87,348 matches
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cercetările arheologice au descoperit urme de locuire pe teritoriul comunei datând din paleolitic. Astfel, în zona numită „valea bujorenilor” s-au descoperit așchii și o lamă de silex din paleoliticului superior iar în zona confluenței pârâului Simila cu râul Bârlad au fost descoperite fragmente din ceramică și unelte, specifice epocii neolitice. De asemenea, la nord de centrul comunei (pe valea Bârladului) s-au găsit urme de locuire din epoca bronzului, fierului și din secolul al
Comuna Zorleni, Vaslui () [Corola-website/Science/301922_a_303251]
-
este una contextuală, plasându-l pe protagonist "”în sistemul de idei moderne, novatoare și europene, ce caracteriza societatea românească la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea”", mai exact zis, în conjunctura fenomenului politic și cultural gorjean de la confluența celor două secole, când personalitatea lui Dincă Schileru capătă notorietate și strălucire. Nu e de mirare, așadar, de ce primul capitol, Mișcarea de înnoire a Gorjului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
râu de munte ce curge la sud-vest de Oberammergau, în Bavaria Superioară. El formează cursul inferior al râului Ammer, care se varsă apoi în Ammersee. "Linder" se formează la sud-vest de Castelul Linderhof, în apropiere de granița cu Austria, la confluența râurilor Fischbach și Neualmbach. După unirea celor două pâraie, Linder este alimentat de încă șapte izvoare. El curge spre nord-est prin valea Graswang și trece pe sub drumul din fața Castelului Linderhof. În continuare, apa râului Linder se infiltrează în sol și
Râul Linder () [Corola-website/Science/327583_a_328912]
-
satului Sălcioara o așezare din perioada Latène aflată în punctul „Moara”; o așezare din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n. aflată în punctul „Potcoava”; și o altă așezare din secolele al II-lea-I î.e.n. aflată în zona confluenței dintre Argeș și balta Topilele. Al patrulea obiectiv, , ridicată la începutul secolului al XX-lea, se află în satul Curcani și este clasificată ca monument de arhitectură. Bibliografie suplimentara Monografia comunei Curcani judetul Calarasi,de Nicolae Mavrodin,Curcani,2008
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
2010, . Vechea biserică ortodoxă din Mănăstirea, purtând hramul „Sfântul Nicolae” este cel mai vechi și valoros monument de arhitectură medievală rămas până acum în zona Dejului și o atestare a existenței și afirmării neîntrerupte a populației românești pe teritoriul de la confluența Someșurilor. Ridicată din pereți puternici, de piatră, în secolul al XIII-lea, și refăcută parțial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten înaintat de terasă a Câmpiei Transilvaniei, înfipt în malul drept al Someșului
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
de piatră, în secolul al XIII-lea, și refăcută parțial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten înaintat de terasă a Câmpiei Transilvaniei, înfipt în malul drept al Someșului Mic, la 2 km de confluența acestuia cu Someșul Mare și la 4 km de Dej. A servit ca lăcaș de cult pentru biserica românească din localitate până în anul 1939 când, de la contele Korniș se cumpără biserica în stil gotic, mai nouă și încăpătoare, aflată la
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
cele mai vechi biserici românești de piatră care s-au păstrat” - cum afirmă cunoscutul istoric de artă Vasile Drăguț, ci și o dovadă certă că, la începutul mileniului doi al erei noastre (sec. XIII), populația românească din această zonă de confluență a Someșului se menține numeroasă, constituită într-o comunitate bine organizată, cu o dezvoltată cultură materială și spirituală, capabilă ca împotriva vitregiilor vremilor, să lase aici, până azi, valoroase vestigii de arhitectură romanică, precum această veche și simplă expresie a
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
satele Fierbinții de Jos, Fierbinții de Sus și Grecii de Jos. Orașul se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Ilfov, pe malurile râului Ialomița, la coada lacului Dridu pe care acest râu îl formează chiar înainte de confluența sa cu Prahova. Prin oraș trece șoseaua județeană DJ101, care îl leagă spre est de Dridu și Jilavele (unde se termină în DN1D), și spre vest în județul Ilfov de Nuci, Moara Vlăsiei, Balotești (unde se intersectează cu DN1), Corbeanca
Fierbinți-Târg () [Corola-website/Science/306422_a_307751]
-
de Marius Bogdan Tudor [caption id="attachment 1084" align="aligncenter" width="370"] Vedem nr. 46. Sursa: en.wikipedia.org[/caption] Terezín este o fostă fortăreață militară construită în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, aproape de confluența râurilor Laba (Elba) și Ohře, în Boemia de Nord. Aici, în 1941 (în ceea ce atunci era Protectoratul Boemiei și Moraviei), naziștii au înființat un ghetou (Theresienstadt, în limba germană) pentru populația evreiască din Cehoslovacia și din alte țări central și
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
floral, pe care poposește o pasăre, este izvorât dintr-un vas; delfinul, cu cap de păuniță, întâlnit pe stele funerare romane, pe piese bizantine, și atât de familiar în decorul catapetesmelor medievale, de la sudul munților, străjuiește deasupra intrărilor. Document al confluențelor, ancadramentul de la Găbud, adaugă astfel sens istoric împlinirii sale artistice. Din 1974, în centrul satului a început construirea unei biserici de zid. De atunci, pe dealul de la marginea de nord a așezării, lăcașul de lemn a fost atins de uitare
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
învecinează cu Pochița, fiind despărțite de apa râului Cașin, iar în toate celelalte direcții, are ca vecin satul Cașin, cu care este despărți pe o lungime considerabilă de pârâul Curița. Majoritatea zonei Vlașca cuprinde un relief jos, fiind aflată aici confluența de vărsare a pârâului Curița în râul Cașin. Zona fiind de o suprafață restrânsă, agricultura nu a putut fi exploatată prea intens în această zonă. Straturile de sol sunt asemeni întregii comune, având în componență straturi argilo-nisipoase. Datorită faptului că
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
cu care plutitoare. Berea Amstel a fost botezată tot după el. Fabrica de bere Amstel, ca și multe altele, se afla în apropierea râului Amstel și folosea apa curată din râu pentru a produce berea. La început, râul începea la confluența pâraielor Drecht și Kromme Mijdrecht, la sud de Uithoorn. După construcția canalului Amstel-Drecht, râul (inclusiv canalul) încep din punctul unde se întâlnesc Drechtul și un alt canal, Aarkanaal, lângă Nieuwveen. Afluenții sunt Kromme Mijdrecht, Bullewijk și Waver. Râul se varsă
Amstel () [Corola-website/Science/324061_a_325390]
-
acesteia este aproape inexistentă, deoarece Liteni rămâne în umbra orașului Dolhasca cu care se învecinează, un oraș asemănător, ce și-a căpătat acest statut de asemenea prin Legea 83/2004. Liteni este așezat în partea sud-estică a județului Suceava, la confluența râurilor Suceava și Siret. Localitatea are o mică industrie proprie reprezentată de balastiere, confecții textile, abatoare, fabrică de lactate și altele. În Liteni există 4 grădinițe, 8 școli și un liceu (Grupul Școlar „Iorgu Vârnav Liteanu”). Din structura orașului Liteni
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
un liceu (Grupul Școlar „Iorgu Vârnav Liteanu”). Din structura orașului Liteni fac parte satele: Corni, Roșcani, Rotunda, Siliștea și Vercicani. Orașul Liteni este situat în partea central-estică a Podișului Sucevei, în depresiunea cu același nume, subunitate a Podișului Moldovei, la confluența râului Suceava cu râul Siret. Vecinii orașului Liteni sunt următorii: la nord comunele Udești și Fântânele, la est comunele Vorona și Tudora din județul Botoșani, la sud orașul Dolhasca și comuna Dolhești, iar la vest comuna Vulturești. Față de reședința județului
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
temperatura a avut drept rezultat un relief caracterizat de forme structurale, sculpturale și acumulative. Datorită acțiunii de modelare a factorilor externi, în primul rând al apelor curgătoare, relieful orașului capătă aspect colinar-deluros. Altitudinea variază între 235 metri (în aval de confluența râului Suceava cu râul Siret) și 493 metri (Dealul Pleșa). Solurile brune, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul Suceava-Siret, implicit și în Depresiunea Liteni. Suprafețele structurale sunt slab înclinate de la nord-vest spre sud-est și cunosc
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
abateri ale mediilor lunare se înregistrează iarna și primăvara, datorită circulației atmosferice mai intense. În funcție de temperaturile existente în timpul iernii, stratul de zăpadă poate persista până primăvara. HIDROGRAFIA Rețeaua hidrografică este reprezentată prin pârâul Doștat, afluenț al pârâului Spring. Amonte de confluența acestora, întreaga vale a Doștatului, largă, cu o luncă bine dezvoltată, a fost amenajată piscicol, astfel că în prezent poate fi întâlnită o salbă de lacuri și bălți, însoțite, pe alocuri, de zone umede, deosebit punct de atracție pentru turiști
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
apropiere de satul Purcari (raionul Ștefan Vodă). Granița coboară spre sud-est până în apropiere de limanul Nistrului, apoi urmează un traseu nord-est/sud-vest către un colț pe care îl formează cu frontierele moldo-română și româno-ucraineană, pe Dunăre, la 340 m după confluența Prutului. În pofida informațiilor care au circulat în mass-media, Schimbul teritorial între Republica Moldova și Ucraina, propus în 1997, definit în 1999 et care a fost trecut în 2001 într-un protocol adițional la Tratatul frontalier Moldo-Ucrainean din 23 octombrie 1992, nu
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
octombrie 1992, nu a fost până acum aplicat, deoarece statutul teritoriului denumit ”Rîpa de la Mîndrești”, între Giurgiulești și Reni, este litigios. Prin urmare, frontiera "de facto" („de fapt”, fixată în 1992) ajunge la Dunăre la 340 m la răsărit de confluența Prutului, în amont de Rîpa de la Mîndrești, în timp de frontiera "de iure" ("de drept", stabilită în 1940 în cadrul URSS) se situează la 570 m la răsărit de confluența Prutului, în aval de Rîpa de la Mîndrești. Pe acest sectorul moldo-ucrainean
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
în 1992) ajunge la Dunăre la 340 m la răsărit de confluența Prutului, în amont de Rîpa de la Mîndrești, în timp de frontiera "de iure" ("de drept", stabilită în 1940 în cadrul URSS) se situează la 570 m la răsărit de confluența Prutului, în aval de Rîpa de la Mîndrești. Pe acest sectorul moldo-ucrainean de frontieră (cu excepția segmentului central - transnistrean - al frontierei de stat) se află 31 puncte pentru controlul trecerii frontierei, dintre care 19 în regim de trafic internațional (12 rutiere, 6
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
6 km/km². Valorile de sub 1 km/km² sunt predominante, ocupând o suprafață de circa 165 km² (47% din total), corespunzătoare interfluviilor și podurilor de terasă și numai rar este depășită valoarea de 2,5 km/km², în ariile de confluențe și în bazinele de recepție ale torenților. În general, valori mai ridicate se întâlnesc la confluențele afluenților cu Secașul Mic și în bazinele superioare ale acestora, unde au loc intense procese de eroziune. Energia reliefului are valori moderate, nedepășind 200
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
km² (47% din total), corespunzătoare interfluviilor și podurilor de terasă și numai rar este depășită valoarea de 2,5 km/km², în ariile de confluențe și în bazinele de recepție ale torenților. În general, valori mai ridicate se întâlnesc la confluențele afluenților cu Secașul Mic și în bazinele superioare ale acestora, unde au loc intense procese de eroziune. Energia reliefului are valori moderate, nedepășind 200 m. Valori mici ale energiei de relief (sub 50 m) sunt caracteristice majorității suprafețelor, corespunzând culoarelor
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
În sistemul de clasificare Horton-Strahler am identificat patru ordine de mărime a rețelei hidrografice, ale căror valori pot fi atribuite și văilor drenate de cursurile respective. Din categoria văilor de ordinul 4 face parte doar valea Secașului Mic, începând de la confluența cu Valea Lunca Satului și până la vărsare. Ea este largă, subsecventă, cu versantul drept mai abrupt. Văile de ordinul 3 aparțin unor afluenți de pe stânga Secașului Mic (Lunca Satului, Păuca, Valea lui Sânui, Ohaba, Gârbău și Valea Largă) și au
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
Terasele. În urma unor studii aprofundate, N. Raboca (1976, 1997) a delimitat în bazinul Secașului Mic următoarele nivele de terasă: nivelul de 9-10 m, în cuprinsul localităților Secășel, Roșia de Secaș și Broșteni; nivelul de 18-25 m, între localitatea Broșteni și confluența Secașului Mic cu Valea Berghinului, în apropierea satului Secășel și în aval de Roșia de Secaș; nivelul de 30-45 m, pe dreapta Văii Păuca, în perimetrul satelor Roșia de Secaș, Tău etc.; nivelul de 50-65 m, în bazinul inferior al
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
în apropierea satului Secășel și în aval de Roșia de Secaș; nivelul de 30-45 m, pe dreapta Văii Păuca, în perimetrul satelor Roșia de Secaș, Tău etc.; nivelul de 50-65 m, în bazinul inferior al Secașului Mic, în aval de confluența cu Valea Gârbăului; nivelul de 70-85 m, prezintă pe toată lungimea râului fragmente mai puțin conturate; nivelul de 90-120 m se prezintă sub forma unor umeri cu elemente morfometrice caracteristice terasei și care se racordează cu nivelul inferior (de eroziune
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
de Vest și Câmpia de Vest din România, vărsându-se în Tisa, pe teritoriul Ungariei. Crasna este principalul râu ce izvorăște de pe teritoriul județului Sălaj, din înșeuarea Oșteana între Munții Meseș și Munții Plopiș. Râul propriu zis se formează la confluența brațelor Cizer și Valea Boului. Unele studii, inclusiv cadastrul apelor, consideră Râul Cizer ca reprezentând cursul superior al râului Crasna. În continuare râul se îndreaptă spre nord până la Vârșolț, de unde pentru a ocolii cristalinul din Dealurile Silvaniei (Măgura Șimleului), o
Râul Crasna, Tisa () [Corola-website/Science/303017_a_304346]