9,864 matches
-
prealabil un telefon ca să știu când sunteți de serviciu?” La care, Ionescu cel Mare de la Vama Nădlag mi-a spus clar: „dacă vreți să nu mai intrați niciodată în România, dați-mi un telefon”. A fost acolo și un moment vesel, un cunoscut din Brașov care avea un nume tipic german, se întorcea împreună cu soția (medic specialist în TBC) dintr o excursie din vest. După ce le-au controlat actele, grănicerul a strigat către colegii lui în uniformă: „veniți bă, să vedeți
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar nu uita, când ești voios, Române să fii bun. Dragii mei, acum vă las să vă gândiți la toate cele ce v-am povestit, vă las cu sufletul și conștiința voastră, cu amintirile voastre, vă las cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
completau imaginea pe care mi-am făurit-o citind cartea Maitreyi scrisă de Mircea Eliade. Și toate astea m-au ajutat mai târziu să obțin bunăvoința și chiar prietenia unor străini aici în Grmania. O familie venită din Rusia, oameni veseli și comunicativi dar purtând nostalgia patriei pierdute și neputând scăpa de accentul tipic rusesc, cu litera „l” pronunțată foarte moale. Un ungur, foarte isteț dar vorbind cu inconfundabilul accent unguresc, pronunțând toate vocalele cu gura încordată (ä, ö, ü). Se
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
baie, mă spăl și mă bărbieresc. Invariabil și inevitabil, în fiecare dimineață privesc oglinda. În fiecare dimineață, din oglindă mă privește acelaș bătrânel simpatic, cu părul alb, cu ochelari și cu câteva riduri „de expresie” pe față. Uneori mă privește vesel, uneori trist sau îngrijorat. Îi spun „bună dimineața, cum ai dormit, ce ai visat și ce planuri avem pentru astăzi?” Și îi mai spun „Dumnezeu ne-a mai dăruit încă o zi, hai să facem din ea o zi frumoasă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
gură. I-a luat niște adidași de trei milioane la un agarici, că așa a vrut mușchii lui. Era la biserică cu un diplomat și cu ochelari de soare, să vadă lumea ce șmecher e. Dus cu capu’! O lume veselă în inconștiența ei. Încă se mai poate trăi. Chiar te tonifică, te aduce cu picioarele pe pământ. În lumea lui Mirel, din moment ce mă învârteam pe lângă Gigi Kent și alți indivizi de valoare, nu aveam cum să fiu un loser. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Aud de dimineață o piesă, una fluierabilă, să zicem, cum e și asta a lui Cohen, și-o țin langa toată ziua ce urmează. O cânt de nu mai știu de mine. Chestie enervantă. Gândiți-vă numai. Aud o piesă veselă, optimistă, și pot deduce că o să am o zi bună. Aud una plângăcioasă, smiorcăită, automat mă dă peste cap. Mi se îneacă absolut toate corăbiile. Celulele corpului meu preiau un ritm și se conformează lui. Ghinionul meu e că niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un obiect de decor care merită menționat. Veche încă din liceu, pe ea scrie: „My dying bride“. Era supărat rău pe atunci. Și încă nu i-a trecut. Rar imagine mai jalnică decât a lui. Nu l-am văzut niciodată vesel sau mulțumit. Când e beat, simte viața suportabilă. Treaz sau mahmur, e dezolant, o murătură. Se umple de importanță doar când vorbește despre femeia lui din Târgoviște, o puștoaică de paișpe ani care, adineauri îmi spunea, când ți-e lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și aici, legătura lor cu lumea e compromisă. Ieșirea lor din umanitate. Și de-aia țin cu dinții de scaune. Și disperarea de a transforma relațiile impersonale pe care le presupune slujba în relații personale. Și tot de aici ticăloșia veselă cu care fac compromisuri. Din dorința de a rămâne, vorba unui tip deștept, parte a unui joc care se desfășoară chiar sub ochii lor și care e chiar viața lor. Teama de excludere e cea mai a dracului. Aici, „La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Pășind prin celulele reci și întunecate neau cuprins cele mai puternice sentimente de tristețe și de durere față de oamenii deținuți fără vină care au murit acolo. Ieșind din acest mare muzeu, am plecat către Săpânța, o localitate cunoscută datorită Cimitirului Vesel. Chiar dacă tocmai ce vizitasem Memorialul Durerii, aici ne-am înveselit și ne-am amuzat foarte tare. Acesta este un muzeu în aer liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și finisate de nepoata ei, Maria Nicolau) Probota, satul copilăriei mele Sunt fericită că m-am născut într-o familie de români ortodocși, care-și au rădăcinile în două zone cu încărcătură istorico-geografică și spirituală deosebită: Probota și Cotnari. Copilăria veselă și nevinovată am petrecut-o, în cea mai mare parte, alături de bunicii mei, de la care am avut multe de învățat și care au rămas pentru mine modele demne de urmat, pline de povețe și lecții de viață. Crescând, am încercat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori multicolore, frumos parfumate și drăgălașe ca surâsul sincer al unui copil. De aici privesc satul; un sat mare și vesel, sat de țărani - în cea mai mare parte, cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar care știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
râdă prostește când le-am evocat Însemnătatea viitoare a radiofoniei În rela țiile dintre popoare. Iar În era tuturor recordurilor de viteză ale acestui secol, de marajul nostru spre căile eternității cu furgonul automobil a lăsat În urmă - ce mai veselă amintire! - circul ambulant cu dricul tras de șase cai În valtrapuri lungi și negre, cioclii hilari În brandenburguri și bicorni de ambasadori, coliva de nisip răsturnată, la sfârșitul reprezentației, În șanțul din poarta ci mitirului. Gustul sau Înțelegerea contemporanilor mei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bulevardele cu semnalizări electrice de semafoare roșii, verzi și galbene trec, după miezul nopții, scârțâind greoi, chervanele Înalte ale rogojinarilor din Puchenii Mari, cu papura lor adusă, ca acum o sută de ani, de la baltă; sau când ciobanul bătrân și vesel, aproape omonim cu mine, fiindcă Îl cheamă Beldiman, cu care intru În vorbă din drum pe șoseaua Bonaparte, Își mână, fluierându-le pe Înțelesul lor, turma de oi, măgarul Împovărat cu tarhatul ciobănesc al târlei, câinii flocoși și Îngândurați, cu toții
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu discuții lite rare și cafenelele cu „idei“. - Potic nelile unei generații zisă „de margine“. - Generația noastră melomană și un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era parcă tăiată, ca de un cuțit de argint, de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu caii Împodobiți de-o plasă somptuoasă, cu salbe de clopoței la gât și cu panașe al be-roșii; cum și de cântecul Înăbușit, grav și sincopat, al clopo telor Înzăpezite de pe turla ziarului L’Indépendance Roumaine, ritmând o arie bretonă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
desigur, dar care a dus mai târziu la un sfârșit brusc, și pentru unii suspect, al doctoru lui, pe la patruzeci de ani abia, apoi la ruina labora torului și la scufundarea În viții și În ticăloșii de tot felul a veselei moș tenitoare, Întoarsă acum la vechea ei matcă prin răsfățul bunei stări, al „nesuferitei bunăstări“, cum avea să spună Lenin. Cine dintre noi, colaboratorii și prietenii devotați ai doctorului, puteam bănui că această femeie cu aparențe de gravă și severă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fină“ din motive obscure și nemaiîntâlnite de atunci și până acum. Unul dintre băieți era fiul generalului Candiano-Popescu, ofițerul de artilerie demisio nat din armată și Înapoiat din Franța cu titlul de avocat; cap al „revoluției“ și al „republicii“ de veselă memorie de la Ploiești, În 1870; reintrat la 1877 În armată, În luptele de peste Dunăre, de unde s-a Înapoiat cu un steag turcesc luat de batalionul de sub comanda lui, adică de sergentul Grigore Ioan, pe care Îl vedeam În copilărie defilând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și strădania celor mai mulți de a depăși Întotdeauna con diția lor inițială. De aceea, stau și răsfoiesc acum aceste liste de sub scripție: una, de 73 de lei, a funcționarilor serviciului tehnic Botoșani; alta, de 10 lei, a funcționarilor penitenciarului din Constanța („Veselă pușcărie, dom’le!“, spune un personaj din Liliacul); alta, de 20 de lei, a profesorilor liceului din Pitești și mulți alți sub scriitori de 2, 3 și 5 lei, cu nume unele mai amintind ceva ure chilor noastre de azi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
28 de ani, iar Patima roșie a fost reprezentată În 1916, când autorul avea 31 de ani, vreme În care până astăzi - când scriitorul are 66 de ani, deci o viață de om, și Încă de om voinic, rotofei și vesel mereu, cum este Sorbul - stăm, ne mirăm și ne Întristăm de neputințele acestuia de a fi măcar la nivelul de creație al primei sale tinereți. [...] Care psiholog literar al viitorului va analiza vreodată această dramă intimă și profundă a spiritului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
kg; de știucă 3 lei și de crap 2 lei kg; racii 10 lei suta; și ce să mai pomenesc de cara cudă, plătică, biban, lin și știucă, cu 10 bani până la 70 bani kilogramul? Iar din cartea de bucate veselă, scrisă de o „bu nică“ (Henrieta Kropenski-Sturdza, Editura Cartea Românească), aflăm iarăși câteva prețuri de pe piața Bucureș tilor În 1915 (când leafa unui profesor tânăr de liceu, titular, fără gradații, era de 420 lei): un metru cub de lemne cal
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
costiță, șuncă, cârnați, salamuri și tobe; și, În sfârșit, mai erau tot pe acolo birturile noastre „naționale“, cum Își spuneau, faima și mândria acestui oraș al nostru de mari bonvivanți cu pipota sănătoasă la mâncare și la băutură, rotofei și veseli ca perso najele hilare din pânzele ilustre ale maeștrilor flamanzi, acele expresii de artă unice ale unei civi lizații de bunăstare, de trai bun și de voie bună, comunicativă și sociabilă Între oameni. Mai este Încă timp, iar talente sunt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vidinului și a Timocului și nici repatrierea cu sila a celor de pe acolo. Dar uimirea noastră, a excursioniștilor, a fost mare când le-am văzut buna lor stare de acolo, satele, ulițele, locuințele, curțile și lumea de pe acolo, bine hrănită, veselă și conștientă de naționalitatea și de legătura frățească cu noi, cei de dincoace de Dunăre. După două sute de ani de despărțire i-am văzut mai români decât noi, muntenii, moldovenii sau ardelenii, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Poposind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai aspre la băut, mai țărănești chiar, mai „de la mama lor“, totdeauna, și care nici nu ți se urcă la cap, nici nu-ți cad În picioare, cum ar spune pe limba lui un mare băutor domnesc. Acest vin ușor, vesel și comunicativ nu mi-a lipsit de la masă de când mă știu; ba m-a făcut chiar să suspectez de cine știe ce sectarism sau vicii ascunse pe cei care, nefiind bol navi, au băut totuși apă toată viața lor - sau, poate, au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu un cuvânt de mulțumire și de recunoștință, pe câteva mari preotese ale cultului nostru culinar de altădată, cum era coana Lucreția a lui nea Liță, bunul cârciumar din spatele oborului de porci, [de la] La doi salcâmi, mustăcios, cu fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spuneau rivalele ei de moarte și cu un sfert de veac mai tinere, dar respectuoase totuși cu ea nevoie mare, de n-ar fi decât numai pentru că i-au luat din când În când bărbatul În așternutul lor cald și vesel, și căreia i se vor ierta multe din răutățile și resentimentele ei vii și infle xibile numai fiindcă a ținut sus, o viață Întreagă, buna faimă a casei noastre cu bucătăria ei. Căci degeaba răsfoiești grelele tratate de bucătărie, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]