9,532 matches
-
a trebuit să le răscumpăr mai târziu, după perioada critică. Dar rămân prea puțin un cititor, căci nu caut Într-o lucrare decât ceea ce permite sau interzice ceva În activitatea mea”. Această neîncredere față de cărți se Îndreaptă pentru Început către biografie. Valéry a devenit celebru În critica literară prin faptul că a pus la Îndoială necesitatea legăturii stabilite În mod obișnuit Între operă și autor. Era Într-adevăr În spiritul tradiției, În critica secolului al XIX-lea, să se considere că
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cazul Încetinelii cu care trăiește Phil, limbajul nu mai este un flux neîntrerupt și fără Întoarcere, și devine posibil, ca În scena toastului pentru cârtiță, să te oprești asupra fiecărei fraze ca să-i prinzi sensul și valoarea, legând-o de biografia și de viața sufletească a celuilalt. Numai această oprire artificială a timpului ar da șansa apropierii de aceste texte imuabile, dinlăuntrul nostru, În vreme ce În viața obișnuită ele sunt prinse Într-o mișcare de neoprit care le transformă fără Încetare și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
intime laturi ale ființei în drumul său către Lumină, fiind, în același timp, și inaccesibilă și eliberatoare. Distanța dintre poetul viu și omul viu este suprimată, contopirea fiind absolută pentru cel care se dedică unei astfel de forme a artei. Biografia transpusă subtil în versuri, printr-o voce interioară a cuvântului scris, este modalitatea creatorului de poezie de a se da pe sine jertfă celorlalți. Prin intermediul unei metafore personale, poetul transmite, într-un mod aproape ermetic, conținuturile unei realități exterioare, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care o impun moderniștii, este reconsiderată, astfel, de către Ana Blandiana, printr-o încercare de fuziune a exteriorului cu interiorul, a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică dintre opera și biografia autoarei devine permanenta căutare de sine din tematologia creației autoarei. Această criza identitară, specifică generației șaizeciste, poate fi rezolvată, astfel, printr-o transpunere personală a realității exterioare într-una interioară, precum și printr-o suspendare parțială a alterității, făcând din celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literaturii 16, vorbind despre organicitatea literaturii române și despre posibilitatea ca o istorie literară să instituie canonul. El punctează, astfel, că "dacă prin istoria literaturii suntem mult mai aproape de canon, decât prin receptare, marketing sau advertising, totuși, istoria literaturii reprezintă biografia unei tradiții literare; canonul este destinul ei (împlinit). Deși tind să coincidă, cele două dimensiuni au diferențe sensibile. Istoria literaturii reunește persoane, fapte, autori secundari, întrucât relevanța lor are o influență asupra imaginii corecte și complete a tradiției literare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
consecință, problematica pierderii acelei relații organice care se stabilește, în mod esențial, între autor-text, cu canonul originar, sau, cu alte cuvinte, cu acele spații culturale de baștină, individualizate prin raporturi etnice sau lingvistice. În ce măsură este importantă relația între carte și biografia autorului cărții, vizând contribuția sau influența acesteia din urmă asupra dezvoltării unui demers beletristic, a fost, dintotdeauna, o întrebare fără răspuns în rândul criticii literare. Luigi Bambulea este de partea celor care nu văd nicio legătură între destinul cărților și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impun moderniștii, este reconsiderată de Ana Blandiana, printr-o încercare de fuziune a exteriorului cu interiorul, a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică, atât din opera, cât și din biografia autoarei, devine permanenta căutare de sine din tematica creației autoarei. Dispusă între segmentele timpului ireversibil, biografia autoarei, ea însăși o permanentă căutare de sine, redevine, astfel, prelungirea operei, iar opera, prelungirea biografiei. Ambele, însă, deși la fel de reale și la fel de complexe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică, atât din opera, cât și din biografia autoarei, devine permanenta căutare de sine din tematica creației autoarei. Dispusă între segmentele timpului ireversibil, biografia autoarei, ea însăși o permanentă căutare de sine, redevine, astfel, prelungirea operei, iar opera, prelungirea biografiei. Ambele, însă, deși la fel de reale și la fel de complexe, precum ea însăși, curg, totuși, în paralel, într-o sisifică încercare poetică de a le suprapune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
incompatibilitate dihotomică, atât din opera, cât și din biografia autoarei, devine permanenta căutare de sine din tematica creației autoarei. Dispusă între segmentele timpului ireversibil, biografia autoarei, ea însăși o permanentă căutare de sine, redevine, astfel, prelungirea operei, iar opera, prelungirea biografiei. Ambele, însă, deși la fel de reale și la fel de complexe, precum ea însăși, curg, totuși, în paralel, într-o sisifică încercare poetică de a le suprapune cumva. "Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor, idei și sentimente. Textul va deveni, mai târziu, în postmodernism, existența însăși, întrucât finalitatea constă tocmai în confundarea biografiei cu opera, aceasta din urmă, generând un mod de viață. Forma tragică a texistenței este vizibilă, la Ana Blandiana, în poezia interzisă. În mod uzual, în rândul celor care aparțineau Literaturii oportuniste, de partid, "metafora, în contextul acelor ani, era
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autenticitate acceptată (de la Camil Petrescu: "Eu nu pot vorbi onest, decât la persoana I", până la George Bălăiță, în a sa Lume în două zile, unde realitatea este redată ad litteram, desfășurat, într-un ritm rapid, fără respirație). Având ca premisă biografia, și desprinzându-se ulterior de ea, Ana Blandiana, asemenea celorlalți colegi de generație, încearcă să reconstruiască o nouă realitate, acea realitate creată prin cuvânt și prin puterea de exprimare a cuvântului. Incapacitatea cuvântului, însă, de a recompune realități, de care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
celălalt poartă, dacă nu semnul minus, cu siguranță unul diferit, pe care îl introduce în relația erotică, chiar din momentul în care ea se instaurează"106. Încercând să remedieze acest dialog defectuos, acel segment al criticii care se apleacă asupra biografiei Anei Blandiana, Ion Pop este cel care lansează ideea că autorul de text poetic are rolul de "ordonator al sensurilor lumii"107, "eul liric definindu-se, în primul rând, drept conștiința ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în același timp, o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a principalelor volume ale autoarei, precum și a modului în care mesajul acestora aduce un suflu nou Generației șaizeciste, printr-un model paradigmatic individual promovat, cât și analizei individuale, a câtorva poeme de referință, Nicolae Manolescu păstrează în permanență relația cu biografia autoarei, pe care, totuși, deși marcantă, nu o consideră întru totul responsabilă, în dezvoltarea anumitor teme. Spre deosebire de poeții de după 1980, la care există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de ordinul senzualității ("Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne"), fie de ordinul convingerii morale ("De gingășie tot mai mult mă-ntunec/ Și pier de umanism și milă"). Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este că poezia sinceră a biografiei sentimentale a tinerilor scriitori din anii '60 a impus, în fond, pentru o vreme, o retorică a afectării și un număr de motive etico-sociale generale, care astăzi se văd cu ochiul liber"131. Alături de aceste studii, consemnăm monografia lui Iulian
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
produc o mutație în cadrul desfășurării lirice a poeziei, ci continuă linia poetică demarată inițial: finețe frenetică sau gravă, turnată în tipare etice și vizionare"134. Esențial de consemnat este strânsa legătură pe care monograful o stabilește între opera autoarei și biografia acesteia, fără să ignore, de asemenea, vocea civică a Anei Blandiana. O altă legătură, Iulian Boldea stabilește între poezia, eseistica și publicistica acesteia (Calitatea de martor, Eu scrii, tu scrii, el, ea scrie, Cea mai frumoasa dintre lumile posibile, Coridoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sa, ci o integrare subtilă, o continuitate oportună, menite a inspira încredere în puterea de supraviețuire a sufletului colectiv 141", autoarea realizează, pe parcursul lucrării, un periplu semiostilistic în poezia Anei Blandiana, poezia pe care o pune, permanent, în legătură cu o anumită biografie interioară acesteia, precum și cu specificul "celui de-al doilea val al generației '60"142, în care Alexandru Piru o încadrează. Fără să omită, însă, nici analiza lingvistică a textelor, ea acordă atenție, de asemenea, expresivității și originalității limbajului poetic, urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru realizarea perfecțiunii lipsesc în neomodernitate, fiind înlocuite cu necuvintele. Menirea acestora din urmă nu este aceea de a crea perfecțiunea, ci de a readuce în prim plan realitatea interioară a fiecărui autor în parte. De altminteri, confundarea aceasta a biografiei cu opera, promovată încă din neomodernism, este cultivată profund în postmodernism. "Cântecul însuși continuă să palpite undeva, ascuns, simt urmele calde pe care le-a lăsat prin mine trecând..."148, despre care vorbește Ana Blandiana nu este altceva decât mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu spațiul ideologic și estetic șaizecist, urmărind totodată și modul în care autoarea reușește să deconstruiască un Univers existent deja, în societate, în poezie, în cultură, construind un altul, sau, mai degrabă, reconstruind un altul, având ca suport propria sa biografie, propria sa personalitate, propria sa lume, de la care nu se dezice. Pentru că nu un romantism cald, diafan o caracterizează, ci, dimpotrivă, o pasiune dezlănțuită, o senzualitate aparte, o continuă căutare și o continuă neliniște. Pe de altă parte, fiind fiică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cealaltă, într-un infailibil drum al regăsirii, al întoarcerii către sine. Observăm, în acest sens, o încercare, mai mult sau mai puțin reușită, de concordanță, până la identificarea și suprapunerea celor două lumi mai mult sau mai puțin, armonios împletite în biografia autoarei, într-un sacru drum al căutării de sine. Cu alte cuvinte, "în căutarea unei soluții acceptabile pentru existența umană, poezia Anei Blandiana bate cărările unui univers atât exterior, cât și interior. Marea problemă se dovedește a fi armonizarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al realității exterioare, care, precum un vulcan în stare latentă, stă pregătit să izbucnească, și izbucnește, în interior, printr-o criză identitară prelungită, este, iată, cel al unei lumi prea absurde, prea dure, pentru poetă, cu reprecusiuni chiar asupra desfășurării biografiei interioare a sa, care este, de fapt, o permanentă căutare. Traiectoria poetică a Anei Blandiana aflată într-o permanentă evoluție interioară, spirituală și intelectuală este în strânsă legătură cu rănile provocate de ideologia vremii. Aflându-se într-o continuă căutare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
identificarea eului poetic cu destinul colectiv", cum apreciază prefațatorul de astăzi. După douazeci și cinci de ani, el capătă un înțeles întrucâtva diferit: persoana întâi plural o simțim, citind volumul, ca fiind aceea a poeților tineri, din deceniul șapte, cu biografia, cu imaginile, cu scriitura lor, în atâtea privințe, asemănătoare. Diferențierea literaturii care abia începuse, plătea încă prețul unor locuri comune, care dau poeziei și prozei acelor ani un izbitor aer de familie, în pofida personalității inconfundabile reunite în tablou"45. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
glorificând privilegiul artei de a exista ca să existe, de a comunica pentru a se comunica. Definiția pe care autoarea însăși o acordă poeziei, vine într-o completare personală a ideii criticului, atrăgând atenția, totodată, asupra distanței care se impune între biografia autorului creator și mesajul-conținut al poeziei: "De ce Antijurnal? se întreabă Ana Blandiana. Pentru că (răspunde ea) viața poetului e neimportantă în sine și "dacă jurnal înseamnă viața înregistrată și comentată, viața de la o zi la alta, atunci jurnalul unui poet este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare a unei esențe"57. Condiția poetului drept salvator și reprezentant al unei generații capătă, astfel, contururi raționale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moarte, în poezie, este totuna cu a vorbi despre frica existențială, despre timp, despre noapte, singurătate, despre natură și, înainte de orice, înseamnă a vorbi despre poezia care își asumă aceste subiecte. Blandiana are un fel inimitabil de a-și implica biografia, în aceste teme abstracte. O biografie a ființei, și mai puțin o biografie socială. Poezia ei este tragedie în alb, un desen pe o frunză transparentă, un bocet într-o cascadă de lumină. Să citez imaginea unei singurătăți eminesciene, însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a vorbi despre frica existențială, despre timp, despre noapte, singurătate, despre natură și, înainte de orice, înseamnă a vorbi despre poezia care își asumă aceste subiecte. Blandiana are un fel inimitabil de a-și implica biografia, în aceste teme abstracte. O biografie a ființei, și mai puțin o biografie socială. Poezia ei este tragedie în alb, un desen pe o frunză transparentă, un bocet într-o cascadă de lumină. Să citez imaginea unei singurătăți eminesciene, însoțită de ideea curgerii timpului: "în nopti
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]