9,344 matches
-
frumos și punîndu-mi-o în buzunarul vestei. Am plecat apoi să-mi iau baia și fluieram cu atâta bunăvoie în timp ce-mi zvârleam apa rece pe trup, încît Lilu, care trecea prin curte, îmi ciocăni în peretele de tablă al cabinei și mă întrebă: ― Ai visat urît? Gluma aceasta, în aparență insipidă, se lega de un foarte serios joc al nostru din luna trecută, prin care eu încercam să-mi ascund melancolia și neliniștea ("problema Maitreyi", cum o numeam în jurnal
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cine dau acolo? Eddy! — Ce s-a-ntîmplat? Ce-are motoru’? — S-a oprit. — Și de ce n-ai ridicat trapa? — Mai du-te dracu’! i-am spus. Știi ce făcuse? Se-ntorsese, se strecurase prin trapa din față și se dusese-n cabină, unde se culcase. Își luase la el două sticle de un sfert. Intrase În prima cîrciumă care-i ieșise-n cale, Își luase sticlele și urcase pe vas. Se trezise cînd am pornit vasul și apoi se culcase la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el. Odată ce-mi dădusem seama de ce trebuie să fac, Îmi venea greu să-i mai vorbesc. Apoi am coborît sub punte, de unde mi-am luat arma cu aer condiționat și Winchester-ul de treizeci pe care le țineam mereu În cabină și le-am agățat cu cutii cu tot sub copertină, unde puneam de obicei undițele, chiar deasupra timonei, ca să le am la ÎndemînĂ. Le țineam În niște cutii căptușite cu lînĂ Înmuiată-n ulei. Doar așa poți ține arme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dea niște bani. CÎnd Îl vezi că-mi dă a doua tranșă, Îndreaptă barca spre larg și pornește. Nu te interesează ce și cum. Mergi mai departe, indiferent ce se-ntîmplă. Ai Înțeles? — Da. Dacă vreun gălbejit vrea să iasă din cabină sau dă să forțeze trapa, iei pușca cu aer condiționat și tragi să pice-napoi la fel de repede cum a ieșit. Știi să o folosești? — Nu. Da’ mi-arăți tu. — N-o să ții minte. Cu un Winchester știi să tragi? — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
celuilat, cei șase gălbejiți au urcat. Erau tipi de toate mărimile. — Condu-i tu, i-am spus lui Eddy. — Pe-aici, domnilor, zice Eddy. O, Doamne, mi-am dat seama că s-a servit Într-adevăr din sticla aia. — Încuie cabina, i-am spus. — Da, domnule. — MĂ duc după ceilalți, m-a anunțat domnul Sing. — O.K. Le Împinsei barca și băiatul care-l Însoțise Începu să vîslească. — Ascultă-mă, i-am spus lui Eddy. Lasă sticla. Ți-ai făcut destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
folosit pentru a trage peștii mari pe punte. — Lasă-i să urce, cîte unu’, i-am spus. Alți șase gălbejiți asortați au urcat pe punte. — Deschide trapa și condu-i, i-am spus lui Eddy. — Da, domnule. — Pe urmă Închide cabina. — Da, domnule. L-am urmărit pînĂ a ajuns Înapoi la timonă. — În regulă, domnule Sing. Acum să vedem restul banilor. Și-a băgat mîna-n buzunar și mi-a Întins banii. M-am Întins și eu și l-am apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să beau puțin, că simt tremuriciu’. Mi s-a făcut rău cînd am văzut cum Îi atîrna capu’. Așa că i-am dat să bea puțin. Și cu gălbejiții ce facem? — Vreau să-i scoatem cît mai repede. PÎnă nu Împut cabina. — Unde-i lăsĂm? — Direct pe plajă. — Întoarcem acum? — Da, sigur. Intră Încet. Am trecut ușor peste recif, pînĂ puteam vedea plaja strălucind. E destulă apă deasupra recifului și, odată intrat În golf, ai parte numai de nisip și pante ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-am lăsat să ia o gură, pe urmă am luat pușca cu aer comprimat. Am descuiat ușa de la cabină, am deschis-o și le-am zis: — Ieșiți. Nu s-a-ntîmplat nimic. Apoi un gălbejit și-a scos capul, l-a văzut pe Eddy cu pușca și s-a băgat la loc. — Ieșiți afară, le-am spus. Nu vă facem rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cînd Începu să-l ia din nou amețeala. Se așeză În carlingă și apoi se Întinse. — O să mori dacă faci așa, Îi spuse negrul. BĂrbatul stătea Întins liniștit, În carlingă, cu capul rezemat de un sac. Crengile mangrovelor intrau În cabină și-i făceau umbră. Auzea vîntul bătÎnd și, dacă se uita-n sus la cerul Înalt și rece, vedea norii subțiri, maronii, care veneau dinspre nord. „Nu iese nimeni pe vîntu’ Ăsta“, se gîndi. „Nu ne caută ei pe-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și eu am cerut cheile, dar recepționerul mi-a spus că doi tovarăși urcaseră deja În cameră ca să facă o baie. Le dăduse lor cheile. — Tu urcă, John, i-am spus. Vreau să dau un telefon. M-am dus În cabină și am format același număr pe care i-l dădusem și chelnerului. — Alo? Pepé? Vocea unui om cu buze subțiri se auzi În receptor: — ¿ Que tal, Enrique? — Auzi, Pepé, l-ați agățat cumva pe un tip, Luis Delgado, la Chicote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
infirmieria era lângă clădirea principală, ascunsă într-o plantație de brazi. Bisericuța, capela școlii, se ivea din dreapta intrării principale. Cu o zi înainte fusese luat de valul celorlalți colegi spre clasa de examen, acum trebuia să se descurce singur. În cabina portarului îl luă în primire un băiat îmbrăcat în uniforma maro, cu petlițe aurii la guler, cu o banderolă roșie pe mâna stângă, pe care scria “Elev de serviciu“. - Bună ziua! Vreau să vorbesc cu domnul director. - Nu zău! Chiar cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Vorba ceea. Când țiganul s-a văzut Împărat, Întâi pe taică-su l-a spânzurat... Parcă În Învățământ nu este chiar așa. Acolo te ia la <tovarășeă, dar nu te tutuiește”... ― Mami! Ai venit? - a Întrebat Despina, intrând val-vârtej În cabina portarului. Luată prin surprindere, Lia nici nu-și găsea cuvintele. ― Am... Am venit, Despi, dar... ― Ce s a Întâmplat, mami? - a Întrebat Despina, surprinsă de nesiguranța Liei. ― Am... fost luată la vale de... - a răspuns ea, privind semnificativ spre portar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici? Nu cred că prea multă vreme. Înseamnă că e nevoie să mă grăbesc. Da’ ia stai, nene! Adică marfarul ce are? Ba este de zece ori mai sigur decât orice alt mijloc de transport. Te-ai urcat Într-o cabină de <frânară și dus ești! Până la prima stație nu te Întreabă nimeni. Ei. Acolo trebuie să ai ochii În patru, să nu dea peste tine cel ce verifică roțile și alte instalații ale vagoanelor... Da’ Îl auzi de departe pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat până la trenul cu locomotivă. În care cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă și un ciomag. Nimic care să pocnească
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat până la trenul cu locomotivă. În care cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă și un ciomag. Nimic care să pocnească. Norocul ne-a surâs din nou. Printre platformele deschise se afla și un vagon cu obloane laterale... Cu greu am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se agață locomotiva. Și atunci... Târziu, spre miezul nopții, o altă locomotivă s-a așezat În capul dinspre apus al garniturii. ― Aista-i al nostru, Costache - a sărit bucuros Drâmbă. Ne-am furișat până la tren și am urcat În prima cabină de frânar. „Fie ce-o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că „celovecilor” nu le prea zburau privirile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina frânarului tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să nu mă Întrebați cât era de mică inima În noi. Rusul a Înjurat, a sărit jos și s-a dus la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dus la vagonul vecin... Acest „celovec” a fost primul, dar au mai urmat și alții. ― Ce facem, Costache? ― Nu știu, da’ văd c-am nimerit-o prost! De plecare nu este niciun semn, iar „celovecii” o țin hojma cu această cabină. Drâmbă, lung cum era, s-a așezat pe platformă cu spatele Într-o ușă și cu picioarele În cealaltă. Când s-a sfârșit foiala, am putut să cercetăm mai bine Împrejurimile. Bucurie mare pe capul nostru, când am simțit lovitura
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cine știe? Poate au nevoie pe front, că nu se apucă ei acum de construit cine știe ce palate... ― Dă, Doamne, să fie așa! - s-a rugat colegul meu, cu ochii spre cer. Noaptea aceea ne-am cuibărit cum am putut În cabina ceea de frânar. Țăcănitul monoton al roților ne-a adormit. Cât oi fi dormit nu știu, dar m-a trezit un zgomot de fierărie de parcă s-ar fi surpat cerul! Am privit afară. Bănuiala mea se adeverea. Treceam peste un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
patra (Ce s-ar fi amuzat tata! "Ai grijă, obișnuia să-i spună, nu te însura pînă nu mă întorc din turneu") n-am văzut-o decît o singură dată, intrînd cu Iordan în magazinul Eva. Am spionat-o din cabina de probă vecină. Avea burtica ușor bombată, semănînd cu un geam de ceas și-un coc din bucle spiralate, à la Veronica Micle. O fi iubit-o? Mă îndoiesc. Mai degrabă cred că a vrut să construiască un zid între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa lui Jebe", mîncau mîncarea lui și-i cereau să le rezolve cîte ceva. Dar de ce se rezolvau (sau nu) problemele la masa lui Jebe, în patul lui Moșu', în cabina de la teatru a nevestei lui Andrei? Pentru că erau în fruntea "edificării socializde". Și de ce-o fi trebuind ca unii să plătească pentru greșeli, cînd greșelile altora nu se plătesc, deși toți și-au întreținut nu felioara de pîine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea dânsului nu trebuie să fie tulburată de zgomote colaterale, domnule. Intră. Aici trebuia să fie holul meu, bombăni, susprins că starea de enervare nu-l strângea deja de gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins că pata era aproape invizibilă. Intră într-o cabină, iar în timp ce urina își spuse că povestea Scriitorului suspect putea să suporte amânare, măcar douăzeci și patru de ore. Apoi, în timp ce se spăla pe mâini, se gândi la Lucia și la formele ei care-l scoteau din minți în anumite momente. Ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari pe articol de Îmbrăcăminteă. Singura oprire care Îmi rămăsese de făcut era la Cabina de Machiaj, unde una din lucrătoare a aruncat o singură privire asupra machiajului meu brăzdat de transpirație și s-a apucat imediat să mi-l refacă, utilizând un camion Întreg de cosmeticale. Nu-i rău deloc, mi-am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]