9,311 matches
-
în "L’Ordre de Paris". Acesta este începutul unei lungi perioade de proletariat al peniței, care îi va lăsa un puternic sentiment de vinovăție: rând pe rând, sau paralel, face pe «servitorul» (că și secretar particular), «face trotuarul» (că și ziarist plătit al ziarului "L’Ordre" bonapartist, și al ziarului "Le Gaulois" monarhist), si pe «negrul» (scrie o duzină de volume, române și nuvele, pentru diverși angajatori). De abia în cursul anului 1884, cu ocazia unei legături devastatoare cu o femeie
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
Preda, Ionel Cheregi (pseudonim, Doina Sălăjan). În paginile "Tribunei", numit în acea vreme „centru de lucrare literară”, au fost publicate culegeri din folclorul transilvănean, lucrări ale unor autori români cunoscuți, traduceri și contribuții literare din partea cititorilor. În 18 februarie 1968, ziariști consacrați ai vremii și tineri condeieri au înființat "Tribuna Sibiului", care a atins în 1968-1989 cele mai ridicate cote de tiraj. În paginile "Tribunei" s-au născut ideea lansării "Clubului de Jazz" la Sibiu, cea a organizării unui "Salon internațional
Tribuna () [Corola-website/Science/303987_a_305316]
-
înființarea, împreună cu alți foști deținuți politici, Gheorghe Nastasescu, Filip Iulius, Iancu Marin, Carol Olteanu, Costică Purcaru, Totu Victor a sindicatului "Libertatea", dar, din cauza presiunilor Securității, demersul nu a reușit să se extindă în rândul populației. În martie 1989, după arestarea ziariștilor de la cotidianul ' România Liberă " Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Creangă și a linotipistului Alexandru Chivoiu , doctorul Zorel Filipescu a reușit să ia legătura cu familile lor , să adune mai multe detalii despre arestare și să transmită în occident informații
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
a reușit să ia legătura cu familile lor , să adune mai multe detalii despre arestare și să transmită în occident informații despre starea lor, printre care și o scrisoare pentru susținerea lor către Amnesty Internațional și către Asociația Internațională a Ziariștilor, semnată - Un grup de Ziariști Români. Ultima arestare a lui Radu Filipescu , a 3-a a urmat în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, după ce a participat împreună cu familia la demonstrațiile din 21 decembrie. A fost eliberat după câteva ore
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
cu familile lor , să adune mai multe detalii despre arestare și să transmită în occident informații despre starea lor, printre care și o scrisoare pentru susținerea lor către Amnesty Internațional și către Asociația Internațională a Ziariștilor, semnată - Un grup de Ziariști Români. Ultima arestare a lui Radu Filipescu , a 3-a a urmat în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, după ce a participat împreună cu familia la demonstrațiile din 21 decembrie. A fost eliberat după câteva ore, după plecarea lui Nicolae Ceaușescu
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
Diecezei Aradului, "Reuniunea femeilor române" din Sibiu, Arad, respectiv Timișoara, "Societatea pentru sprijinirea teatrului român din Ungaria și Ardeal", precum și membru al Casinei Militare Timișoara, al "Societății Istorice și Arheologice Timișoara", al societății literare "România Jună" din Viena, al "Societății ziariștilor români din Ardeal și Banat", al "Societății de gimnastică" din Timișoara. A înființat ziarul "Dreptatea" din Timișoara (1894-1898) și gazeta "Dumineca". A publicat numeroase articole cu caracter economic, social, cultural, religios, politic și sportiv, în publicații ca: "Poporul Român", "Tribuna
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
la 19 iulie Adunarea Națională, cu susținerea mai multor deputați ai Solidarității, l-a ales în funcție pe generalul Wojciech Jaruzelski. Două tentative ale comuniștilor de a forma un guvern au eșuat. La 19 august, președintele Jaruzelski i-a cerut ziaristului și activistului Solidarității Tadeusz Mazowiecki să formeze un guvern; la 12 septembrie, "Sejm"ul (legislativul național) a votat guvernul Mazowiecki. Pentru prima oară în istoria postbelică, Polonia avea un guvern condus de un necomunist, precedent ce avea să fie urmat
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
ziua, și abia dacă dormeam două ore pe noapte. În timpul aparenței sale la emisiunea "Total Request Live" de la MTV, Carey scădea audiența cu ceea ce mai târziu a fost descris ca "striptease".. După sfârșitul lunii, a mers într-un spital, iar ziaristul ei a anunțat că Carey va lua o pauză de la aparențele în public. Criticii și-au schimbat părerile despre Glitter, filmul semi-autobiografic al Mariei Carey, dealtfel un neajuns în box office. Albumul conținînd coloana sonoră, "Glitter (2001)", a fost inspirat
Mariah Carey () [Corola-website/Science/304319_a_305648]
-
durată al ei, Jermaine Dupri. Carey spunea că a "semănat foarte mult ca o petrecere record, Voiam să fac o înregistrare care să reflecteze acest lucru." Albumul "Emancipation of Mini" a fost cel mai bine vândut în Statele Unite, iar un ziarist de la ziarul The Guardian l-ar fi definit ca "grozav, central și urban [...] (unele din) primele piese din anii trecuți pe care eu nu trebuie să le plătesc pentru a le asculta din nou." Datorită albumului, Carey a câștigat la
Mariah Carey () [Corola-website/Science/304319_a_305648]
-
acolo, Badea Cârțan s-a dus mai întâi la Columna lui Traian. „Cum era singur și al nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineață, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presă din Romă a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columna: cu plete, cu cămașă și cușma, cu ițari și cu opinci
Badea Cârțan () [Corola-website/Science/304421_a_305750]
-
Fetele din Piața Spania"", ""Bigamul""), cu Carlo Lizzani (""Cronica amanților săraci"") și Giuseppe de Santis (""Zile de dragoste""), dar primele experiențe hotărâtoare le trăiește sub regia lui Luchino Visconti în "Nopți albe" și, mai ales, cu Federico Fellini în rolul ziaristului Marcello din epocalul film "La dolce vita", care îl consacră în cariera artistică. Fellini descoperă în interpretările lui pe parcursul colaborării lor ("Opt și jumătate", "Cetatea femeilor", "Ginger și Fred") personalitatea intelectualului nehotărât, măcinat de întrebări fără răspuns, chinuit de obsesii
Marcello Mastroianni () [Corola-website/Science/297980_a_299309]
-
clarinet și o va face de atunci în fiecare zi. În primăvara lui 1952 Allan S. Königsberg și-a schimbat numele în . La 16 ani a început să scrie glume pe care le-a trimis principalelor ziare newyorkeze, sperând ca ziariștii să le folosească. Fiind timid, nu a vrut ca colegii de școala să-i vadă numele în ziar, în cazul în care glumele vor fi fost publicate. Foarte curând, glumele lui au fost frecvent folosite de Earl Wilson de la New York
Woody Allen () [Corola-website/Science/297987_a_299316]
-
la organizarea vieții universitare. Pentru o scurtă perioadă este profesor de literatură la o școală privată din Roma, fără a-și întrerupe activitatea politică, devenind "mâna dreaptă" a conducătorului partidului, Giorgio Almirante. În 1980 numele său este înscris în anuarul ziariștilor din Roma. Este ales pentru prima dată în 1983 deputat în parlamentul italian, pentru ca în 1991 să devină secretar al MSI. Fini se hotărăște să renunțe la vechia ideologie cu rezonanțe fasciste a partidului, fondează "Alianța Națională", al cărei președinte
Gianfranco Fini () [Corola-website/Science/297997_a_299326]
-
ale unor membri ai familiei ctitorilor, între care poetul Sandu Tzigara-Samurcaș (1903-1987). În spatele bisericii se află cenotaful căpitanului Valter Mărăcineanu, căzut pe câmpul de luptă la Grivița, în timpul războiului de independență a României. În curtea bisericii sunt înmormântați, de asemenea, ziaristul progresist Alexandru Beldiman și actrița Frosa Sarandy. Întreg cimitirul mănăstirii este clasat monument istoric, fiind înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Ilfov la nr. crt. 700, Cod LMI 2004: IF-IV-a-B-15274.02. Trei dintre mormintele din cimitir sunt și ele
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
actrița Frosa Sarandy. Întreg cimitirul mănăstirii este clasat monument istoric, fiind înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Ilfov la nr. crt. 700, Cod LMI 2004: IF-IV-a-B-15274.02. Trei dintre mormintele din cimitir sunt și ele declarate monumente istorice: Mormântul ziaristului Alexandru Beldiman (nr. crt. 701, Cod LMI 2004: IF-IV-a-B-15274.03), Cenotaful Căpitanului Valter Mărăcineanu (nr. crt. 702, Cod LMI 2004: IF-IV-a-B-15274.04) și Mormântul actriței Frosa Sarandi (nr. crt. 703, Cod LMI 2004: IF-IV-a-B-15274.05). Video
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
(28 aprilie 1874, Gitschin, Republica Cehă - 12 iunie 1936, Viena, Austria) a fost un eminent scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg și pamfletar. Este cel mai apreciat satirist de limbă germană al secolului XX, atacurile sale vizând presa, cultura și politica, atât germană cât și austriacă. De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale, "Literatura demolată
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
a fost publicată aproape exclusiv în "Die Fackel", din care au apărut în total 922 de numere la intervale neregulate. Printre autorii susținuți de Kraus îi putem număra pe Peter Altenberg, Else Lasker-Schüler și Georg Trakl. "Die Fackel" ataca corupția, ziariștii și comportamentul bestial. Dușmanii săi notabili erau Maximilian Harden (din afacerea Harden-Eulenburg), Moriz Benedikt (proprietar al ziarului "Neue Freie Presse"), Alfred Kerr, Hermann Bahr, Imre Bekessy și Johannes Schober. În 1902, Kraus publică "Sittlichkeit und Kriminalität" (Morală și Criminalitate), abordând
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
România situată în orașul Orșova, județul Mehedinți. este situată în orașul Orșova pe defileul Dunării, unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din țara noastră. Ea este așezată pe coama Dealului Moșului, care domină orașul Orșova. A fost ctitorită de către ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, care a luptat în zona Orșovei în calitate de sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie în Primul Război Mondial. În 1935 a fost construit un drum de acces pietruit și lung de un kilometru și jumătate ce urca din centrul
Mănăstirea Sfânta Ana () [Corola-website/Science/312525_a_313854]
-
Nadia Comaneci, Dobrin... Fără ei, maratonul meu ar fi fost unul oarecare... " CAMPIONII PRESEI SPORTIVE Excelența în presa sportivă nu putea purta decât un singur nume: Ioan Chirilă. La șase ani și o săptămână de la trecerea sa în eternitate, marele ziarist a revenit, într-un fel, printre noi: atunci a luat viață prima gală a Premiilor care îi poartă numele. Ateneul Român a trăit, pentru o seară, din amintirea maestrului - din amintirea lui și din operele celor mai buni jurnaliști sportivi
Premiile „Ioan Chirilă” () [Corola-website/Science/312758_a_314087]
-
organizată de Iarina Demian și Tudor Chirilă, soția și fiul cronicarului, cu scopul declarat de a fixa breslei standardul de performanță pierdut după încetarea din viață a lui Ioan Chirilă. “Cel care va câștiga marele premiu sper să fie un ziarist despre care tatăl meu să fi putut spune: «Ăsta are ceva din mine!»" Tudor Chirilă, fiul jurnalistului Au fost propuse nominalizări suplimentare de către organizatorii Premiilor “Ioan Chirilă”, datorită retragerii unor nominalizați; au fost propuși: Octavian Cocoloș (Evenimentul zilei), Răzvan Păsărică
Premiile „Ioan Chirilă” () [Corola-website/Science/312758_a_314087]
-
Interpreții lui Nicolae și Elena Ceaușescu au fost două persoane alese ca urmare a asemănării fizice cu cei doi soți. În acest film apare într-o scurtă secvență și Sergiu Nicolaescu, în rolul unui revoluționar care urcă în autobuzul cu ziariști străini preluați de la Aeroportul Otopeni. El are pe umăr un AKM și le spune în limba franceză jurnaliștilor că au primit autorizația de a intra în țară, dar că nu le poate garanta securitatea. Filmul conține câteva scene de nuditate
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Petersburg) (1975-1981). În această perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază unele limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Ca ziarist, a lucrat la publicațiile periodice: Noutăți editoriale, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele Limba și literatura moldovenească (1987-1990; ulterior - Revistă de lingvistică și știință literară) și Glasul (ulterior - Glasul Națiunii (1989-1995), participând, în
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
este , care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnită la noi” (Literatura și arta. - 2007. - 20 sept. - P. 5; Akademos [revista AȘM, serie nouă]. - 2007. - Nr. 2-3. - P. 28). Vlad Pohilă este: Prezent în topurile Cei mai buni ziariști din R. Moldova (2000, 2003); are un fișier biobibliografic în Repertoriul (catalogul) Internațional Who’s who în traducere și terminologie editat de Uniunea Latină (2002, versiunea electronică: ww.unilat.org). Laureat al săptămânalului Literatura și arta - pentru publicistică (2003) și
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
trei decenii mai devreme, în cimitirul central din Colombo. În biografia despre Stanley Kubrick, John Baxter citează homosexualitatea lui Clarke ca motiv pentru schimbarea domiciliului său într-o țară ale cărei legi erau mult mai tolerante față de acest subiect, Sri Lanka. Ziariștilor care s-au întrebat dacă Clarke a fost homosexual li s-a spus: „Nu, doar puțin mai vesel.” Cu toate acestea, Michael Moorcock a scris: Într-un interviu apărut în numărul din iulie 1986 al revistei "Playboy", Clarke a răspuns
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
iar bășica s-a înălțat în slăvi cât abia se mai vedea, căzând mai apoi lângă satul Cățelu”. Prima înălțare a balonului «Mihai Bravul» a avut loc la 9 iunie 1874, în București. Cei doi pasageri ai balonului au fost ziaristul Grigore Ventura și M. Villemont, cel care dăduse cei mai mulți bani pentru confecționarea aparatului de zbor. Balonul s-a ridicat din grădina Mitropoliei și a zburat deasupra capitalei, purtat de curenții de aer, circa 45 km până la periferia unei comune din
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]