9,668 matches
-
o viață, aș zice. Ca de obicei, la Începutul serii, avocatul Perez-Blanco ne-a amenințat că se va sinucide Într-un mod spectaculos, iar Julienne, soția lui, a râs cu vioiciune, ridicând apoi paharul de șampanie pentru a Închina În cinstea nemărginirii. Prin lentila gălbuie a lichidului, ochiul ei părea imens, de parcă un monstru ar fi stat la pândă pe fundul paharului. După șampanie, noua prietenă mulatră a generalului Bouchot a propus să mutăm petrecerea În stradă. Am făcut toate acele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o cere În căsătorie. Pe Tit Island e descoperit un celenterat despre care cercetătorii susțin că ar fi strămoșul omului, veriga lipsă În lanțul care unește amoeba cu strungăreață de contabilul cu gheb. Forma de viață e botezată „sfârc“, În cinstea locului unde s-a făcut descoperirea. În lume Începe Titmania. McDonald’s lansează chifteaua cu moț numită Titburger. Sloganul noului produs: „Mănânci ca la mama acasă“. Un pictorial cu Țâța apare În Hustler. În poza de pe copertă, insula se vede
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce își dorea: pe potriva idealurilor unei familii de mici slujbași care credea cu tărie în corectitudine, dreptate și sîrguință, făcuse o carieră de magistrat După dînsul doar prin aceasta putea să se năzuiască la ordine în lume și la întronarea cinstei. Pe vremea cînd tata încheia facultatea, la ministerul de interne fu titularizat un om cu vederi democrate. Hotărît să pună capăt moravurilor ciocoiești, noul numit ceru facultăților din provincie să-i trimită la București absolvenți săraci dar buni știutori de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat. Directoarea îl punea să zugrăvească lozincile din fața școlii, dar ambițiile lui Michea erau mai mari: picta flori pe care odată chiar le expusese la căminul cultural, în cinstea unui congres. În condica de impresii cumnatul său i-a scris un text mobilizator: „Dă-i înainte și nu te uita la Viorica”. Cu mentalitate de licean îmbătrînit, profesorul de sport făcea, din plictiseală, farse tuturor. Îi plăcea să bea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a face. Pe fața lui cărnoasă, cu ochișori atît de vii încît îmi păru simpatică, se ivi un zîmbet. - Merge? - Merge! Mi-am băgat capul între umeri, cu senzația că la atât trebuie redusă strategia mea. Primul îmi întinse laba, cinste de care nu s-au bucurat nici Costică și nici Aneta Gărgăun. Și dintr-o dată nimeni nu mi s-a mai părut vinovat. Dacă asta e viața, de ce să n-o trăiască și Costică? O merita, știind să se descurce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
veneau să-i spună: „Bicleanu Neculai, tu, om cinstit și muncitor, de azi înainte treci la cot cu leneșii și neisprăviții. Să le dai lor pămîntul pe care, țandură cu țandură, l-ai agonisit”. Fierbea numai la gîndul că moștenitorul cinstei lui de țăran, propriul său fecior, venise asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul alterna muțenia cu un clătinat din cap
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca o moară stricată, ceea ce nu înseamnă, din păcate, decât argint; doamna Witkowski îi răspunde cu tăcerea care‑i de aur. Domnul Witkowski cunoaște proverbul ăsta din copilărie și, în plus, din barăcile deținuților de la Auschwitz. Mai știe și că cinstea durează cel mai mult. De când istoria l‑a iertat, a rămas cinstit și chestia asta durează deja de mult. După ’45, istoria s‑a hotărât s‑o ia încă o dată de la capăt și la aceeași hotărâre a ajuns, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
clădit până atunci cu atâta grijă numai fiindcă‑l înjură unul că ar fi făcut ceva anapoda, întreabă cât durează până înveți să cânți la flaut, saxofon, trombon, fagot etc. Pianul durează cu siguranță cel mai mult, la fel ca cinstea, căreia Rainer ăsta vrea să‑i pună capăt. Poate c‑odată aș vrea și eu să fac așa ceva! Trebuie să fie frumos să știi să cânți la un instrument. Poate chiar mai frumos decât să fii profesor de sport sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta ar putea să se sfârșească rău, cu moartea, rănirea sau sancționarea lui Rainer. Hăituită, Karin Baal aleargă și nimerește drept în farul unei mașini. Hăituit, Hans aleargă după Sophie, o prinde, o aruncă la pământ și‑i spune că cinstea e lucrul cel mai durabil. Ea îl crede imediat. Vera Tschechowa are o pelerină de ploaie elegantă, dintr‑un material lucios. La o adică, ar putea‑o purta și un bărbat. Mama îl roagă pe Hans să‑i aducă supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și beau câte o bere. Se află într‑o cârciumă autentică de țară. Tata face deja ochi dulci unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un pahar de vin. Mai târziu o cafeluță. Fata chicotește zgomotos. Ei, frumoasă domnișoară, ce‑ar fi dacă noi doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
largi, alteori uscate și strâmte, astfel încât trebuie mai întâi să le lărgești. Ia aminte, băiete. Dar trebuie să ți se scoale ca lumea, altfel n‑ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe parbriz și‑apoi va trebui să cureți. Rainer își înghite voma care nu mai are un gust la fel de bun ca înainte, când șnițelul era intact și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici pe ăsta nu‑l primești. Nu de mult, Rainer a decupat câteva postere cu fete din niște reviste ilustrate, dar le‑a îndepărtat sânii și restul corpului cu ajutorul unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul înstelat de iarnă, primul sărut și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-l compătimim pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar pârțul are copyrightul lui Cătă. Nu mai prejos ca al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai bun dintre noi. Deși: Leac e băiat de la țară. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar pârțul are copyrightul lui Cătă. Nu mai prejos ca al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai bun dintre noi. Deși: Leac e băiat de la țară. E un mister pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
voce puțină, călduță. — Fosta soție... confirmă didactic mentorul. Fosta soție a celui de la care am învățat și viața, dar și moartea... Cu cât patos a lucrat după Eliberare ! Cine s-ar fi gândit că i se va pune la îndoială cinstea, chiar de către ai săi ? Eram prieteni, până în ultimele momente. Dacă nu s-ar fi pierdut în împrejurări atât de dureroase... — Nu e soția directorului ? Atunci... încearcă să reintre studentul. Și-a păstrat și numele de fată. Sia o strigam noi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îl soarbe totuși admirativ din priviri. — O cunosc bine și de mult pe Sia. A trecut prin mari încercări. S-a menținut dreaptă, curată. N-a făcut niciodată vreo porcărie. Dimpotrivă, rigiditatea ei nu ține de răutate, ci de loialitate. Cinste desăvârșită. Îi lipsesc câțiva dinți din față, cuvintele șuieră învălmășite. Se întoarce spre Poet pentru a găsi cumva sprijin, dar acesta pare a-și stăpâni greu amețeala și istovirea. — Bine spuneai că avea un fel de puritate care aproape părea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
muzeografă. Se impunea repede. Serioasă, harnică. Zile în șir în bibliotecă sau zăvorâtă în galerii. N-o mai interesa nimic altceva. Atunci mi-a vorbit o colegă despre ea. Se împrieteniseră. Spunea că e de o blândețe copilăroasă. Garanta pentru cinstea ei, aproape bolnăvicioasă. Retrasă, modestă, mută, cu nervii fărâmați. Susținea că posedă o grozavă intuiție artistică. Dar talentul cred că n-a fost decât modest, fără anvergură... Neagu mă plictisește, vorbește prea mult, cum i se întâmplă când se amețește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
balamalele ! Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
animalului, a cărui soartă e mai umilă. Se bucură de prezent, ca un copil prins în stihiile inconștienței, fără să se gândească la viitor ; scăpat de amărăciunile unui sfârșit care va să vină, trăiește în blândă netulburare.“ „Are insecta deosebita cinste de-a ști ceea ce vârsta noastră tânără nu știe, previziunea unui sfârșit, însușire inutilă pentru ea ?“ Aruncă papucii din picioare. Apoi pantalonii, cămașa. Rămâne într-un slip subțire, își sprijină spatele de marginea patului metalic, cu genunchii ridicați, de pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noastre, alături de Dupna, strănepotul lui Șoim, zevzecul de care Însuși Tatăl s-a dezis, deși-i era fiu de sânge. Mai vreau ca toată lumea să afle că pe Hadat, deși e muma lui Dupna, o ținem În cea mai mare cinste, căci mi-a adus pruncii pe lume. Cât despre noi, să afle toți că pornim spre Muntele Mamă, unde zac oasele lui Kron. - Și lupta de sânge? Întrebă Barra. - Nu câștigăm nimic dacă o dăm acum. Gupal căscă ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Sigur că da, interveni aici bărbatul cel scund, cu gura ca o cicatrice, cu glasul răgușit și cu un oribil zîmbet batjocoritor. — Sigur că da. Rămîi cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
altul al străzii În soarele arzător. Ei, și cînd s-au oprit curgea sudoarea șiroaie pe el, adică pe Mackery, și se zice că yankeul s-a apropiat de el, l-a mirosit și-a strigat: „Așa e, fraților, pe cinstea mea. E negru. Dați-i drumul!“. Oricum, așa a rămas povestea. Ei, dar cum să nu țin minte?! Cum veneau și treceau bărbații pe drumul de lîngă rîu, pornind spre oraș ca să-i instruiască, iar noi ne-am adunat toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grija ta dintîi!“ Ei, și mi-a promis, fără-ndoială... a zis că n-o să mai facă niciodată așa ceva, și bănuiesc că i-am dat crezare. Și să vezi, la vreo trei zile după asta, a tras un chef pe cinste și-a venit acasă beat mort, țin minte că ne-au trimis vorbă de la cîrciuma lui Ambrose Radiker că-i acolo și că ar trebui să ne ducem să-l luăm. Firește, ne-au zis că nu mai știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
secară pe nerăsuflate. „Sigur că da“ - i-am zis lui Ambrose Radiker - „și tu l-ai lăsat! Și tu“ - i-am zis și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am zis, și s-a cam fîstîcit, pe cinstea mea - „și tu“ - i-am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]