9,695 matches
-
reședință. În comuna Agapia se află mănăstirile (secolele al XVII-lea-al XIX-lea) și (secolele al XVIII-lea-al XX-lea), monumente istorice de arhitectură de interes național, aflate în satele respectiv eponime. Ansamblul mănăstirii Agapia cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1642-1647), paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” (1864), construcții de incintă și locuințe monahale (secolele al XIX-lea-al XX-lea), biserica de lemn „Sfântul Ioan Bogoslov” (1821), turnul-clopotniță (1823) și bolnița de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1780). Ansamblul mănăstirii Văratec cuprinde
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
maestrului Francisc Șirato. s-a născut în familia lui Gheorghe Tomaziu de profesie avocat, căsătorit cu Lucreția Enescu, verișoară cu George Enescu. Și-a petrecut copilăria în Dorohoi, făcând studiile gimnaziale în aceeași localitate. A urmat cursurile Liceului "Grigore Ghica Voievod" din Dorohoi. În perioada 1933 - 1936 este student în cadrul Academiei de Arte Frumoase din București fiind elevul lui Francisc Șirato cu care a susținut și licența în anul 1937. Face călătorii în Dresda, Viena și Munchen și a fost ucenicul
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front, în marea bătaie. Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp. Aici era locul de judecată al adunărilor obștești, conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului, până în amurgul secolului 19. Tot până în acele vremuri, în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului. Până înainte de mutarea în muzeu, în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
asupra lui, un incediu i-a distrus pentru a doua oară atelierul, împreună cu peste 100 de lucrări. Totuși a participat la Expozitia de la Bruxelles, la reîntoarcerea în țară, Casa regală i-a oferit o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal și a realizat fresca intitulată „Apoteoză”. În 1940 a devenit profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia București. În 1941 i s-a fixat o pensie lunară și printr-un decret semnat de
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
acestei lucrări a fost executată în același spirit, dar critica de artă i-a imputat nerespectarea strictă a iconografiei de rigoare. În anul 1934 a primit de la Casa Regală a României comanda pentru realizarea unei fresce monumentale situată deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal. Lucrarea poartă numele "Apoteoza" ca metaforă a țării reîntregită și învingătoare în luptă. Ea ilustrează concepția artistului despre pictura murală și despre sensul alegoriei. În ea apar doi flăcăi, un cap de dac și unul de roman
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Moldova, confirmat prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou. În anul 1359 Târgul Moldovei a dat numele său întregului teritoriu al țării care s-a eliberat de sub dependența maghiară și a devenit stat feudal de sine stătător, sub Bogdan I Voievod (1359-1365). Sigiliul târgului a purtat inscripția latină: "„Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești“". Sub urmașii acestuia, în timpul lui Lațcu Vodă (1365-1373), capitala s-a mutat la Siret, iar în anul 1388, sub domnia lui Petru Mușat (1375-1391), a fost fixată
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Probabil că în secolul al XVII-lea a fost întemeiată la
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana. Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Zamfira a acționat sigur la o mănăstire preexistentă, pentru că ea, ca
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
Kosovo, aflată doar la 5 km de ctitoria lui Ștefan Dușan, „Visoki Dečani”, biserica principală a Mănăstirii Deciani, inclusă astăzi în patrimoniul UNESCO. Mama sa era una dintre fiicele domnitorului Basarab I, prin intermediul căruia Nicodim se înrudea cu cnejii sârbi, voievozii transalpini și țarii bulgari. O înrudire mai apropiată o avea Nicodim, cunoscut ca Nikodim Grâcic în Serbia, cu (Ștefan) Lazăr fiul lui Pribaț, făcând parte din curtea lui Ștefan Dușan. Când (Ștefan) Lazăr va ajunge cneaz, va dona Mânăstirii Tismana
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
dacă este intrepretată așa: "„Această Evanghelie a scris-o Nicodim în Țara Ungurească, în anul al șaselea al prigonirii lui, 6913 (1405)”", P. P. Panaitescu nu exclude ipoteza ca Nicodim să se fi amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are loc împăcarea, iar starețul se întoarce în Țara Românească. La puțin timp după aceea, Nicodim se întâlnește la Tismana cu Mircea, care-l numește „rugătorul domniei mele, popa Nicodim”, iar în noiembrie, la Turnu Severin
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Evdochia din Kiev (n. prima parte a sec. XV - d. 25 noiembrie 1467, Suceava) a fost prima soție a voievodului Ștefan cel Mare, sora cneazului Simion Olelkovici și fiica principelui Olelko. Căsătoria a avut loc la data de 5 iulie 1463 și a luat sfârșit prin moartea Evdochiei. Spre deosebire de celelalte soții ale lui Ștefan cel Mare care au fost înmormântate
Evdochia Olelkovici () [Corola-website/Science/308948_a_310277]
-
pare că mormântul acesteia a fost la Biserica Mirăuți din municipiul Suceava, aici găsindu-se, cu ocazia lucrărilor de restaurare a bisericii (1996-1997), fragmente din piatra de mormânt a Doamnei. Mormântul a fost strămutat în incinta bisericii mănăstirii Probota de către voievodul Petru Rareș, însă nu se știe exact dacă această strămutare a fost efectuată direct de la Biserica Mirăuți sau din vechea biserică Probota, această din urmă variantă fiind mai plauzibilă deoarece Ștefan cel Mare a construit la Probota o biserică de
Evdochia Olelkovici () [Corola-website/Science/308948_a_310277]
-
altă ipostază a studiului, închipuind momentul de sfințire a bisericii aceleiași mânăstiri. În perioada 1897 - 1902, Sava Henția a înfățișat "Moartea lui Ștefan cel Mare", "Ștefan cel Mare după bătălia de la Codrii Cosminului", "Sacrificiu roman" și a reluat portretele de voievozi pe care le desenase cu ani în urmă (1883). Aceste portrete au făcut parte dintr-un proiect pentru un mare panou decorativ. Prin faptul că artistul a perseverat în crearea unor compoziții istorice pe baza unei concepții convenționale despre istoria
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
așează cu mistria pe zid. Alții toarnă apă în gropile în care se prepară mortarul. Henția aplică aceeași tehnică realistă în crearea șantierului aglomerat de grămezi de pietre sau bârne aflate în prim plan. Așa a văzut artistul ceremonia vizitei voievodului, fiind în același timp sensibil la regulile impuse de ritualul care se constituie de fapt ca temă narativă a tabloului. Prin modul de construcție a compoziției, prin plasarea și dimensionarea personajelor, pare că acestă lucrare ar defini o concepție a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
deformarea perspectivei. "Legenda Meșterului Manole" este o operă semnificativă a modului prin care Sava Henția a conceput tematica istorică și legenda. El a fost mult mai mult atras de munca oamenilor anonimi decât de înfățișarea somptuoasă a domniței și a voievodului. Compoziția este importantă și pentru că ea nu relevă niciun amănunt biografic. Este cu totul imposibil ca figurând atâtea simboluri care descriu miturile tradiționale ale construcției de la Argeș, precum și reproducerea conformă a unui ritual să nu fi fost cunoscute artistului. De
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Cu darul Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh apucatu-s-au dumnealui Ștefan Stamati cu toată cheltuiala dumisale și au făcut sfânta biserică, în zilel(e) blagocestivului luminat și blagorod domn țări(i) Moldovi(i), Ioan Antioh Constantin Voievod în an(ul) 7214 (1706) aprilie 20”". La momentul construirii bisericii, satul Bănești nu exista. Biserica a fost amplasată în mijlocul unei păduri de stejari, care astăzi nu mai există, dar a rămas vie în memoria bătrânilor. Ea a fost construită
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
care se alătură și Alexandru Lăpușneanu, cumnatul său, și, pe 11 mai 1553, alungă pe efemerul domn în Transilvania. Radu Ilie mai face o încercare pentru recuperarea tronului, în august 1553, dar este împiedicat de sibieni lângă Sebeș din ordinul voievozilor Ștefan Dobo și Francisc Kendi, care doreau să mențină relații bune cu Poarta. Solicită, în mai multe rânduri, ajutor Habsburgilor în vederea obținerii tronului, dar sultanul cere reginei Isabella extrădarea fostului domn și a apropiatului său, vornicul Socol. La presiunea lui
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
a doua este "„† Iesus autem, transiens per medi[um illorum, ibat]”" (adică "„† Iar Iisus, trecând prin mijlocul lor, mergea”") — versetul 4:30 din Evanghelia lui Luca. Concluzia asupra inventarului acestui mormânt, așa cum o expune istoricul Constantin C. Giurescu, este că "„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
o expune istoricul Constantin C. Giurescu, este că "„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecându-se de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
o piesă în limba română „Dracul va domni din nou în Transilvania”. Primul album live al trupei iese în 1997 Germania. În anul 1998 iese albumul Nightwing , un album violent în stil Mayhem. Ultimele 5 piese de pe album povestesc istoria voievodului valah Vlad Țepeș. În Ianuarie 1999 Marduk înregistrează albumul Panzer Division Marduk inspirat din Al Doilea Război Mondial și Nazism.Cu ocazia a zece ani de activitate lansează în 2000 cel de-al doilea album live Infernal Eternal , unul dintre
Marduk (formație) () [Corola-website/Science/309896_a_311225]
-
la frontiera cu Republică Moldova, vis-a-vis de orașul Otaci, pe malul stâng al Nistrului. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Este atestat documentar în 1595 că moșie a voievodului Moldovei Ieremia Movila, de unde și numele de Moghilău sau Movilău. Peste puțin timp voievodul moldovean oferă localitatea că dar de nuntă fiicei sale, căsătorite cu un nobil polonez din cunoscută familie Potocki. Timp de mai multe secole orașul a făcut
Moghilău () [Corola-website/Science/309954_a_311283]
-
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Este atestat documentar în 1595 că moșie a voievodului Moldovei Ieremia Movila, de unde și numele de Moghilău sau Movilău. Peste puțin timp voievodul moldovean oferă localitatea că dar de nuntă fiicei sale, căsătorite cu un nobil polonez din cunoscută familie Potocki. Timp de mai multe secole orașul a făcut parte din Polonia, devenind un important centru urban al regiunii Podolia. Din anul 1743
Moghilău () [Corola-website/Science/309954_a_311283]
-
Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află pisania scrisă în limba slavonă și care are următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Vodă cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii (mele) împărătești, a zidit acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
fostu dator lumii și s-au săvârșit septemvrie 2, vineri, la miiazănoapte și cu cinste l-au îngropat în mănăstire în Pobrată ce este făcută de dânsul, cu multă jale și plângere, ca după un părinte al său"". După moartea voievodului, în anul 1550, Doamna Elena și trei copii ai săi (Iliaș Voievod, Ștefan și Constantin) închideau biserica cu un zid gros de incintă, cu trei turnuri de apărare pe latura estică, mănăstirea semănând astfel cu o cetate medievală. Iliaș Rareș
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
și cu cinste l-au îngropat în mănăstire în Pobrată ce este făcută de dânsul, cu multă jale și plângere, ca după un părinte al său"". După moartea voievodului, în anul 1550, Doamna Elena și trei copii ai săi (Iliaș Voievod, Ștefan și Constantin) închideau biserica cu un zid gros de incintă, cu trei turnuri de apărare pe latura estică, mănăstirea semănând astfel cu o cetate medievală. Iliaș Rareș a construit în incintă locuințe domnești. În biserica mănăstirii au fost ulterior
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]