8,889 matches
-
10, a fost compusă de Dmitri Șostakovici în 1924-1925 și interpretată prima dată la Leningrad în interpretarea Orchestrei Filarmonice din Leningrad sub bagheta lui Nikolai Malko pe 12 mai 1926. Șostakovici a compus simfonia ca o lucrare de absolvire la Conservatorul din Petrograd, finalizând-o când avea 19 ani. Lucrarea este structurată în patru părți (ultimele două sunt interpretate fără pauză) și are o durată de circa 30 de minute. Simfonia este orchestrată pentru următoarea orchestră: Deși Șostakovici a compus această
Simfonia nr. 1 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332922_a_334251]
-
ani și Alexandr Glazunov, el însuși un copil-minune care și-a avut prima simfonie interpretată în primă audiție la o vârstă și mai mică. Glazunov ar fi recunoscut în Șostakovici un ecou al sinelui său mai tânăr. Ca director al Conservatorului din Petrograd, Glazunov a urmărit progresul lui Șostakovici de la admiterea sa la vârsta de 13 ani. Tot el a aranjat și premiera simfoniei lui Șostakovici, care a avut loc la 44 de ani după premiera primei simfonii a lui Glazunov
Simfonia nr. 1 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332922_a_334251]
-
și Serghei Prokofiev, compozitori care l-au influențat puternic pe Șostakovici în această perioadă. Orchestrația transparentă și aproape camerală a primei simfonii este aproape în contrast cu orchestrațiile complexe și sofisticate întâlnite în simfoniile sale de mai târziu. Datorită atitudinii tradiționaliste a Conservatorului, Șostakovici a descoperit muzica lui Igor Stravinski abia în adolescență. Efectul acestei muzici a fost radical și instant iar influențele lui Stravinski vor continua să exercite o influență considerabilă asupra lui Șostakovici. Unii critici au sugerat că prima simfonie a
Simfonia nr. 1 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332922_a_334251]
-
Prințului Joseph Maria de Savoia, Conte de Villafranca și a soției acestuia, Pauline Benedictine de Quélen de Vauguyon. Au fost nepotriviți și căsătoria lor a fost nefericită. El a fost un agnostic și liberal. Ea a fost un fanatic religios conservator, care nu avea nimic în comun cu el. Au reușit să aibă un singur copil, Isabella, care a murit la mai puțin de un an după nașterea sa în 1838. De atunci au trăit separat. Ea s-a retras să
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
masonice care se definește ca putere simbolică suverană, adogmatica și liberală, continuatoare a tradiției începute încă de la 1879 de iluștrii săi înaintași. M.O.A.R. este suveran prin prisma faptului că nu este interesat de recunoașterea obedientelor dogmatice și conservatoare. M.O.A.R. întreține relații de prietenie atât cu obedientele care fac parte din rețeaua francmasoneriei adogmatice și liberale, cât și cu obedientele care respectă existența să. M.O.A.R. este o putere simbolică prin faptul că păstrează
Marele Orient al României () [Corola-website/Science/333709_a_335038]
-
familie de evrei: părinții lui se numeau Ferdinand și Rosa Deutel. În copilărie a devenit orfan de tată. A învățat să cânte la vioară de la vârsta de 8 ani, fiind elevul violonistei Viorica Ibolya Weinberg. Mai târziu a studiat la Conservatorul din București. În anul 1951, la 19 ani, a emigrat în Israel împreună cu mama sa, și și-a ebraizat numele de familie în Tal („rouă”, în ebraică). Stabilit la Tel Aviv, în decembrie 1954 Tal a fost primit, cu recomandarea
Alexander Tal () [Corola-website/Science/333696_a_335025]
-
(ebraică:האקדמיה למוסיקה ולמחול בירושלים "Haakademia lemusika ulemakhol") este un institut de învățământ superior al artelor muzicale și dansului aflată la Ierusalim, în Israel. Ea este așezată pe colina Ghivat Ram în campusul Universității Ebraice. Conservatorul de muzică din Ierusalim a fost înființat în august 1933 de către violonistul Emil Hauser, care i-a fost primul sau director. Soția sa, dr.Helena Kagan, pionieră a medicinii pediatrice în Palestina, a fost secretară de onoare a instituției între
Academia de Muzică și Dans din Ierusalim () [Corola-website/Science/333808_a_335137]
-
lângă sediul principal al Academiei în Ghivat Ram. Înființat la finele anilor 1960, liceul combină studiile generale cu specializarea în muzică și dans. Academia organizează anual un program de două săptămâni denumit „Institutul Internațional de vară pentru muzica de coarde” Conservatorul oferă educație individuală și în grup în domeniul muzicii și dansului pentru copii care au împlinit vârsta de mai mult de cinci ani. Ei participa si la ateliere speciale și master classes predate de cadre didactice ale Academiei, și de
Academia de Muzică și Dans din Ierusalim () [Corola-website/Science/333808_a_335137]
-
de de metri, la bordul unei capsule etanșe agățate de un „ciorchine” format din vreo sută de baloane, și să efectueze observații care l-au ajutat să deducă prezența apei pe Marte. Fiu al lui Charles Dollfus (1893-1981), aeronaut și conservator al "Musée de l’aéronautique de Meudon" (Hauts-de-Seine) , a evoluat, încă de la o vârstă fragedă într-un mediu care i-a marcat întreaga viață. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din Paris unde a obținut, în 1955, doctoratul
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
(n. 9 noiembrie 1965) este un chitarist, solist vocal și compozitor român. A urmat Liceul de Artă George Enescu, secția violoncel, iar apoi Conservatorul de stat Ciprian Porumbescu, la secția Pedagogie Muzicală, în paralel urmând cursuri de Dirijat de Orchestră (prof. Petru Andriesei) și canto clasic (prof. Daniela Slusanschi). A debutat la vârsta de 18 ani cu grupul Șui Generis, iar apoi la 20
Mihai Alexandru () [Corola-website/Science/333837_a_335166]
-
și profesorul său Heinrich Ewald, ambii din Goettingen.) Aserțiunea liberală de a urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce ei erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită arată faptul că creștinismul liberal s-a aliniat spre sfârșitul secolului al XIX-lea împreună cu mișcarea progresistă din cultura și politica occidentală. Din punct de vedere obiectiv, creștinismul liberal a identificat stânga
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
2 ianuarie 1936 în Teiș, județul Dâmbovița, într-o familie de lăutari, fiind văr cu Gheorghe Lambru și Romica Puceanu. Urmează patru clase primare după care se înscrie la Liceul de muzică pe care îl absolvă. A absolvit apoi și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. În anul 1958 participă la Festivalul Internațional al tinerilor soliști de la Moscova, unde obține medalia de aur. Aici a cântat într-o orchestră alcătuită din cele mai bune elemente din București, condusă de dirijorul Ionel Budișteanu
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
2006) a fost un tenor român. Se stabilise încă din 1990 în Scoția, unde era angajat la operă, ca tenor. La început, încercase să ia lecții de canto la Londra. Pînă la urmă, s-a ambiționat și a dat la Conservator și a continuat cu masteratul. Cariera lui luase proporții și ar fi ajuns departe dacă nu ar fi suferit un accident vascular cerebral. Zamfira Haidu, mama lui, nu și-a revenit nici acum din șoc. Își amintește cum a ajuns
Ovidiu Haidu () [Corola-website/Science/333336_a_334665]
-
doar de starea de sănătate indiviuală a pacineților, ci și de starea de sănătate a întregii noastre societăți.” Deși majoritatea viziunilor sale sunt catalogate drept conservatoare, și-a exprimat și unele păreri care contraziceau principiile promovate la acea vreme de conservatorii americani, cum ar fi faptul că a sugerat că armele semiautomate nu sunt de bun augur în orașele mari, el declarând de altfel și că „al Doilea Amendament nu are rost, oamenii au dreptul să dețină arme”. În 1996 Carson
Ben Carson () [Corola-website/Science/333397_a_334726]
-
n. 2 februarie 1890, Botoșani - d. 13 iunie 1962, București) a fost un jurist, scriitor, poet, eseist, cronicar, critic muzical și muzicolog român. A studiat la Colegiul Național „A.T. Laurian” din Botoșani (1901-1906) și a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Iași și la Conservatorul de Muzică din Leipzig. În capitala Franței a studiat la Facultatea de Drept și a obținut doctoratul la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor la Conservatorul Pro-Arte (1936-1939) și director
Emanoil Ciomac () [Corola-website/Science/334536_a_335865]
-
d. 13 iunie 1962, București) a fost un jurist, scriitor, poet, eseist, cronicar, critic muzical și muzicolog român. A studiat la Colegiul Național „A.T. Laurian” din Botoșani (1901-1906) și a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Iași și la Conservatorul de Muzică din Leipzig. În capitala Franței a studiat la Facultatea de Drept și a obținut doctoratul la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor la Conservatorul Pro-Arte (1936-1939) și director al Filarmonicii George Enescu din
Emanoil Ciomac () [Corola-website/Science/334536_a_335865]
-
făcut studiile muzicale la Conservatorul din Iași și la Conservatorul de Muzică din Leipzig. În capitala Franței a studiat la Facultatea de Drept și a obținut doctoratul la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor la Conservatorul Pro-Arte (1936-1939) și director al Filarmonicii George Enescu din București (1945-1947). A tradus libretul operei Oedip de George Enescu, traducere pe care compozitorul o considera singura valabilă. În anul 1914 s-a căsătorit cu pianista Muza Ghermani Ciomac.
Emanoil Ciomac () [Corola-website/Science/334536_a_335865]
-
din 1848-1849, împotriva voinței soțului ei. De asemenea, Ödön Baradlay are multe asemănări cu politicianul liberal Ödön Beöthy (1796-1854), ales în 1841 ca subprefect al comitatului Bihor pentru a contracara poziția conservatoare a prefectului Lajos Tisza. Înlăturat de la putere de către conservatori, Beöthy a revenit la putere în timpul Revoluției din 1848-1849 când a îndeplinit funcțiile de comandant al gărzilor naționale, prefect și comisar al guvernului, susținând eliberarea maghiarilor de sub dominația habsburgică. Fratele său, Richárd Baradlay, seamănă cu György Beöthy, un văr al
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
ei nu a manifestat niciun interes și nici nu a ajutat-o în cariera ei cinematografică. Ea nu a avut nicio dorință de a juca pe când era copil. Ea a vrut însă să fie cântăreață la operă, studiind muzica la Conservatorul din Paris. Mama ei, Valérie Schlumberger, este o fostă actriță, acum filantropistă, și fondatoarea CSAO (Compania Senegalului și a Africii de Vest), care promovează munca artiștilor africani. Seydoux a lucrat, într-un timp, ca model pentru linia de bijuterii "Jokko". Schlumberger, care
Léa Seydoux () [Corola-website/Science/334586_a_335915]
-
serviciul rus. Crescut la Palatul Mihailovski, casa bunicii materne, Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei, a fost interesat de muzică de la o vârstă fragedă sub influența bunicii. De la 12 ani profesorul său a fost Karl Davidov, un compozitor, profesor la Conservatorul din St Petersburg și cel mai proeminent violoncelist rus al vremii. Pasiunea pentru muzică a lui Georg-Alexander l-a făcut să ia în considerare o carieră ca violoncelist profesionist. A fost un bun pianist, un excelent violoncelist și a fost
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]
-
profesor de compoziție estonian. Eller s-a născut în Tartu, unde a luat primel lecții particulare de vioară și teoria muzicii, făcând parte din mai multe ansambluri și orchestre și evoluând ca solist la vioară. În 1907 a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, clasa de vioară, între 1908 - 1911 urmând și studiile Facultății de Drept. În 1920 Eller a absolvit Conservatorul, redenumit acum Conservatorul din Petrograd. Între 1920 - 1940 a fost profesor de teorie muzicală și compoziție la Școala Superioară
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
făcând parte din mai multe ansambluri și orchestre și evoluând ca solist la vioară. În 1907 a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, clasa de vioară, între 1908 - 1911 urmând și studiile Facultății de Drept. În 1920 Eller a absolvit Conservatorul, redenumit acum Conservatorul din Petrograd. Între 1920 - 1940 a fost profesor de teorie muzicală și compoziție la Școala Superioară de Muzică din Tartu, influențând puternic Școala de compoziție ce a dat naștere multor compozitori renumiți, printre care îi amintim pe
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
mai multe ansambluri și orchestre și evoluând ca solist la vioară. În 1907 a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, clasa de vioară, între 1908 - 1911 urmând și studiile Facultății de Drept. În 1920 Eller a absolvit Conservatorul, redenumit acum Conservatorul din Petrograd. Între 1920 - 1940 a fost profesor de teorie muzicală și compoziție la Școala Superioară de Muzică din Tartu, influențând puternic Școala de compoziție ce a dat naștere multor compozitori renumiți, printre care îi amintim pe Arvo Pärt și
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
compoziție la Școala Superioară de Muzică din Tartu, influențând puternic Școala de compoziție ce a dat naștere multor compozitori renumiți, printre care îi amintim pe Arvo Pärt și Eduard Tubin. În anul 1940 Eller este numit profesor de compoziție la Conservatorul din Tallinn unde va preda până la moartea sa, în 1970. În 1967 a fost decorat cu titlul de Artist al Poporului din URSS. Ca profesor de compoziție la școala din Tartu, Eller a reușit să contrabalanseze așa-numita școală Tallinn
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
basarabean, fiind unul din vestiții reprezentanți ai culturii muzicale moldovenești. Gavril Dmitrievici Afanasiu (numele la naștere Athanasiu, numele scenic Gabrieli) s-a născut în 1879 la Chișinău. A studiat muzica la seminarul din Chișinău cu Berezovski, apoi în 1899-1901 la conservatorul din Peterburg, la clasa de canto a renumitului cântăreț și pedagog italian Antonio Cotogni, care a fost impresionat de vocea frumoasă a tânărului bariton. După terminarea studiilor la conservator în 1902, pleacă la Roma cu Antonio Cotogni, care era profesor
Gavril Afanasiu () [Corola-website/Science/334811_a_336140]