboseală și emoție, dar o toropeală îmi cuprinsese tot corpul, să nu mai simt, să nu mai știu, să nu mai înregistrez nimic din mediul în care mă aflam. Era urmarea stărilor de tensiune din timpul anchetei și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înainte! M-a scos în curtea din fața Zărcii. Zăpadă mare. Ningea de câteva zile. Fulgii îmi sărutau creștetul și obrazul ca într-o idilă tainică, fără să știe că sărutul lor de gheață făcea să-mi clănțăne dinții în gură. Tremurând, alunecam prin zăpadă și, împiedicându-mă de ceva ascuns vederii în zăpadă, am căzut rănindu-mi genunchii și palmele. La dreapta era Corpul gardienilor, unde se administrau pedepsele. Instinctiv m-am îndreptat într-acolo, rugându-mă în gând: „Ușa milostivirii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scria cu litere mari: director. Înăuntru era fratele meu cel mic, Alexandru, cu ochii plini de lacrimi. Am intuit situația și m-am pregătit sufletește. Mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat, în hainele vărgate ale penitenței, desculț, cu capul chilug descoperit, tremurând de frig și emoție, slab ca un schelet, semănam cu o arătare. Am surprins reacția de spaimă de pe fața fratelui meu. Înainte de a apuca să salut, maiorul Munteanu se repezi la mine și mă apucă de piept. Uită-te la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deținutul a făcut un semn fratelui său. Fratele era debusolat în fața acestor scene de perfidie, așa că am zis: Da, domnule maior! Da, fratele meu drag! Du-te acasă și spune tatei și mamei că eu și toți cei asemenea mie, tremurăm cu mâinile împreunate în rugăciune, invocând mila lui Dumnezeu pentru noi, pentru sufletul domnului maior Munteanu și al tuturor asupritorilor noștri. Așa evadăm din regimul de asuprire fizică și morală în care mă vezi! Tensiunea sufletească și căldura din cameră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a oprit. A intrat în postul de jandarmi cu arma și cartușiera gardianului, după ce l-a avertizat: Tu rămâi acolo! Să nu te miști! După cinci minute Sandu a ieșit cu șeful postului și l-a chemat pe gardian. Acesta tremurând și bălăbănindu-se ca un om beat a intrat în post. După alte zece minute Sandu a ieșit singur și ne-a zis: Hai la colonie, fraților. Vă spun acolo ce am făcut. Sandu spusese șefului de post ce se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe acest rătăcit de înșelăciunea drăcească și să-l arunc în prăpastia de la picioarele mele. În ce rătăcire adâncă aruncă diavolul sufletul omenesc: crezând că aduce jertfă lui Dumnezeu îl face să-și ucidă proprii copii. Te cutremuri. Trupul îmi tremura și simțeam că tremură și sufletul în mine. În ființa neamului nostru românesc, curat sufletește și echilibrat în toate actele lui de viață, de la cea personală la cea comunitară, păcatul adus de străini, al ereziilor și rătăcirilor morale de tot
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înșelăciunea drăcească și să-l arunc în prăpastia de la picioarele mele. În ce rătăcire adâncă aruncă diavolul sufletul omenesc: crezând că aduce jertfă lui Dumnezeu îl face să-și ucidă proprii copii. Te cutremuri. Trupul îmi tremura și simțeam că tremură și sufletul în mine. În ființa neamului nostru românesc, curat sufletește și echilibrat în toate actele lui de viață, de la cea personală la cea comunitară, păcatul adus de străini, al ereziilor și rătăcirilor morale de tot felul, prin ieșirea de sub
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
punte de legătură între cele două stadii de viață duhovnicească, a mea și a lui Valeriu, știind să coboare ștacheta la nivelul posibilităților mele de trăire interioară și exterioară. În ruga comună mă simțeam ca un pui căzut din cuib, tremurând din aripile abia pudrate cu puful credinței, iar pe Valeriu îl simțeam ca pe un vultur care plutește în înalt, trăgându-mă și pe mine după el. * Valeriu nu era un conformist. Spărgea formele cu cutezanța duhului, fără să sacrifice
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vom asuma răspunderea să formăm un juriu de cercetare și pedepsire a oricăror fapte care contravin bunei desfășurări a vieții și activității în penitenciar și în ateliere. Și imediat, cu ton poruncitor, a zis copilului: Și acum, întinde-te. Copilul, tremurând, s-a întins pe jos. Ceilalți, tremurând, tăceau. Cine vrea să execute sentința?, a întrebat Ibănescu. Dacă nu se oferă nimeni, o voi executa eu. Îmi făcusem loc până aproape de el, în lateral. I-am pus mâna în piept, l
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de cercetare și pedepsire a oricăror fapte care contravin bunei desfășurări a vieții și activității în penitenciar și în ateliere. Și imediat, cu ton poruncitor, a zis copilului: Și acum, întinde-te. Copilul, tremurând, s-a întins pe jos. Ceilalți, tremurând, tăceau. Cine vrea să execute sentința?, a întrebat Ibănescu. Dacă nu se oferă nimeni, o voi executa eu. Îmi făcusem loc până aproape de el, în lateral. I-am pus mâna în piept, l am ridicat de la pământ - nu știam de unde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să mi se aplice 25 de lovituri la spate cu centironul și m-am culcat la pământ. Șeful, personal, mi-a aplicat pedeapsa. În timp ce primeam loviturile, întreg grupul, cam 150 de oameni, se depărta de cei doi, care începuseră să tremure. Atunci șeful nostru s-a îndreptat spre ei. „Poftiți la administrație, spuneți ce ați văzut și cereți eliberarea. Aici nu vin decât cei curați care știu să răspundă de faptele lor și să moară”. Au plecat și nu i-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toți și nici pentru mult timp. Instigați de cei ce pregăteau fericirea lumii, poate chiar amenințați, reintrau în ritmul lor de călăi. Marea triere Am fost scoși în curtea circulară a Reduitului, înghesuiți în spatele lui, abia trăgându-ne răsuflarea. Cei mai mulți tremurau la gândul că vom fi împușcați în masă. După două ore de așteptare mută și înfrigurată, a intrat în curte o comisie de ofițeri de securitate însoțiți de ofițeri juriști, urmați de un alai de grefieri civili. Câțiva milițieni, au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
striga: Mi-e foame! Mi-e foame! Mi-e foame! Colonelul s-a ferit din calea lui și a ieșit. Rozin a proferat o serie de injurii și insulte la adresa evreimii și dumnezeului lor, apoi s-a urcat pe prici tremurând nervos. Croitorașul Ion Mânzală A mai fost introdus în cameră un tânăr croitor, din Mânzălești, Buzău, copil din flori, recrutat de partid căci avea origine sănătoasă, pentru a deveni ofițer de securitate. Biata lui mamă, o țărancă pe care o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era legată de bucata de cârpă pe care o contempla pe perete. Mi-am adus aminte și de o povestire a lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Pe când se întorcea acasă de la serviciu, un om întâlni pe stradă o sărmană femeie, cerșind și tremurând în zăpadă, în viforul care sufla cu putere. S-a gândit să o ajute cu un ban, dar un alt gând l-a făcut să întârzie gestul de bunăvoință. Și-a făcut socoteala că trebuie să-și scoată mănușile, să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fie exemplu de viață spirituală și jertfă neprecupețită. Mihalexe m-a învinuit, amenințat și taxat drept mentor al Zărcii și pe Alexandru Sandu Ștefănescu ajutorul meu, iar cei ce ascultă de noi vor avea de suferit. Sufletul lui Delu Bălan tremura de emoție și bucurie; prezența lui lângă mine îmi dădea îndrăzneală. Nu ne văzusem de la Târgșor și simțeam nevoia să ne îmbrățișăm și să împletim aceeași cunună a suferinței pentru mărturisirea Adevărului. Atunci a intrat Crăciun. Rămăsesem în picioare, să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
reușit să-l împroaște cu noroi pe Maxim. Dar cine era Maxim? Un nimeni de care nimeni nu știa și care nici nu mai figura în actele de stare civilă. Se târâse douăzeci și doi de ani pe pardoseala temnițelor, tremurând la gândul că Dumnezeu pedepsește în el nu numai păcatele lui, ci și cele neștiute ale neamului românesc. Doisprezece ani se chinuise femeia cu scurgere de sânge. Optsprezece ani stătuse altă femeie gârbovă. Doisprezece ani fusese muncit copilul lunatic. Fiica
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în lacrimi și suspine, Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu, cu frunțile la pământ. Mama a repetat singură, plângând: „Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, acum și în ceasul morții...”. Din cauza emoției mult timp nu ne am putut vorbi, ne tremurau bărbiile și buzele; vrând să spunem câte ceva, ne Înecau lacrimile. Pune ciorbița la încălzit, Costică, s-a adresat mama tatii, printre suspine. L-a trimis pe tata să pregătească masa pentru că dânsa mergea foarte greu, făcuse și așa mare efort
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vostru. (Avea vreo 7.000 de lei.) Lasă tată, nu-i găseam noi? Așa am vrut eu... A mâncat și s-a odihnit puțin, apoi l-am dus la CEC. Vremea se înrăutățise. La coborârea din autobuz era să cadă. Tremura și de frig și de emoție. Vezi, măi tată, nu puteai să vii mai târziu, când se mai încălzea timpul, l-am mustrat supărat de cutezanța lui. Care timp? Nu mai e timp, mi-a replicat accentuat și sacadat. Nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-i veneau cu ușurință. "Parisul a căzut... Parisul, un oraș sacru pentru toată omenirea... dar Parisul rămîne (profund gravat) în inimile noastre..."4 Două zile mai tîrziu, mareșalul Pétain a cerut armistițiu. Finalul tragic", scria Iorga. El afirma că "îi tremură mîinile" scriind aceste rînduri și că nu îndrăznește să-l judece pe mareșalul Pétain, "cel mai glorios dintre soldații francezi. Doar timpul îi va judeca teribilul act". Ca luptător naționalist, Iorga privea lucrurile în perspectivă și în profunzime: "dar armata
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
abia o jumătate de oră mai târziu m-am simțit în stare să scriu ceea ce apare aici ca paragraful al doilea al notelor. În tot acel răstimp, cât m-am susținut de unul singur, și am respirat adânc și am tremurat, am reușit treptat să mă gândesc la cele întâmplate. Gândirea, gândirea rațională, care-mi fusese total răvășită, îmi venea încetul cu încetul în ajutor. Se întâmplase ceva, dar întâmplările au explicații. Mi-au venit în minte câteva explicații posibile, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de sentimentele ei, nici măcar la început. Am socotit că a fost o purtare foarte elegantă din parte-i. Cât timp repetam Visul unei nopți de vară, privirea ei strălucitoare zăbovea asupră-mi, dorința ei o atingea pe a mea și tremura. Înțelegea și se supunea și, cu toate că (după cum mi-a spus mai târziu), știa despre legătura mea cu Rosina, trăia într-un paradis de suferință care, trebuie să recunosc, îmi f\cea oarecum plăcere. Poate că această plăcere era o străfulgerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îngrozitor. Am fost trezit pe la ora cinci și jumătate de o zguduitură puternică, venită de jos. Se luminase de zi, dar holul și scările erau cufundate încă în beznă, așa încât am aprins o luminare. Am coborât - trebuie să mărturisesc că tremuram ca varga - și am descoperit că oglinda mare, ovală, din hol se prăbușise la pământ. Sticla era toată țăndări. Curios apărea însă faptul că și cuiul din perete și sârma de care atârna păreau absolut intacte. Am fost atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iarbă mai înaltă și mai luxuriantă, presărată cu păpădii și cu scaieți albi, gata să dea în floare. Lizzie purta o rochie de pânză subțire albă, dreaptă ca o cămașă de noapte, își ținea poșeta strâns lipită de piept și tremura ușor. Arăta ceva mai slabă. Părul bogat, pufos, castaniu deschis ca scorțișoara îi cădea pe umeri liber și încâlcit, iar briza i-l sufla, lăsând să i se vadă albul pielii capului. Obrajii îi erau foarte împurpurați, dar stătea perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]