8,731 matches
-
uscat sterp, ajungem în sfârșit pe Gange, unde Tunetul, forța supremă a fertilității, care poate readuce viața în tărâmul pustiu, rostește cele trei porunci : "dă, ai compasiune, ține-te în frâu". Toate trei sunt încălcate, drept care ne găsim pe ultimul țărm, împreună cu poetul, care are dinainte marea primordială, dar nu se poate bucura de ea. El privește înapoi, într-o suită de citate care mai de care mai diferite, repetă poruncile zadarnice ale tunetului și se dă bătut. Viața nu poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lipsei de afecțiune și apropiere. Imaginile pornesc de la pierderea libertății în copilărie și merg spre pierderea iubirii în adolescență, căsătoria condamnată la singurătate, sordidul vieții în doi, încercarea de evadare din uscăciune și eșuarea oricăror nădejdi de mai bine, pe țărmul mării, când eroul nu poate decât să privească înapoi. Poemul este modernist în măsura în care urmează Fluxul conștiinței eroului, și în același timp se construiește ca o poveste, fiindcă, așa cum romanul era invadat de lirism la Joyce și Virginia Woolf, poezia migrează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vieții, dar dacă bastonul e văzut în semnificația sa imediată, atunci sugerează, deopotrivă, profesia itinerantă a medicului pe la bolnavi și ideea de sprijin a înțelepciunii. MEDICINA îN GRECIA PREHIPOCRATICĂ , “Gorgias” La începutul celui de-al doilea mileniu î.Chr., pe țărmul opus al Mediteranei egiptene, și ceva mai spre Apus, un alt popor intră în istoria lumii, urmând să intre și în cea a medicinei, victorios ca nimeni altul. De unde venea această lume inteligentă a Helladei care se pregătea să dea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
inteligentă a Helladei care se pregătea să dea geniali constructori, sculptori, înțelepți, scriitori, savanți, oratori, șefi militari și pe cel mai mare medic al antichității? Mister, legende, ipoteze. Dintre toate acestea una pare mai credibilă, susținând prezența lor continuă pe țărmul asiatic al cetăților Ephes, Pergam, Halicarnas, Milet, Cnidos ca și în insulele Mării Egee. Antropologia a demonstrat că în acele timpuri îndepărtate populațiile grecești aveam toate formele craniene, iar istoria demonstrează că grecii au ilustrat toate talentele din lume în științe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
creativității, gata să uimească, să modeleze și să revoluționeze lumea. Homer, Herodot, Tucidide, au scris despre ea, bibliotecile lumii îmbogățindu-se și azi pe această temă. Istorie, eroism, voință de libertate și un autohtonism spiritual. Între uscat și ape, între țărmuri și zări, Grecia unei lumi de zei, de mituri, legende folclorice și istorie, a făcut loc lui Apollo, zeul sănătății, al frumuseții și încrederii în viață. Iată cum prezintă Homer acest leagăn al civilizației (2700 - 1200 î.Chr.) din Creta
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și ctitor al cetății repede ajunsă centru important, cultura și civilizația au triumfat. Urmașii lui Alexandru cel Mare au susținut dezvoltarea economică și culturală. Gândirea greacă, migratoare a început să facă minuni în Pergam, Bitinia, Siria, Egipt ca și pe țărmurile europene ale Mediteranei. în Asia Mică erau cunoscute școlile medicale din Ephes, Pergam, Laodiceea, Antiohia. Biblioteca din Pergam avea vreo 200.000 de volume. Medicii din Alexandria asimilează și creează. Anatomistul Herofil, pe care l-am amintit, și fiziologul Erasistrate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
explicații. Au lăsat, de-a lungul istoriei lor, să vorbească faptele, ei păstrându-și caracterul și discreția, hărnicia și responsabilitatea. Culturile Jamon și Yayoi ca și misterele dotaku, scrierile istorice și literare, monumentalitatea, de mai târziu a orașului Kioto, neliniștea țărmurilor și liniștea câmpiei Yamato se lasă interogate de admiratori, Cele mai vechi documente japoneze Kojiki conțin prezentări ale antichității lor și au fost scrise în 712 î.Chr. iar Nihon Shoki, scrisă în 720 era noastră, redă Cronica Japoniei, cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să ofere întregii lumi date valoroase din zestrea lor medicală, ignorând contrastele de mentalitate. MEDICINA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ (SPRE RENAȘTERE) ȘOLILE DIN SALERNO șI MONTPELLIER Medicina bizantină nu a iradiat numai spre Orientul Apropiat sau îndepărtat, numai spre Rusia, stânga Dunării, țărmul Africii de Nord și Sudul Europei. Occidentul a cunoscut-o prin contactele creștine misionare, prin arabii care o preluaseră și ajunseseră cu ea, pentru multe secole în Spania, iar după secolul al XI-lea, prin Cruciade. Occidentul, de la căderea Romei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înfrăți și lumina. Limba latină era un mijloc de comunicare oarecum în declin, spre deosebire de limba greacă în ascensiune prin strălucirea Bizanțului. în revigorarea limbii latine, clericii au avut un rol major. De exemplu, popoarele germanice prezente în Nordul Europei și țărmurile Mării Baltice încă din începutul primului mileniu înainte de Christos, în confruntarea cu romanii, dar și prin vecinătate, s-au arătat receptivi la limba latină prin care s-au desprins de zei, trecând alături de Iisus. Sf. Benedict, fondatorul ordinului benedictinilor, arătând învierea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Praga (1348), Cracovia (1364), Viena (1365), Heidelberg (1386). Între ele, cea din Montpellier (1186) a imprimat un rol deosebit, chiar dacă nu ca școala din Salerno, dar tot ca ea manifestând un anume liberalism hippocratic. Prin poziție în sudul Franței, aproape de țărmul mediteranean, aici s-au oprit învățați și doritori de învățătură de toate neamurile: hispano-arabo-evrei, central- europeni etc., dar și salernieni. Această universitate a fost înființată de un episcop și a avut mai multe patronaje: al Papei, Regilor cunoscând mai multe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Mela, în (De chorographia, I.19.102), dă o descriere amănunțită a Pontului și îi leagă de evoluția de numele acestei mări: marea este puțin adâncă, furtunoasă, plină de neguri, cu puține porturi și fără să aibă în jurul ei un țărm lin și nisipos; ea este aproape de vânturile de miazănoapte și, nefiind adâncă, are valuri multe și clocotitoare. Din pricina firii deosebit de crude a locuitorilor de pe țărmul ei, a fost numită odinioară Axenus /Neospitaliera/, dar mai târziu, prin contact cu alte populații
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
adâncă, furtunoasă, plină de neguri, cu puține porturi și fără să aibă în jurul ei un țărm lin și nisipos; ea este aproape de vânturile de miazănoapte și, nefiind adâncă, are valuri multe și clocotitoare. Din pricina firii deosebit de crude a locuitorilor de pe țărmul ei, a fost numită odinioară Axenus /Neospitaliera/, dar mai târziu, prin contact cu alte populații, locuitorii și-au îmblînzit puțin obiceiurile și marea a fost numită Euxinus /Ospitaliera/15. Acel "Axenus" a putut fi și o denumire convenabilă primilor corăbieri
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o indicație clară asupra curentului litoral, coborând de la nord la sud, de-a lungul pontului stâng. Din însărcinarea Împăratului Hadrian, Arrian, guvernator al Bithyniei în secolul II e.n., efectuează și scrie un "Periplu al Pontului Euxin". O dată cu descrierea amănunțită a țărmurilor, dă și o pitorească prezentare a miticei insule Leuce - Insula Șerpilor, loc de naștere și de mormânt al tot atât de legendarului erou Ahile; insulă asupra căreia vom reveni. Tot în secolul II e.n., Ptolemeu dă în "Îndreptarul geografic" o primă cartografie
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
răsărit de gura Sulina. Ptolemeu îi dă longitudinea de 57°30', iar gurii Sulina, 56°15'. Deci, diferența de longitudine, după acest geograf, din secolul II, era de 1°15'. Cum gradul lui este de circa 15 km, distanța de țărm a insulei era în antichitate de circa 20 km. Retragerea cu circa 15 km a litoralului deltaic, datorită transgresiunii marine în curs, explică distanța actuală de circa 35 km. I se spune acum Insula Șerpilor, în Evul mediu, pe portulanul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
constituente ale naturii, alături depământ, foc, lemn și metal. . Cele mai vechi civilizații omenești s-au dezvoltat, cu precădere, în preajma apelor. Strămoșii foarte îndepărtați făceau hidrologie fără a cunoaște noțiunea: se așezau în apropierea izvoarelor, a cursurilor de apă, pe țărmul mării etc. Existența apei le asigura posibilitatea deplasării, utilizarea sursei ca apă potabilă, pescuitul etc. Prin urmare, nevoile erau asigurate cu mai mare ușurință, comparativ cu locurile situate în puncte mult îndepărtate de sursele de apă. Izvoarele, au reprezentat subiectul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
În timpul unor șederi Întrerupte. Nu este neverosimil ca tocmai aceste decese să fi dus la abandonarea locului, lucru de altfel obișnuit și În timpurile cunoscute la grupurile de vânători-culegători. Contextul ne arată că acești oameni din paleolitic adunau cochilii de pe țărm și le scobeau pentru a face podoabe și amulete. Zgâriau chiar și bucăți de argilă roșie ca să coloreze; dar ce anume? Corpuri, obiecte? Este imposibil să nu observăm aici primele semne - sau o etapă ulterioară a - ale evoluției gândirii simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
000 de ani, astfel de rituri ar fi putut Însoți primele incursiuni umane În Alpi, sub forma uciderii cerbilor la mare altitudine (Fedele, 1993). Manipularea rituală, deja menționată, a corpului animal și uman Înflorește timp de milenii de-a lungul țărmurilor de vest ale Mediteranei, de la Provence la Maghreb. În aceleași regiuni se dezvoltă pictura rupestră la vedere, foarte diferită stilistic de cea din mileniile precedente, din peșterile adânci. Scenele de vânătoare cu arcul, figurile dinamice de bărbați și femei, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
veche, sau clasică, cultura de la ‘Ubaid este În mare parte contemporană cu cea de la Eridu; aceasta are apoi o fază mai târzie, cuprinsă Între 4 000-3 500 Î.Hr. ‘Ubaid, numit și El‘Ubaid sau El‘Obaid, se află pe țărmul nordic al Golfului Persic. Cultura ‘Ubaid se regăsește În tot sudul și nordul Mesopotamiei. Aceasta prezintă forme de ceramică lucrate la roată, mai puțin Îngrijită decât celelalte, dar cu o formă geometrică bine definită; se realizează o largă răspândire a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mesopotamia a unor populații autohtone, cum ar fi protoeufratenii, prototigrizii, subareii, și nici În ceea ce privește prezența populațiilor semite (din motivele menționate mai sus), există totuși probleme diverse și serioase În legătură cu sumerienii, atestați ca locuitori ai regiunii omonime din Mesopotamia meridională, până la țărmul Golfului Persic, și care nu au ieșit niciodată din limitele obișnuitului din punct de vedere etnic și lingvistic. Problemele legate de sumerieni se nasc din diferite situații, cum ar fi cea a „singularității” limbii aglutinante sumeriene, pentru care nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Italiei sau dacă tradiția a fost fixată numai În faza colonizării grecești În Italia: În cea de-a treia generație ea este deja „veche”, mare, mitică. Așadar pentru italici și romani, Îndepărtata Troie era cu adevărat legată de Lavinium, pe țărmul lui ager Romanus unde debarcase Eneaxe "Enea" și devenise un zeu Într-o anumită epocă anterioară Întemeierii Romei, chiar dacă ea nu i se preciza vechimea. Circexe "Circe", fiica Soarelui, era mama strămoșului latinilor. Apoi În geografia mitică urma promontoriul doicii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este mobil, libertatea lui manifestându-se în capacitatea de permanentă adaptare a proiectului și, eventual, în puterea de a renunța la el, prostia, ca îngheț spiritual, este proiectul sclerozat și forma rea a consecvenței. Ea este valul care bate același țărm, limită atinsă și de atins la nesfârșit. Intrat în circularitatea propriului său proiect, pe care nu-l poate părăsi și nici realiza, eul meu este incapabil să se distanțeze și să se debaraseze de el și rămâne prins în insistența
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o avea marea în viața poporului grec, scenariul lingvistic al lui *persă fie, în limba greacă, unul preponderent maritim. Punctul de pornire este îndeobște coasta, parcursul este marea, limita mișcării este malul opus, „dincolo“-ul este regiunea care începe pe „țărmul celălalt“. *Pereste, de aceea, preponderent inclus într-un vocabular care dezvoltă o strategie a navigației. Până și verbul „a vinde“ (perao), care la prima vedere nu are nimic comun cu un verb de mișcare, aparține formațiunilor în *per-, pentru simplul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vinde“ (perao), care la prima vedere nu are nimic comun cu un verb de mișcare, aparține formațiunilor în *per-, pentru simplul motiv că la greci „vânzarea“ era o operațiune legată nemijlocit de traversarea mării, era o desfacere a mărfii „pe țărmul celălalt“. Să examinăm, în primă instanță, câteva familii de cuvinte create pe radicalul *perși născute în nemijlocită legătură cu marele semantism al deplasării maritime. Iată, mai întâi, grupul care dezvoltă un semantism al limitei. Substantivul peras (hom.: peirar, posthom.: peiras
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba de „limitele mării“ și de „limitele pământului“, grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea se întâlnește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba de „limitele mării“ și de „limitele pământului“, grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea se întâlnește cu cerul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]