9,812 matches
-
chiar dacă nimeni nu se arăta prea curios, domnul Martin Începu să povestească neinvitat, privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă, fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și osoasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de transpirație pe frunte. Prin ușa deschisă a capelei năvăliră ultimele raze crepusculare, iar un vântișor rătăcit fâlfâi o clipă limbuțele incandescente ale lumânărilor, alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În favoarea altora din cauza acestor picioarelor subțiri și lungi, În care mă Împleticeam deseori În alergare. Exagerat de lungi... Câinele brutarului de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de meri, cu o rază de soare măiestrindu-i jumătate de față. Mama mă ține În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-a antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu e decât o prostie. O mare farsă. Un voal urât mirositor peste ochii noștri bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă retrag În dormitor (o cameră simplă, unde nu am decât un pat, un șifonier și un raft
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
său. Țăndări. M-am tăiat Într-un colț rebel de sticlă, dar nu foarte rău. Și am descoperit că mă simțeam mai bine. Muuult mai bine acum. Un pahar de vodkă se impunea pe loc. De data asta, cu mâna tremurând, Îl sorb pe ne-ră-su-fla te. Torn puțin și pe rana sângerândă. Pășesc Împleticit, dar În echilibru. Privirea Îmi alunecă pe statuia din ghips, aflată În hol, primită În dar de la Nina. Nina - Nineta/ Nina - Trotineta. Nina... Bunăciunea. Avea implanturi de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
perfecți, trebuie să o spun, de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase ale gingiilor (recunosc - la Început cu oarece reținere), limbuța ei trandafirie Îmi atingea, tremurând ușor, degetele cu mare delicatețe, cu vii pâlpâiri. Practica aceasta, devenită aproape un ritual În scurta noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea dulci explozii de plăcere. O voia repetată la nesfârșit, Într-un interminabil preludiu conducător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strângă boarfele”. După care s-a așezat pe balansoarul meu din lemn de bambus, și-a aprins o țigară și a Început să o urmărească insistent cu privirea și să bată darabana pe brațul scaunului. Stăteam În picioare, lângă fereastră, tremurând de Încordare. Mă uitam la Melanie, care, nu știu de ce, dar nu reușea să-și adune mai repede hainele. Tipul și-a privit nervos ceasul, s-a ridicat de pe scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare. L-am așezat ușor, tremurând de emoție. Libelula plângea. S-a desprins ultima de lângă strania făptură. Băieții susțineau că l-ar fi sărutat pe furiș. Nu putem arunca pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a unei stări de spirit nedefinite, care mă făcu sclavul ei În Întregime. În scurt timp nam mai știut nimic. M-am trezit cu o durere neînchipuită după ceafă și cu usturimi groaznice pe tot corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mai sunt eu ultima venită. (Nu-mi doresc ca alte mame cu serviciu să sufere pe nedrept. Sincer nu-mi doresc. Am doar nevoie să știu că toate o dăm În bară În aceeași măsură.) Pe scenă, un lamento tremurat de bandă Înregistrată anunță ultima colindă. Îngerașul meu e al treilea de la stânga de pe ultimul rând. La ocazii importante cum e aceasta, Emily are aceeași privire Întunecată și concentrată, aceeași căutătură Încruntată și Întrebătoare pe care a avut-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tot posibilul să stau cumva la doi-trei centimetri deasupra umezelii. Când Îl Întreb pe șofer dacă ar putea cumva să găsească o rută mai scurtă până la policlinică, Îmi răspunde dând volumul atât de tare Încât oasele maxilarului Încep să-mi tremure În ritmul muzicii care urlă din casetofon. (Ăsta o fi gangsta rap?) După Încercarea mea de dinainte de Crăciun de a fi prietenoasă cu Winston, nu mai am de gând să vorbesc cu el. Dar În timp ce mă chinui să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vis. Mă ridic și mă Îndrept cu grijă spre pătuț, Îi dau drumul din brațe numai În ultima secundă. Așa. Aleluia! Apoi, chiar În momentul În care mi-am zis că am scăpat, deschide ochii brusc. Buza de jos Îi tremură câteva secunde ca lui Rick privind-o pe Ilsa, iubita lui pierdută, În Casablanca, iar apoi Întreaga gură formează un O tremurător și plămânii se umplu cu aer pentru o nouă repriză de urlete. (Bebelușii nu dau pe credit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-se ca igrasia În persoana tatălui meu și voiam să-l protejez. Dezamăgirea Îl stoarce pe bărbat de toată bărbăția. Femeile din jurul lui sunt nevoite să continue prefăcându-se că nu simt mirosul, iar el stă acolo, cu o mână tremurându-i și cu cealaltă Încercând să țină paharul, insistând că jocul nu e Încă pierdut. Ciudat e că toate femeile cu slujbe În centrul financiar al Londrei pe care le cunosc sunt Într-un fel sau altul fetițele tatei. (Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și Cordelia. I se potrivește, principială și definită de dragoste. Îi văd pe Robin și pe băieți În prima strană. Robin trebuie să se aplece până jos ca să-l sărute pe fiul lui cel mai mic pe părul arămiu. Alex tremură puțin În costumul lui nou, primul lui costum. Jill mi-a spus când au venit la Londra Împreună ca să-i aleagă un costum: ea știa cu siguranță care va fi ocazia la care Îl va purta prima dată. Cântăm Lord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun să zboare, toate, cu excepția celui care-i spune să stea cu puiul ei. Din unul dintre ouă a ieșit un pui cât am fost plecată În Sussex. Era greu să vezi puiul din birou, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
minunată, una dintre acele zile newyorkeze strălucitoare care te fac să te doară sufletul. Ploaia ireală de azi-noapte dă peisajului o claritate extraordinară, ca șters cu ștergătoarele de parbriz. Apropiindu-ne de Începutul lui Fifth Avenue, văd clădirile cartierului financiar tremurând sub strălucirea vagă și apoasă, rezultat al jocului umezelii, luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întreabă În același timp Candy și Momo. Când Îi explic, Candy, care crede că toate cursurile prenatale sunt ținute de comuniști, nu Își poate ascunde dezgustul: — Dar treaba asta pelviană revine la normal după naștere, nu? Și podeaua de dans tremură, iar mamele de la masă râd și râd și bărbații din club sunt În starea de disconfort pe care doar râsul femeilor le-o poate provoca. Ridic paharul: —„Adună-ți tot curajul Într-un gând și nu dăm greș“.1 —Greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simțit un gol imens În stomac, dar nu era asta. Fabrica pentru care lucra Julie dăduse faliment. Directorul o ștersese, administratorii judiciari veniseră. Puneau lacăte la uși. Toate femeile care lucrau Încă la mașinile de cusut erau acum În curte, tremurând. Aș putea să vin acolo? Nu, am spus. Ben n-a mâncat de prânz și, În plus, nu știu cu ce-aș putea eu fi de folos. Julie mi-a răspuns cu o voce care mi-a adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La gemătul dulce din vânt. Natura de jur, împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, {EminescuOpIV 4} {EminescuOpIV 5} Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndreptată" - Râzând lumea zicea - "Căci, nu vezi, mincinoasa de tirani cumpărată "Umbre ți-a dat în loc de ferice-adevărată, 45" La terminu-ăstui cambiu tu n-ei mai esista". Isteț glumea o oaste de șerpi derîzătoare: "Naintea unui caos de ani zeificat "Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? "Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare 50"Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? "Măreață pentru că e cu coji acoperită, "A spaimelor-ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mea spadă și doliul îți lasă! Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector. {EminescuOpIV 18} CÎND... Când luna prin nouri pe lume veghiază, Când fie-ce undă se-mbracă c-o rază, Când cântă ai somnului ginii nătângi - Tu tremuri și plângi. 5Cînd luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept - Visând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpae, 10Pe-a lacului valuri profunde bălae, Pe-o barcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
speranțelor mele. Acolo te-așteaptă rîzîndele zori Pletindu-ți coroană de stele. S-aduci prin amor De viață fior, În câmpul speranțelor vină, Ondină! {EminescuOpIV 35} LA O ARTISTĂ I Credeam eri că steaua-ți e-un suflet de înger Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur Cu-al cântului dar. iar, tu, interpretă-a cereștilor plângeri, Credeam că ești chipul ce palida stelă Aruncă pe-o frunte de undă rebelă Pe valul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]