8,790 matches
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 140 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux" și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna litoralului românesc
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
suprafață de 6.122 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală aflată la o adâncime cuprinsă între 35 și 784 m, ce adăpostește structuri submarine formate din nisipuri și carbonați. Aria protejată încadrată în bioregiune pontică a apelor teritoriale ale Mării Negre, conservă un habitat natural de tip: "Structuri submarine create de scurgeri de gaze" și protejază specii importante de faună și ihtiofaună marină. La baza desemnării sitului se află patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
întinde pe o suprafață de 6.230 hectare. Situl reprezintă o zona montană (pajiști naturale, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere și păduri în amestec) încadrată în bioregiunea alpina a Carpaților de Curbura (grupa sudică a Carpaților Orientali); ce conserva habitate naturale de tip: "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]
-
europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 17.923 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, pășuni și terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală și stepică a Văii Călmățuiului (afluent al Dunării); ce conservă două tipuri de habitate naturale: "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion" și "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice " și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna Câmpiei Călmățuiului
Valea Călmățuiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/330662_a_331991]
-
herpetologist olandez. În 1842-1860 a fost medic militar în armata olandeză staționată în Indonezia. Aici a studiat peștii din această regiune. El a făcut o colecție de 12.000 de exemplare, în prezent cea mai mare parte a ei este conservată la Muzeul de Istorie Naturală din Leiden. La întoarcerea sa în Țările de Jos în 1860, a început pregătirea unei lucrări mari, care a început să apară doi ani mai târziu, sub titlul "Atlas Ichthyologique des Orientales Neerlandaises". Treizeci și
Pieter Bleeker () [Corola-website/Science/330658_a_331987]
-
și se întinde pe o suprafață de 105,40 hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală aflată în nordul Depresiunii Trascăului) de pajiști stepice, tufărișuri și păduri cu arboret de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"); ce conservă habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase", "Păduri dacice de stejar și carpen" și "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și protejază faună și floră specifice Apusenilor. La baza desemnării
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale unor asemenea cetăți medievale se conservă la Almaș, Moigrad, Valcău, Cheud, Cehu Silvaniei și Șimleul Silvaniei. Printre evenimentele istorice semnificative care sunt legate de , se numără: Până în secolul al XVI-lea, singurele căi de acces utilizate spre Transilvania din zona Tisei superioare erau cele prin valea
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
pe o suprafață de 46.873 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, terenuri cultivate) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a munților și Depresiunii Maramureșului; ce conserva habitate natural de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Comunității de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
prezent multe dintre aceste relicve se află în muzeele japoneze. În anul 1949, Partidul Comunist Chinez a declarat Grotele Longmen ca arie protejată și conservată. În anul 2000 au intrat și în patrimoniul mondial UNESCO. În prezent Grotele Longmen sunt conservate, protejate și restaurate fiind o faimoasă locație turistică, dar și un loc de pelerinaj pentru credincioșii budiști.
Grotele Longmen () [Corola-website/Science/330795_a_332124]
-
faună de mlaștină. Acesta este străbătut de mai multe pâraie (Hârtopa, Băgău, Valea Dosului) tributare râului Mureș. Situl Băgău constituie o zonă naturală (pășuni, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de stejar si carpen" și "Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat)" și protejază floră și faună rară specifică Dealurilor Lopadei (subunitate geomorfologică a "Podișului Târnavelor Mici"). La baza desemnării sitului
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
Națională «Proiecte Strategice de Infrastructură»”. Autostradă va avea două benzi de circulație și câte o bandă de urgență pe sens, pentru a respecta standardele europene pentru autostrăzi. Ea va traversa munții printr-o combinație de viaducte și tuneluri pentru a conserva cât mai bine mediul înconjurător din zona Masivuli Kresna. Cele patru secțiuni ale autostrăzii urmează să coste 1,2 miliarde € din cauza traseului dificil prin munți. Numele autostrăzii provine de la râul Strumă.
Autostrada A3 (Bulgaria) () [Corola-website/Science/330046_a_331375]
-
Mucenic Mercurie, într-un spațiu mic, este pictat arhanghelul Mihail. Alte scene reprezentate sunt uciderea în temniță a Sfântului Dimitrie și decapitarea Sfântului Nestor, ucenicul său, precum și scena sfâșierii de către lei a sfinților Pafnutie și Ignatie. Picturile care s-au conservat cel mai bine sunt cele situate în colțul de nord-est, ele prezentând tăierea capului Sfântului Apostol Pavel, răstignirea Sfântului Apostol Petru, decapitarea a două mucenițe necunoscute și ridicarea la cer a Sfântului Ilie. Portretele sfinților în picioare au numele scris
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și se întinde pe o suprafață de 9.919 hectare. Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în două bioregiuni, continentală și panonică) de luncă (mlaștini, turbării, pajiști, fânețe, terenuri arabile, păduri de foioase) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
oligotrofe (încadrată în bioregiune continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei) aflată în partea nordică a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește o gamă variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
întinde pe o suprafață de 6.947 hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală și stepică) de luncă (stepe, râuri, lacuri, mlaștini, pajiști naturale, terenuri cultivate, păduri aluviale, tufărișuri și zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
a încercat să fugă, însă este prins la Cerignola și închis din nou. Între timp poporul lucan, lovit de sărăcie și de creșterea prețurilor neobținând nici un beneficiu prin schimbarea politică, în timp ce clasa burgheză (înainte loială Casei de Bourbon) și-a conservat privilegiile după ce au susținut unificarea a început o revoltă împotriva noului Stat italian. Au contribuit la creșterea nemulțumirii oamenilor de rând și lipsa redistribuirii pământului (care a rămas în posesia baronilor), povara taxelor, serviciul militar obligatoriu, împușcarea celor ce refuzau
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
unitate de relief a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali) cu pajiști naturale, stepe, râuri, păduri de foioase și păduri în amestec; ce adăpostește floră (măcrișul iepurelui - "Oxalis acetosella", mur - "Rubus hirtus") și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Fânețe montane, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)". Printre raritățile faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/ CE din 21 mai
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
Paleogenetica este studiul trecutului bazat pe studierea genetică a rămășițelor organismelor care au trăit în diferite perioade istorice, folosind materialul genetic conservat în situri arheologice. Oamenii de științe Emile Zuckerkandl și Linus Carl Pauling au folosit pentru prima dată termenul de "paleogenetică" în 1963, referindu-se la examinarea posibilelor aplicații folosite la reconstituirea trecutului folosind secvențe ale substanțelor cunsocute ca . Prima secvență
Paleogenetică () [Corola-website/Science/328582_a_329911]
-
Pernik, regiunea Vrața, regiunea Plevna și regiunea Loveci. Este principala sursă de apă pentru Sofiiskavoda, compania de apă și canal din Sofia. Din punct de vedere geologic, Iskărul este cel mai vechi râu din Balcani și sinturul care și-a conservat direcția inițială spre nord în ciuda modificărilor geologice semnificative din perioadele următoare.
Râul Iskăr () [Corola-website/Science/328724_a_330053]
-
să reproducă experimentele lui Moissan și ale lui Hannay, dar de asemenea și el și-a adaptat procese proprii. Parsons era cunoscut pentru abordarea sa precisă și migăloasă și pentru păstrarea metodicii sale de înregistrare; toate eșantioanele sale au fost conservate pentru ulterioare analize de către un partid independent. El a scris un număr de articole — unele dintre primele referitoare la diamantele HPHT—în care el a susținut că a reușit producerea a mici diamante. Totuși, în 1928 el l-a autorizat
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu imagini ale zeului Cupidon, ghirlande și măști
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Damasc. El a proiectat și construit de asemenea un cadran solar orizontal, care a fost ridicat pe minaretul moscheei Omeyade din Damasc. Astăzi, pe minaret există o copie identică a instrumentului, realizată în secolul XIX. Fragmente ale instrumentului original sunt conservate în grădina Muzeului Național din Damasc. Compendiu, un instrument astronomic multi-scop deosebit de important în acea perioada, a fost proiectat și construit de Ibn al-Shatir, devenind popular mai târziu, în Europa Renașterii. Ibn al-Shatir a realizat alt instrument astronomic, pe care
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
hamsii, scrumbii, șprot, stavrizi, puiet de chefal și puietul propriu), mai rar cu crevete și calmari. Are valoare economică mare și se pescuiește comercial și sportiv. Carnea este destul de bună și uneori (toamna, mai ales) destul de grasă. Se pretează la conservat atât afumat, cât și în ulei, dar mai ales sub formă sărată; sub această din urmă formă poartă numele de lacherdă. De-a lungul litoralului românesc al Mării Negre pescuitul este slab.
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
trenului staționat în C. A. Rosetti alte suluri de zăpadă au blocat linia spre Făurei. Într-un context în care potrivit datelor comunicate de CFR, vântul a bătut cu peste 100 de kilometri pe oră în zonă, pentru a se conserva căldura în vagoane locomotiva a fost ținută în funcțiune și, pentru a nu fi garnitura blocată pe linie trenul a fost permanent deplasat înainte și înapoi, chiar dacă mișcarea a fost îngreunată de zăpadă. Nu au putut însă fi asigurate surse
Înzăpezirea trenurilor InterRegio 1732 și 1594 din 2012 () [Corola-website/Science/331015_a_332344]
-
Beruni și activității sale, din care 3 în domeniul geometriei, 3 în domeniul astronomiei, una în climatologie, una în etică, una în domeniul lingvistic, două în astrologie și una despre plantele medicinale. Însă din nefericire, aceste manuscrise nu au fost conservate și nu mai există în ziua de azi. Printre lucrările sale în domeniul științelor exacte se numără și: Kitab fi mabadi-l handasa (Introducere în geometrie) un manual despre geometria elementară din acele vremuri, Kitab fi suqun al-ard au haratatikha (Carte
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]