9,824 matches
-
să găsească puterea pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu un fior de panică. Parcă se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau apariția. Se pomenește asaltată de dorința mistuitoare după Marius. Își dorește să aibă acum lângă ea senzația liniștitoare a trupului său puternic, lipit de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a unei rosături de bocanc. Are gura uscată și nu reușește să articuleze nici un sunet. Cu inima prinsă parcă într-o menghină, înghite în gol de mai multe ori. Reușește cu greutate să își vină în fire. Da, sunt aici, șoptește el cu dificultate. Poftim? Nu vă aud prea bine. Puteți să repetați? Da, sunt la telefon. E a doua oară când încerc să iau legătura cu dumneavoastră, credeam că nu am să reușesc. Cum aflu ceva, vă caut imediat. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în pământul dur locașuri individuale. În jur, nici urmă de tranșee sau alte poziții defensive. Sub plasa de camuflaj artileriștii efectuează înfrigurați manevre de încărcare, pregătindu-se pentru o nouă tragere. Ăștia se cred în excursie? Nu văd nici o gardă, șoptește Nicky locotenentului. Păi neamțul de mai înainte ce a fost? Și nu uita de reflectorul montat chiar acolo unde escaladarea părea aproape imposibilă. Imposibilă, dar uite că noi am făcut-o. Atenție, toate grupele de servanți trebuie lichidate în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea ațintită spre tavan, plecat deja către o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care-l vedeți. Aș fi curios să aflu Însă cine sînteți dumneavoastră, spusei... ați izbucnit cu totul neprevizibil. Drept răspuns Îmi prinse din nou umerii cu mîinile și mă sărută bezmetic, că nu mai Înțelesei nimic... - Nu mai Întrebați, șopti. Glasul, și chiar frumusețea Îi veneau din sublimări, și-mi adusei aminte brusc de tînăra femeie din tren, din vara anului 1946, În iulie, atunci, adică de ea cînd stăteam amîndoi alături, În compartimentul Încins de căldură, fără să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încuviință, pe loc, mulțumind. Stăturăm Încă multă vreme, pînă la Înnoptarea zilei de vară, și Înainte de a ne duce la culcare, Ana, Într-o fracțiune de timp, ca o comprimare a lui, se apleca Înspre mine și, În loc de „noapte bună”, șopti zîmbind: - Ce bine cînd doctorul Îți spune că nu ai nimic! Nu-i așa, domnule judecător? De data asta nu mai accentua ironic pe ultimele două cuvinte. A doua zi dimineața (mă trezisem mult Înainte, dereticasem În amîndouă Încăperile, deschisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se adînci În somnul acela, atît de mult că vocea Începu să i se audă șters, tot mai șters, o depărtare ca-ntr-o sonorizare defectă, pe marea cîmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetînd buzele mele, În timp ce de la fereastra compartimentului priveam Întinderea de zăpadă cu abia bănuita așezare omenească din fundal, unde venisem cîndva, În alt anotimp, altă vîrstă, - cîte decenii de-atunci! - prima dată aici. Atunci era altceva. Era la Început, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din adîncuri. Dar ea, observîndu-mi clipa, mă privi nedumerită cu ochii deschiși mari, rotunzi, cum nu-i văzusem pînă atunci, ca-ntr-un miracol, În care mă pierdui a doua oară. Își trecu mîinile prin părul meu, mîngîindu-mi fruntea, obrajii. Șoptea: - Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei Îmi buimăcise mintea, și În timp ce ridicîndu-se În picioare Începu cu adevărat să-și lepede puținele haine de pe ea lăsîndu-le să cadă pe moalele covor persan, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de artă din Italia, lipite pe timbrele de coloniale, aruncă amintirile într-o lumină de vis - visul irealizabil de a trăi în pace, armonie, lumină. Peste ani, când iubita sa mamă se afla pe patul de moarte, Grass încă îi șoptea la ureche, așa cum îi promisese în copilărie: Vom merge împreună în Italia, vom privi împreună picturile din biserici..." Un ideal de asemenea grație estetică, încât contrastul realității e primit de cititor ca un pumn în obraz. Pe când era elev, Grass
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
Botoșani sunt de găsit în numărul 205-206 al revistei POESIS. Mircea Dinescu își etalează eterna adolescență nițel îmbufnată, debutantul Florin Partene se simte cumva stingher, Mircea Martin nuanțează, Ion Pop pare gata să-l tachineze pe Adrian Popescu, Emil Brumaru șoptește niscaiva șotii înspre Nichita Danilov. Sunt lucruri pe care absolut natural, dintr-o microarhivă ca aceasta le putem deduce amuzați și binedispuși, fără a vrea numaidecât să avem dreptate. Lucruri datând nu din anii deplinei solidarități a deceniului al nouălea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
sale atacuri contra "muzei" sale preferate, I. G. Duca, nu putea să nu preia, delicat: Într-un fel, guvernul acesta, înainte de a fi al țării, este al creditorilor de orice fel. Și asta nu prin viciu de constituire (cum se șoptește pe ici pe acolo), ci prin necesitate de program, prin obligație ideologică". Alte capete de acuzație contra acestui guvern - că este "liberal, burghez și capitalist", reprezentînd astfel de lumea "veche" și artificial resuscitată prin aducerea la putere, lume care, pentru
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
curge, făr-a se opri din cale". ( V. Alecsandri- Malul Siretului) Rima este de mai multe feluri: - împerecheată în care versurile rimează două câte două: a Doină zic,doină suspin a Tot cu doina mă mai țin b Doină cânt, doină șoptesc, b Tot cu doina viețuiesc". ( Doina) - încrucișată în care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea vers. a Se tânguiesc b Tălăngi pe căi a Și neguri cresc b Din negre văi". (Șt. O. Iosif
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
prins un tătar. - Adu-l încoa, fătul meu! - L-aș aduce, da' nu mă lasă! " " Ia-l de pe mine că-l omor! Și câte altele. Așa-s oamenii, bată-i norocul. Când văd cu ochii, parcă dracu le-ar fi șoptit-o la ureche. Astfel, d Germain e la opt dimineața și până la cinci seara oamenii au fost luați de la prăvălii, de la interesele lor, pentru...? Pentru ca inspectorul să vie, să se uite câteva minute la ei, de li-s frumoși ochii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de mii fără de nici un scrupul, demagogul ce prin vorbe măsluite trezește patimile cele mai negre și mai uricioase ale mulțimii sânt adesea mai credincioși vechei legende religioase decât Faust; poate că, după orice crimă comit, s-aruncă înaintea icoanei și șoptesc cuvintele lui Calist, cerșind iertare de la lesne iertătorul Dumnezeu. Dar cu aceștia chemați, cari sânt mulți, nesfârșit de mulți, nu sporește comunitatea creștină: puțini sânt cei aleși și puțini au fost de-apururi. Dar rămâie datina și înțelesul ei sfânt, așa cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care s-au bucurat pîn-acuma. La aceste descoperiri îngrozitoare se mai adaogă povestiri nu mai puțin îngrozitoare asupra proiectelor grandioase ce li se atribuie contra societății. Se vorbește de esterminarea personalului guvernamental, a bogaților și a burgejilor și oamenii își șoptesc la ureche că întreaga capitală sau măcar unele cartiere vor zbura în aer prin mijlocul dinamitului pe care hornarii îl vor pune pe drumuri. Toate acestea se spun firește într-un ton pe jumătate glumeț: însă bagi în curând de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ci cu totul din contra. Un alt zgomot ce s-a răspândit este că, prezidentul Camerii, stăruind în hotărârea sa d-a se demite și M. Sa primind demisia ministeriului, noul cabinet se va forma dintre membrii majorității. Se mai șoptește încă că ministerul nici nu se va remania, nici nu se va retrage, ci va dizolva Adunările și va consulta din nou țara; este constituțional sau nu aceasta, nu discutăm acuma, constatăm numai că aceasta n-ar însemna decât o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mult timp aceste meschinării, nu am putut ști tot pîn-acuma. S-a și format grabnic 200 de petițiuni în privința aceasta, pentru a cere drepturi, și cu aceste petițiuni, împreună cu sumele adunate, pleacă d. Lupu Zarafu astăzi la București, căci se șoptește că acuma e momentul cuvenit, căci, dacă va veni alt guvern, lucrul e pierdut. Că sîntem pământeni putem proba prin români chiar și de aceea ne doare când vedem că străinii voiesc să înșele pe români. Îngădui-va țara aceasta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
s-a adus lumea atunci să voteze nu ne lipsesc astăzi, mutatis mutandis. Atunci erau pre față ademenirile Prusiei și pe ascuns roșii afirmau că așa vrea I. S. Domnitorul. Acum pre față sunt amenințările Germaniei și la ureche se șoptește că așa vrea A. S. Regală. Când tot ce se petrece astăzi se aseamănă cu ceea ce, s-a petrecut atunci nu suntem oare în drept să ne așteptăm că consecințele convențiunii ce se votează acum vor fi lot așa de ruinătoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aibă pentru ultima înfățișare la proces. Nu știu la ce-i mai poate folosi avocatului, dar îmi face bine mie. Scriind, simt că trăiesc și într-adevăr gândul morții inevitabile își diminuează puterea de a-mi îngrozi conștiința, care îmi șoptește: mii de oameni mor pe pământ chiar în aceste clipe, oameni umili, dar și oameni mari; nu se poate spune că n-ai trăit din plin treizeci și cinci de ani, alții au murit mult mai tineri, nu trebuie să accepți să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cîte-o rochie, dar sprâncenele ei erau subțiri de la natură și bine arcuite, părul și-l spăla și-și făcea singură un coc la ceafă, iar chipul alb n-avea nevoie de pudră și buzele frumoase, care mă sărutau și îmi șopteau cuvinte de alint, rămâneau așa cum i le știam și cum i le vedeam de-aproape, curate, puțin deschise parcă de extaz când mă pieptăna, înainte de a pleca la școală și seara când mă culca și mă închina, stând umilă, adesea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nici nu mă spuse tatei. Continuă să se închine singură, se lăsă în genunchi în fața icoanei din odaie, sub care ardea veșnic o candelă cu untdelemn, și rămase astfel cu capul plecat spre pământ vreme îndelungată. Da, i-am șoptit, roagă-te pentru mine, că o să-mi vie mie credința de o să pot muta munții din loc. Mai bine te-ai ruga pentru tine, fiindcă cine nu știe ce e păcatul nu înseamnă că e un sfânt, ci un neputincios
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine atât de spontan și cu atâta căldură încît inima îmi bătu. Nu erau din clasa mea, ci dintr-a opta. Mesagerul fu un oarecare Asanache care într-o recreație se apropie de mine, mă apucă pe după umeri și îmi șopti: "Petrini, îmi spuse, nu vrei să vii diseară undeva să ne distrăm și noi?... Mai lasă cărțile... Știi ce spune Goethe, o privire în cărți și două în viață... Zău! Ai să vezi ce plăcut o să fie!" Și chipul lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
creștetul... Și ea vroia să-mi înfășor... cu o glamnică... Și-mi dă un batic de-al ei... A început să mă sărute, pe urmă nu-mi mai dădea drumul de după gât și în toiul iubirii o aud că îmi șoptește la ureche: știi ce, poți să dai la o parte glamnică... Da?! Numai că eu, de la început, fără să vadă ea, o dădusem de mult la o parte... Alta, tot așa, cu toate că știa bine cine sânt a întors la un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai târziu. Ruptura mea cu Nineta a fost mai simplă, dar nu inexplicabilă, fiindcă fusesem avertizat. S-a oprit într-o zi în dreptul unei străzi, s-a uitat de-a lungul ei cu o expresie preocupată, impenetrabilă, și mi-a șoptit: "O luăm pe-aici!" Era o stradă laterală, rău pavată, fără trotuar și n-am înțeles de ce trebuia s-o luăm pe-acolo. Am răspuns: "Nu!" Dacă nu vrei, am auzit-o spunând, atunci n-ai ce mai căuta pe la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
meu și n-o să te ierte!" Tu de ce îl asculți? a întrebat-o el atunci pe ea. Lasă-l să stea aici, dar eu cu el nu mai vorbesc." Mama și-a acoperit și restul gurii cu palma și a șoptit: "Lasă-l să spună. E un copil." "Da-da! am exclamat, mai rămâne să înțeleg că am căzut "în ispită, dar că prin rugăciunile tale Dumnezeu o să-mi îndrepte pașii..." "Măcar ești sănătos? s-a holbat tata la mine. Fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]