10,800 matches
-
intersecția Telița, în stânga șoselei, se vede Mănăstirea Saon. Potrivit Marelui Dicționar Geografic al României, așezământul a fost înființat în 1835 de arhiereul Athanasie Lisivenco. Pe de altă parte, potrivit arhimandritului Roman Sorescu, mănăstirea a fost întemeiată aproximativ în 1840 de călugări români și doi călugări ruși reveniți de la Muntele Athos, arhimandritul Athanasie Lisifenco și schimonahul Paisie. Potrivit unei alte versiuni, în zona în care se află mănăstirea au venit în secolul al XVIII-lea călugări ardeleni veniți de la Muntele Athos și
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
se vede Mănăstirea Saon. Potrivit Marelui Dicționar Geografic al României, așezământul a fost înființat în 1835 de arhiereul Athanasie Lisivenco. Pe de altă parte, potrivit arhimandritului Roman Sorescu, mănăstirea a fost întemeiată aproximativ în 1840 de călugări români și doi călugări ruși reveniți de la Muntele Athos, arhimandritul Athanasie Lisifenco și schimonahul Paisie. Potrivit unei alte versiuni, în zona în care se află mănăstirea au venit în secolul al XVIII-lea călugări ardeleni veniți de la Muntele Athos și care au întemeiat vatra
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
fost întemeiată aproximativ în 1840 de călugări români și doi călugări ruși reveniți de la Muntele Athos, arhimandritul Athanasie Lisifenco și schimonahul Paisie. Potrivit unei alte versiuni, în zona în care se află mănăstirea au venit în secolul al XVIII-lea călugări ardeleni veniți de la Muntele Athos și care au întemeiat vatra monahală construind o bisericuță din lut și bârne de lemn în locul în care astăzi se află cimitirul. Athanasie Lisifenco ar fi oprit femeile în mănăstirea întemeiată, iar pentru bărbați a
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
argintată, depusă în paraclis, în dreapta) și Dosoftei Crihana au construit în 1841-1844 o bisericuță cu chilii în formă de patrulater pe valea pârâului Celic-Dere. Astăzi o troiță arată locul în care s-a aflat acea bisericuță. În 1845, mănăstirea de călugări Celic-Dere s-a transformat în mănăstire de maici, aduse din Basarabia. Monahii au fost strămutați lângă balta Saon, unde și-au construit o bisericuță și câteva chilii, adică viitoarea Mănăstire Saon. După 60 de ani, clădirea s-a degradat din cauza
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
Hristos "„" care se curăță singură”, În contextul conflictelor ruso-turce de la începutul secolului al XIX-lea, aproximativ în anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostaș din armata austro-ungară, care avea asupra sa această icoană. Găsind aici un grup de călugări, a dat icoana unui părinte, zicându-i: „ Părinte, țineți această icoană! Dacă Sfinția Voastră nu veți trăi până la sfârșit, cei ce vă urmează să păstreze această icoană. Să aveți mare evlavie, că prin ea se va săvârși o mare minune
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
ale secretarului său, arhidiaconul Paul de Alep, care la 19 august 1657 au poposit „la o mănăstire cu hramul Sfântul Mihail, dar de obiceiu numită Clocociov”, care seamănă cu Mănăstirea Stănești de peste Olt și este „stăpânită de egumeni și de călugări greci, de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte” . Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales după secularizarea averilor mănăstirești, complexul a pierdut mai multe avarii, ca urmare a jafurilor, a primului război mondial, precum și a
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
1973, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, luând numele de Ilarion. A petrecut, apoi, câțiva ani la Mănăstirea Căldărușani, iar ultimii 19 ani din viață i-a trăit la Mănăstirea Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunități de călugări. Aici a exorcizat sute de posedați, români si străini. El își începea slujbele de exorcizare pentru alungarea demonilor cu Acatistul Domnului Iisus Hristos, continuând apoi cu Sfânta Liturghie, sfințirea apei și Taina Sfântului Maslu. În final, el citea Moliftele Sfântului
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
omul cădea într-un somn adânc, din care se trezea apoi liniștit. După anul 1990 a fost chemat în câteva țări din Europa și America (Germania, Franța, Belgia șsi SUA), unde devenise celebru pentru harul său, unde, însoțit de câțiva călugări, a efectuat slujbe de exorcizare. Din colecta publică, a ridicat o biserică în satul natal și a dăruit Comunitatii românesti din Israel un teren la Ierihon, unde a fost clădit un lăcaș de cult ortodox, cu hramul "Nașterea Domnului", în
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
luna ianuarie 1949 când, la cerere, a plecat la mănăstirea Sihăstria, unde era stareț arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la mănăstirea Antim - Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rânduit călugăr, sub numele de Arsenie și a slujit aici până în iunie 1950, când a plecat la mănăstirea Slatina. De aici a fost arestat în 1958 și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. A trecut prin
Arsenie Papacioc () [Corola-website/Science/308544_a_309873]
-
să întemeieze o mănăstire. Impresionat de frumusețea locurilor de la Dealul Cocoșului, de pădurile de tei din preajmă, a răscumpărat locul de la o proprietate musulmană. Sprijinit de românii din zonă și de oierii transilvăneni veniți cu turmele la transhumanță, cei trei călugări au construit o biserică de formă dreptunghiulară. În anul 1841 autoritățile otomane au încuviințat funcționarea mănăstirii. Reparată între anii 1842 și 1846, biserica a funcționat până în anul 1910, când a fost demolată, iar pe același loc s-a ridicat o
Mănăstirea Cocoșu () [Corola-website/Science/308553_a_309882]
-
este un schit de călugări din localitatea Schitu Stavnic, comuna Voinești (județul Iași), aflat la o distanță de 22 km SV de municipiul Iași. Schitul datează din anul 1727, fiind abandonat după cel de-al doilea război mondial, când a fost bombardat. În anul 1993
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
istoricul Nicolae Iorga, urmașii ctitorului, Hagi Dumitru, fiul Serafinei, Zoița, fiica ei, și Toader Nacu, au închinat schitul Stavnic Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași. În jurul anului 1772, după informațiile furnizate de același istoric, Mănăstirea "Sf. Spiridon" din Iași aloca anual călugărilor de la schit sume de bani necesare pentru întreținere. În jurul schitului s-a înființat un sat cu același nume. Schitul este citat în Ținutul Cârligăturii în anul 1772, apoi de către generalul maior rus de origine germană Frederick William von Bawr, care
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
carte din 1736, a fost găsit părăsit și în ruină în deceniul al IV-lea din secolul al XX-lea (în 1933 mai precis) de către inginerul constructor și istoricul de artă veche Gheorghe Balș (1868-1934). A funcționat ca schit de călugări până la începutul celui de-al doilea război mondial, când prin decizia mitropolitană nr. 37 din 31 decembrie 1941, schitul a fost dezlipit de Parohia Bogdănești și făcut de sine stătător, dar decizia nu a intrat în vigoare ca urmare a
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" - 21 noiembrie), ca paraclis mitropolitan, sub directa coordonare administrativă și economică a Centrului Eparhial Iași. În anul 2005, schitul a ieșit de sub administrarea directă a Mitropoliei, devenind mănăstire autonomă. Schitul are o obște de călugări, care are scopul să reînvie viața monahală în acea localitate. S-a construit un corp de chilii din lemn alături de atelier, precum și o casă monahală. Mănăstirea are un gater de tăiat bușteni și un atelier de tâmplărie (administrat de către Ocolul
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
iar în cursul inferior (pe ultimii 80 km) Râul primește apele a doi afluenți însemnați - Cula și Cogâlnic. În istoriografie, numele acestui râu este atestat în Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche și într-un fragment adițional al lui Misail Călugărul prin care se menționează că în anul 1475, pe când Ștefan cel Mare se afla la Vaslui după biruința asupra turcilor la Podul Înalt, i-au venit olăcari (curieri) de la Soroca înștiințându-l: Despre unele lupte pe malurile acestui râu scria
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
de până în 50 de ani. Multe mănăstiri au fost închise, altele au fost transformate în azile pentru călugării bătrâni. O astfel de soartă a avut-o Mănăstirea Sihăstria, care pe vremea aceea, era considerată un schit. Însă, prin comasarea multor călugări cu viață aleasă, acea mănăstire a devenit una dintre cele mai înfloritoare oaze de spiritualitate din monahismul românesc. Când a intrat la Sihăstria, stareț era un strănepot al lui Ion Creangă, pe nume Caliopie Creangă, din Humulești. Autoritățile l-au
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
la Catedra de Îndrumări misionare și ecumenism , i-a coordonat lucrarea de licență, intitulată: "Sabatul la cultele neoprotestante și poziția ortodoxă". În anul 1980 a fost "tuns în monahism", pe seama Mănăstirii Bistrița, Neamț, primind numele de Ioachim. A fost primul călugăr hirotesit pe seama acelei mănăstiri după 40 de ani. L-a avut ca naș de călugărie pe Ioanichie Bălan, unchiul său. Timp de cinci ani a lucrat la Bistrița, la activitățile de restaurare la Complexul de acolo, alături de starețul Ciprian Zaharia
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
slujit în sobor arhimandritul Bartolomeu Anania și stareții mănăstirilor nemțene. La răspântia dintre ani (1 ianuarie 1991), în cadrul Te-deum-ului de la miezul nopții, a fost hirotesit protosinghel. La 7 ianuarie 1991 a plecat la studii de doctorat în Franța. Era primul călugăr român ortodox trimis la studii după Revoluția română din 1989. A ajuns la Institutul „Saint Sèrge” din Paris, singurul așezământ universitar ortodox din Occident, organizat de marii teologi ruși, expulzați la Revoluția bolșevică din 1917-1918. Facultatea era integrată Universității de la
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
a cerut arhiepiscopului Vladimir al Chișinăului să ia măsuri drastice împotriva ierarhilor și preoților basarabeni animați de sentimente românești. În mai 1992, PS Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatul Episcopial, de un grup de călugări și preoți, adepți ai Arhiepiscopului Vladimir. De asemenea, au fost atacate și cele doua mănăstiri din Eparhia de Bălți . La data de 7 august 1992, circa 150 din cei 900 de preoți din Basarabia, s-au adunat în Catedrala din
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
Federația Rusă, care au aderat în anul 2004. Menționăm ca exemplu comunitatea "Sf. Ecaterina" din Moscova, formată din peste 20.000 de români . În plus, și în Statele Unite ale Americii au fost înființate 2 parohii și o mănăstire cu 7 călugări. De-a lungul timpului, IPS Petru Păduraru a fost distins cu următoarele ordine, premii și titluri și anume:
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
Române i-a oferit părintelui Irineu rangul de Arhimandrit Mitrofor (purtător de Mitră), o distincție foarte rar oferită în Biserica Ortodoxă Română. În decembrie 2000, fostul stareț al Mănăstirii Sâmbăta, Arhimandritul Irineu Duvlea, a plecat în SUA însoțit de șapte călugări (jumătate din Mănăstirea Sâmbăta de Sus) sub pretextul înființării unei mănăstiri. Arhimandritul Irineu Duvlea avea o parte din rudele sale în America, pe care le-a vizitat în mai multe rânduri, începând din anul 1989. De asemenea, el îl cunoștea
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
Sâmbăta. IPS Arhiepiscopul Nathaniel a fondat un Centru de Studii Creștine Ortodoxe din Detroit și dorea stabilirea unei prezențe monahale la Centrul "Sfântului Andrei". Ca urmare a corespondenței purtate cu IPS Antonie, Mitropolitul Ardealului, Arhimandritul Irineu și un grup de călugări de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, au primit dezlegare din partea Mitropolitului Antonie, spre a se stabili în America, sub omoforul arhiepiscopului Nathaniel. În data de 23 februarie 2001, de sărbătoarea Sfântului Policarp al Smirnei, monahii pelerini au plecat la Detroit, unde
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
Nathaniel. În data de 23 februarie 2001, de sărbătoarea Sfântului Policarp al Smirnei, monahii pelerini au plecat la Detroit, unde au fondat Mănăstirea "Înălțarea Domnului", PC Arhimandrit Irineu devenind stareț al acestei mănăstiri. Prin activitatea defășurată la Detroit, grupul de călugări pelerini au oferit ospitalitate și confort nu numai comunității românești, ci și întregii populații ortodoxe din Metropola Detroit-ului și Statele Centrale din SUA, făcând ca mânăstirea "Înălțării Domnului" să devină un adevărat centru de spiritualitate ortodoxă. În anul 1999, Congresul
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
ca un suporter deschis al administrației separatiste din Transnistria și al președintelui auto-proclamatei Republici Moldovenești Transnistrene Igor Smirnov, episcopul Iustinian a început să folosească unități ale Armatei a XIV-a ruse din Transnistria cu scopul de a-i subordona pe călugării și profesorii de la Seminarul monahal , care nu l-au recunoscut ca rector. După câteva luni de confruntări, de partea sa fiind situați cazacii transnistreni și organizații publice, conflictul a fost formal rezolvat prin noua soluție a Sinodului, care l-a
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
martie 1974 în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" (Uspenia) din orașul Odessa de către mitropolitul Serghie Petrov de Odessa și Cherson. La data de 31 martie al aceluiași an este hirotonit în cinul preoțesc în Biserica "Adormirii Maicii Domnului" a mănăstirii de călugări din Odessa de către același mitropolit. În anul 1974, la absolvirea Seminarului Teologic din Odessa, este decorat cu nabederniță de către mitropolitul de Odessa și Cherson. La sfârșitul studiilor la Seminar, Comisia de repartizare a Patriarhiei Moscovei l-a trimis ca preot
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]