10,085 matches
-
conduse de țeluri operaționale și financiare diferite, ele trebuie să înțeleagă, să aprecieze, să urmărească și să asigure conformarea cu regulile jocului; h. cadrul operațional. În cadrul organizației să existe un mediu adecvat care să aducă, zilnic, în interiorul acesteia elementele vieții cotidiene. (3) Comitetul de audit - rolurile auditorilor interni și ale auditorilor externi O bună guvernanță corporativă trebuie să reprezinte un binom între sistemul de gestionare a riscurilor și sistemul de control intern al organizației, iar funcționalitatea acestor sisteme este asigurată de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
obiective și, în același timp, să ofere echilibru și siguranță în fața terților parteneri de afaceri și transparență asupra conformității și eficacității funcționării organizației pentru mass-media. 2.4. Cadre de control Într-un fel sau altul, toată lumea efectuează control în activitățile cotidiene și în toate domeniile de activitate, de aceea controlul este o preocupare generală. Din aceste considerente, toți oamenii care fac afaceri, dar mai ales managerii, profesioniști în domeniu, au în permanență în față întrebarea „Ce putem face pentru a deține
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
coordonează. În organizațiile moderne, aceste documente sunt informatizate și fiecare poate consulta pe computer/internet tot ceea ce se raportează la activitatea sa. Acestea se constituie în importante facilități pentru actualizarea sistematică a procedurilor care reprezintă un instrument util în activitatea cotidiană. Responsabilii funcțiilor, cu ocazia realizării procedurilor, nu trebuie să omită activitățile de control care trebuie să fie incluse pe fluxul procedurii și, în funcție de evoluția riscurilor, acestea să fie diminuate sau extinse pentru a genera îndeplinirea obiectivelor funcției. f) Supervizarea este
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
abordare eficace a riscurilor și posibilităților de administrare a acestora, sporindu-i astfel capacitatea de a consolida valoarea adăugată organizației. Valoarea este creată, menținută sau erodată prin fiecare hotărâre luată de conducere, atât la nivel strategic, cât și în activitățile cotidiene de direcționare a organizației. Gestionarea riscului se impune deoarece toate entitățile se confruntă cu nesiguranța, iar provocarea cea mai mare a conducerii este aceea de a stabili ce nivel de riscuri este pregătită organizația să accepte în misiunea ei de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
și destinului omului, în linia lui Tudor Arghezi. Volumul de povestiri Ioana din primăvară se bizuie pe virtuțile amintirii și evocării, specifice scriitorilor din Moldova. De semnalat arta autorului de a face o mișcare de translație dinspre trecut înspre prezentul cotidian, creionând câteva portrete satirice memorabile ale activistului obtuz sau ale responsabilului de cadre bicisnic. În 1989, D. publică rezultatul unor îndelungi cercetări asupra operei lui Eminescu, sub titlul Poetică eminesciană, un prim volum fiind Temeiuri folclorice, în care-și propune
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți în viață.” Se păstrează tot timpul o căldură a comunicării spontane și știința de a formula memorabil situații cotidiene: „Toate cărțile mari/ Îmi trec în inimă prin ochelari”, dar și adevăruri mai grave: „Cine-o să spună împăratului cât e de gol? / Împăratul e gol și se crispează de frig...” Alteori replica este o trimitere directă la un text
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
fi vreodată atât de departe?” Romanele scrise de D. sunt de asemenea axate pe problematica responsabilității morale în lumea contemporană, cu o atenție specială pentru reacția și comportamentul feminin. Personaje figurate între intelectuale - actrițe, jurnaliste, medici, savante - trăiesc în banalitatea cotidiană un șoc care declanșează o reacție de criză sau de adaptare. Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal și a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescență la maturitate, este narată fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al revelării
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
mai degrabă de speculație decât de decizie, până la a deveni victima propriilor șovăieli, cu consecințe asupra întregii sale vieți, inclusiv a celei sentimentale. În Deruta (1973), existența vidă a unui funcționar, care trăiește cu intensitate disproporționată micile drame ale experienței cotidiene, întotdeauna mediocră (încurcături birocratice, aventuri galante, o promovare în funcție), este privită cu un amestec de compasiune și detașare ironică de un narator sensibil la ridicolul, dar și la tragismul insului anonim, incapabil să-și depășească propria condiție. Romanele de
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
locotenentul Corciu, cel îndrăgostit de doctoriță, soldatul țigan Cimbirică, inapt de orice, încercând să se strecoare cu naivitate printre ostilități -, devin veritabili luptători și chiar eroi. Este o proză emoționantă, plină de vibrație, fără urmă de patetism. Ascunsă sub evenimentele cotidiene, esența tragică a momentului este prezentă și în povestirea Lastovicika. Eroul narator trăiește ultimul an de război în munții Slovaciei, unde învățătoarea Milada și „partizanca” Nijnanska îi înseninează un anotimp dușmănos. Alături se consumă însă drama Lastovicikăi, tânăra de șaisprezece
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Și grei deasupră-mi stropii bat/ Cu degete din infinit/ Lovind ca-ntr-un coșciug uitat/În care mortul s-a trezit/Să moară cu adevărat” (Noapte de toamnă). O altă ipostază lirică e nutrită de sarcasmul provocat de prozaismul vieții cotidiene, de banalitatea existenței, de absența idealurilor. Poezia se caracterizează de fapt printr-o mare diversitate de teme și modalități artistice, autorul trecând cu ușurință de la meditația asupra vieții și a morții la lirismul sensibil al evocării viețuitoarelor mărunte (Șopârla, Balada
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste Comte: “Si donc l’anmour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activite” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perspectiva exaltării "barbare" a subiectului În artă. Dar proliferarea recentă a discursului teoretic francez pe temă estetică nu face decît să gestioneze Îngrijorarea-spre-disperare față de extinderea principiilor estetice negative care prezidează producția artistică a ultimei sute de ani la nivelul vieții cotidiene; Houellebecq are curajul și intuiția să o exprime incontinent. Reacționar sau nu asta interesează cel mai puțin În cazul unui mesaj viguros transpus În registru literar Houellebecq este un adept patetic de sincer al iubirii, al solidarității, al umanismului. Numai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de oulipieni, că nu există, altfel spus, substanță culturală În afara substanței vitale. Ceea ce Înseamnă că o convertire a ultimei În prima fără rest este imposibilă, astfel că literatura autentică este aceea circumspectă la „natural”, „firesc”, „autentic”. Ceea ce, În viața noastră cotidiană, credem noi că credem - printre care În practica lecturii - este de fapt naturalizarea unui joc a cărui dimensiune ludică a fost uitată. Mai mult, prin indeterminarea generică propusă ca joc, Încearcă să se așeze În locul literaturii, adică nicăieri anume, scriind
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi ceva bine, În literatură, astăzi, Înseamnă a fi “adevărat” - adică real (ținînd cont de o realitate determinată, prezentul istoric) și astfel Înafara oricărei judecăți. E bun, adică, orice discurs care se va abstrage cursei bine-răului. Apropiindu-se de viața cotidiană, vrînd-nevrînd, literatura n-o poate reda “adevărat” decît prin limbaj. Raliindu-se valorilor nenormate, ci spontane, ale vieții, recunoscute ca atare prin practică iar nu prin instanțe de vreun fel, literatura ajunge să dubleze viața. Idealul În literatură devine astfel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prezent relativizant, nebunia tragediei este mai puternică decât normalitatea cotidianului insignifiant, iar naratoarea este, În ciuda ei, contaminată de aceaste dezlănțuiri pe care uneori nici nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid supapele subconștientului). În Conferința de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și situația lor economică este onorabilă, iar lupta, dacă mai e una, devine freatică. Nu Întîmplător, unele personaje echenoziene sînt niște paria: lupta cu ceea ce a mai rămas palpabil din, să zicem, „le Șa” devine un fel de condiție existențială cotidiană și, iarăși deloc aleatoriu, scena protagoniștilor minimali este cotidianul, cu toată banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui copil, pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
găsit cu un coupe-papier Înfipt În gât). Autopatișă, ironie, la prima vedere, romanul lui Chevillard este și o autopanoramă, o parabolă metatextuală. Talentul plin de forță al scriitorului și capacitea sa de a figura o realitate absurdă placată pe cea cotidiană, banală, nu-i sunt străine nici lui Mihail Bulgakov. Pe de altă parte, mai aproape de noi, registrul minimalist al romanului - punerea În ghilimele a dimensiunii metafizic-religioase prezente la Bulgakov - Îl Înrudește pe scriitorul francez cu Cristian Popescu. Pe linia stilului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
l-am cunoscut: care nu caută nimic anume, ci Întîlnește din Întâmplare, care se amuză, gândește, dar nu filosofează niciodată, care se Îndrăgostește dar nu iubește, care nu visează ci are viziuni inedite, fulgurante, născute din și retopite În imaginarul cotidian, citadin, banal (de aceea, la Polul Nord, colinele acoperite de zăpadă jilavă, văzute din vale, Îi păreau lui Ferrer urme de spumă de bere pe marginile unei halbe). De aceea, Însă, la douăzeci de ani de la debut, Echenoz, scriitor În toată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dependente, iar pe de altă parte, retrăiesc cu o anumită voluptate experiențele care le-au marcat evoluția, concepând orice desprindere ca pe o ruptură inacceptabilă. Narațiunea este un flux discontinuu de amintiri, uneori plăcute, alteori bulversante, întrepătrunse de fluxul realității cotidiene, asumată tot din perspectiva rememorării evenimentelor anterioare. Pentru Maria Condur, protagonista romanului Goana după vânt (1974), trecutul constituie reperul întregii existențe, influențând decisiv orice experiență prezentă. Starea de boală îi acutizează senzațiile, moartea fiicei sale Ana, actrița rebelă, vulnerabilă și
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
Est, la București ș.a.m.d. În prim-plan se află calvarul cedării Ardealului, tumultul politic al epocii, pătimirile din anii războiului. Romanul vădește meșteșug narativ și este interesant prin bogatul material istoric și uman evocat cu autenticitate. Caleidoscopul vieții cotidiene a micilor așezări ardelene de altădată amintește uneori de Slavici. În Aventuri în Deltă... (1976), volum de povestiri cu continuitate tematică, agreabilul tablou al unui tărâm cvasiexotic, investigat într-o dispoziție de vacanță - răstimp lipsit de griji și constrângeri, mobilat
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
contestatar și lumea în care se integrase deja dispare, și în celelalte volume - Maria (1938), Dă-mi înapoi grădinile (1939), Versuri (1968), care reia și plachetele anterioare, Vinul sălbatic (1977) -, predomină consemnarea trăirilor erotice senzuale, a diverselor stări și gânduri cotidiene, a unor momente biografice și imagini disparate, simple vederi animate cu peisaje rurale etc. C. recunoaște că are un „cuget mic cu zeii mici”, că nu caută nimic dincolo de lucruri, deoarece „cerul e pe pământ”, „cu fete, struguri, flori și
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
al revistei „Argeș” (6/1972), girat de Gheorghe Tomozei. Prima carte publicată, din nou de poezie, Astru natal (1976), a fost rezultatul câștigării Concursului pentru debut al Editurii Eminescu. Au urmat alte patru volume de versuri: Țintă vie (1979), Tablou cotidian (1983), Conturul speranței (1987) și antologia de autor Alter ego (2001). Romanul Porțile verii (1989), eseurile critice din Partea și întregul (1999) întregesc aria activității lui C., ca și ediția de texte comentate Eugen Jebeleanu, Poezii (1990) sau diferitele studii cu
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
titlul e o metaforă a poeziei într-un timp ostil, „pândită de noaptea rece ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un lirism al poeziei despre poezie și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate a lui C., Tablou cotidian, aduce în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
, publicație apărută la București, săptămânal, între 12 februarie 1915 și 31 iulie 1916. Ca director figurează I. N. Theodorescu-Arghezi, iar ca director literar, Gala Galaction. Apărută în perioada neutralității României, C. înregistrează fapte cotidiene, încercând „o sinteză de literatură aplicată”, prin conjugarea activităților „ce se numesc politice” „într-o singură imagine” cu altele, care „poartă eticheta de literare sau artistice”. Tudor Arghezi își exprimă, fără menajamente, opinii despre oameni și evenimente. Sunt publicate versuri
CRONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286533_a_287862]