43,150 matches
-
acestei apărări, pe care toți autorii, continuându-l pe Freud, îl leagă de nevroza obsesională. Izolarea prezintă un risc: suprimat pentru moment, afectul se va manifesta în mod irațional și imprevizibil. Astfel, „omul cu lupi”, la care am semnalat deja absența oricărei forme de exprimare a durerii după moartea surorii mult iubite, începe să plângă în hohote, câteva luni mai târziu, pe mormântul unui poet decedat cu mulți ani înainte. Poetul respectiv avea câteva puncte comune cu sora moartă (amândoi se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe el însuși!), determinându-l să se desconsidere și să caute propria suferință. În realitate, „autoreproșurile sale sunt reproșuri adresate obiectului iubit, care sunt întoarse dinspre acesta asupra persoanei proprii”. Celălalt caz, lipsa totală a sentimentului unei culpabilități și deci absența apărării împotriva propriei agresivități, este descris de Winnicott (1958/1969). Criminalul este angajat într-o tentativă disperată de a resimți culpabilitatea. Se pare că, într-un stadiu precoce al dezvoltării sale, i-a lipsit cadrul afectiv și fizic care i-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care o dă unei planșe, fără a face legătura cu o anumită situație pe care planșa riscă să o evoce în el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Raționalizarea poate întări izolarea, justificând absența unor afecte prin explicații doar aparent raționale. Astfel, Anny Duperey (1992), a cărei autobiografie este citată în legătură cu izolarea și refularea, mărturisește că, pe când era mai tânără, vorbea cu nepăsare despre moartea părinților, utilizând următoarele argumente pentru a-și justifica lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înșală asupra semnificației a două gesturi contradictorii care se succedă: acesta încearcă să găsească între ele o legătură logică, adesea împotriva oricărei logici, și le raționalizează. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Utilizarea raționalizării acoperă un câmp foarte vast, de la absența formelor patologice până la delir, trecând prin nevroza obsesională. Gândirea normală caută coerența și logica, iar descoperirea unei explicații raționale pentru fenomenele observate este unul dintre scopurile inteligenței. Prin urmare, nu orice raționament explicativ trebuie pus pe seama raționalizării-apărare. În studiul său
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
roman. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Putem analiza semnificația pe care o are această apărare pentru patologie încercând să răspundem la două întrebări: - Care sunt patologiile declarate cărora le este asociat refugiul în reverie? - Care sunt inconvenientele excesului sau absenței reveriei, atât la copil, cât și la adult? Freud și Breuer au remarcat la pacientele isterice prezența frecventă a unor reverii diurne. Breuer (1895/1965) presupune că pornind de la aceste reverii se dezvoltă stări hipnoide care sunt „fundamentul, condiția necesară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și la adult? Freud și Breuer au remarcat la pacientele isterice prezența frecventă a unor reverii diurne. Breuer (1895/1965) presupune că pornind de la aceste reverii se dezvoltă stări hipnoide care sunt „fundamentul, condiția necesară unei isterii”. Chiar și în absența acestor stări hipnoide, se știe că, în cazul personalității isterice, în percepția realului se infiltrează o serie de reprezentări imaginare, iar reveriile romanești, fixațiile amoroase fără speranță și proiectele irealiste sunt cât se poate de frecvente (Lansier și Olivier-Martin, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a comis o eroare. După ce inițial considerase că refularea este cel mai puțin normal și cel mai patogen dintre mecanismele de apărare, ea a ajuns la concluzia că „orice normalitate este bazată pe prezența refulării la vârste precoce” și că absența frecventă a posibilității de a refula este una dintre sursele patologiei la copiii care sunt cazuri-limită. Ea insistă asupra faptului că refularea este un mecanism absolut esențial în dezvoltarea normală și că distincția dintre refularea normală și refularea generatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ajunge la un aforism cu atât mai paradoxal cu cât este enunțat de niște psihanaliști: „Ființa umană nu este născută pentru a fi psihanalizată; refularea nu este făcută pentru a fi suspendată”. Istorictc "Istoric" Psihanaliza nu poate fi concepută în absența refulării, care este unul dintre „stâlpii” săi, afirmație deseori repetată de Freud. Așadar termenul „refulare” apare în scrierile lui Freud foarte devreme, încă din 1892, concomitent cu termenul „inconștient”. El va reveni apoi cu o mare frecvență (de câteva sute
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestea evidențiază forța și eficiența acestei apărări, menite să protejeze eul prin contestarea lumii exterioare, spre deosebire de refulare, care are o acțiune similară, dar prin răsturnarea spre interior a aceleiași realități intolerabile, care va fi astfel integrată. Dimpotrivă, refuzul generează o absență de conflictualitate, de vreme ce el face să coexiste în sânul eului două afirmații incompatibile ce se juxtapun fără a se influența. Sprijinindu-se pe clivaj, el dă eului posibilitatea de a trăi în două registre diferite, punând alături, de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care infirmă această cunoștință, fără ca între cele două să existe vreo legătură. Refuzul se situează așadar într-un soi de teritoriu de dincoace de conflict, într-o suspendare a oricărei judecăți, efectuată în general în cazul perceperii unei lipse, unei absențe, a unei pierderi totuși evidente pentru cei din jur. Am putea cita în acest sens afirmația făcută de un fervent adept al naturismului, care-și justifica dorința de a trăi gol alături de ceilalți astfel: „Pentru că măcar așa suntem la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un fervent adept al naturismului, care-și justifica dorința de a trăi gol alături de ceilalți astfel: „Pentru că măcar așa suntem la fel cu toții, iar diferențele nu mai există”. În mod rațional, individul voia să vorbească de diferențele sociale pe care absența veșmintelor le făceau caduce, dar în mod inconștient, el căuta să anuleze astfel realitatea diferenței dintre sexe, pe care era totuși obligat să o recunoască intelectual. Recunoașterea perceptivă a unei absențe, oricare ar fi ea, nu există decât dacă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
individul voia să vorbească de diferențele sociale pe care absența veșmintelor le făceau caduce, dar în mod inconștient, el căuta să anuleze astfel realitatea diferenței dintre sexe, pe care era totuși obligat să o recunoască intelectual. Recunoașterea perceptivă a unei absențe, oricare ar fi ea, nu există decât dacă a fost precedată de o prezență integrată ca atare. Este ceea ce reiese și din dubla negație pe care o comportă cuvântul franțuzesc dé-ni: părând că neagă de două ori, refuzul (déni) ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a refuza începe să fie descrisă în 1916, pentru ca în 1926 refuzul să capete statutul de concept specific. Noțiunea apare implicit în 1905, cu referire la castrare, în lucrarea lui Freud Trei studii privind teoria sexuală, în legătură cu atitudinea băiețelului față de absența penisului la fetiță. Freud utilizează explicit cuvântul Verleugnung începând cu 1908-1909, atunci când abordează dezvoltarea psihosexuală a copilului și mai ales a micului Hans (1909a/1979), apoi în legătură cu teoriile sexualității infantile (1907/1985, 1908a/1985): una dintre ele constă în atribuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1979), apoi în legătură cu teoriile sexualității infantile (1907/1985, 1908a/1985): una dintre ele constă în atribuirea de penis tuturor oamenilor și reflectă necunoașterea diferenței dintre sexe. În analiza fobiei micului Hans, Freud (1909a/1979) semnalează că refuzul de a admite absența penisului este o prejudecată obișnuită în faza falică și care dispare pe măsură ce principiul realității câștigă teren în fața principiului plăcerii. În „Organizarea genitală infantilă” (1923/1985), el arată că organul genital masculin, primatul falusului joacă un rol decisiv la ambele sexe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
joacă un rol decisiv la ambele sexe. În 1927, în „Fetișismul” (1927b/1985), Freud precizează că refuzul nu conduce în mod necesar la psihoză, dar se prezintă ca mecanismul caracteristic funcționării psihice a perversului, confruntat cu amenințarea castrării, prin recunoașterea absenței penisului la femei, despre care știe însă bine că nu este rezultatul unei castrări. Totuși, el opune propriei percepții senzoriale un refuz: „În mintea sa, femeia posedă totuși un penis, dar acesta nu mai este ca înainte”, situație în care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de protecție împotriva angoasei de castrare. „Am văzut eu, femeia are penis!”, pare să spună copilul. De ce această necesitate de a se liniști astfel, dacă nu tocmai din cauza îndoielii provocate de recunoașterea anatomiei materne lipsite de organul analog propriului organ. Absența percepută este contracarată printr-un refuz, cu câștigul de încrederece-l însoțește, în confruntarea cu fantasmele de castrare și cu culpabilitatea, legate de dorințele incestuoase oedipiene, dublate de presupusa lege paternă a talionului. În acest caz, observăm cu claritate coexistența posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
organizat, care nu antrenează pentru moment nici o daună și procedează la o colmatare a angoasei. În psihanaliză, suspendarea refulării este cea care permite conștientizarea realității și reconstrucția amintirii. Este necesară o răsturnare a succesiunii temporale a evenimentului: mai întâi, descoperirea absenței penisului la mamă, asociată cu spaima de castrare, apoi redobândirea încrederii la vederea penisului tatălui. Răsturnarea cronologică s-a impus pacientului pentru a face să dispară contradicția aparentă a relatării. Acest refuz, prezent în comportamentul copiilor de vârstă foarte fragedă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constituie într-un punct de fixație care pune în lumină o intensă suferință psihică și corporală. Faptul cel mai interesant este că intervenția terapeutică punctuală permite anularea fixației, precum și o redemarare a evoluției libidinale a subiectului. Putem presupune că, în absența unei cure adecvate, evoluția acestui caz ar fi degenerat în constituirea unui caracter anal, poate chiar a unei nevroze obsesionale, cu întregul său cortegiu de mecanisme de apărare mai rigide, între care formațiunea reacțională. În articolul său „Caracter și erotism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai ușor de manevrat”. Bergeret (1972/1986) afirmă că dezbaterea în jurul acestui concept nu va fi închisă prea curând. Nasio (1988) vorbește de o utilizare abuzivă a termenului și de o elucidare niciodată dusă la capăt, în timp ce Emmanuelli (1993) evocă „absența aprofundării acestei noțiuni în scrierile lui Freud”. De altfel, studierea acestui termen în Vocabularul psihanalizei se încheie printr-o constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vorbește de o utilizare abuzivă a termenului și de o elucidare niciodată dusă la capăt, în timp ce Emmanuelli (1993) evocă „absența aprofundării acestei noțiuni în scrierile lui Freud”. De altfel, studierea acestui termen în Vocabularul psihanalizei se încheie printr-o constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud în mai multe rânduri, mai cu seamă în legătură cu jocul copilului. În celebrul joc „Fort - Da” (1920/1981), nepoțelul lui Freud se distrează aruncând și trăgând înapoi un mosorel. Una dintre interpretările lui Freud este că băiețelul reproduce astfel simbolic absența mamei sale, pe care el este obligat să o accepte în mod pasiv. În jocul său însă, copilul transformă această absență într-o situație activă. Un alt exemplu dat de Freud (1931/1985) are la bază aceeași intenție:o fetiță
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se distrează aruncând și trăgând înapoi un mosorel. Una dintre interpretările lui Freud este că băiețelul reproduce astfel simbolic absența mamei sale, pe care el este obligat să o accepte în mod pasiv. În jocul său însă, copilul transformă această absență într-o situație activă. Un alt exemplu dat de Freud (1931/1985) are la bază aceeași intenție:o fetiță repetă asupra păpușii sale, jucând un rol activ, ceea ce ea suportăpasiv din partea mamei, care o spală, o îmbracă și o silește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar care este modificat aici în beneficiul copilului. K. Abraham (1916/1977) ne propune un caz de transformare a pulsiunii de ostilitate în iubire: O fetiță de 4 ani remarcă, pe când lua într-o zi prânzul cu tatăl ei, în absența mamei: „Ce bine că mama nu-i azi acasă! - De ce? - Că nu poate să ne întrerupă când vorbim”. Câteva săptămâni mai târziu, dorințele sale de a-și îndepărta mama devin mai precise: „Mamă, tu când o să mori? - Dar dacă eu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de acasă produce inevitabilele efecte ale neglijării: lipsa de igienă în condițiunile de creștere a copilului, lipsa de alimentație potrivită, lipsa de îngrijire directă din partea mamei și deseori o completă neglijare. În cazul muncii neregulate, perioadele variate de prezență și absență de acasă a mamei influențează întreaga viață casnică, dându-i un caracter de instabilitate. Atât primul caz, cât și al doilea nu prezintă mediul favorabil pentru dezvoltarea copilului. Aceasta se constată și din felul în care mamele noastre muncitoare caută
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
poate oferi o asemenea asigurare și consiliere. Pot, de asemenea, exista alte funcții în cadrul companiei care să furnizeze asigurare și consiliere specializată în unele domenii precum sănătate și siguranță, conformitate cu reglementările legale și probleme de mediu; • Paragraful 44 în absența funcției de audit intern, managementul trebuie să aplice alte procese de monitorizare pentru a se autoasigura, precum și să asigure Consiliul de administrație că sistemul de control intern funcționează în mod corect. În aceste circumstanțe, Consiliul de administrație va trebui să
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]