10,007 matches
-
adânci și sălbatice - Cheile Corcoaiei. Astfel, de la valea arasca ( afluent al Cernei pe stânga ) spre sud-est apar calcare, marmocalcare, gresii și conglomerate care au dat naștere la martori de eroziune (Piatră Closanilor, vârful lui Stan). Acestor roci le corespunde o culme prelungită și îngustă, cu spinare netedă, paralelă cu valea Cernei, cu înălțimi ce arareori depășesc 1100 m, ale căror flancuri sunt fragmentate de afluenți ai Cernei și Motrului. Treptele majore de relief ale comunei sunt : -zona de munte - 30 % -zona
Comuna Topleț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301099_a_302428]
-
Bistrei și Zăvoi iar spre sud-vest cu Măgura, Măru și Poiana Mărului. Valea Bistrei formează culoarul de trecere care face legătura între țara Hațegului și ținuturile bănățene. Prinsă între înălțimile de peste două mii de metri ale masivului Godeanu la sud și culmile mai joase ale munților Poiana Ruscăi, valea Bistrei este orientată în direcția est-vest, începând de la Porțile de Fier până în prelungirea marii câmpii a Tisei care înaintează ca un golf pe valea largă a Timișului. Valea Bistrei face parte din vechiul
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
parte din Districtul Sebeșului, care grupa în secolele XIV - XV satele din depresiunea Caransebeșului, fapt confirmat documentar în anul 1350 prin actul privelegiat în favoarea voievodului Lupcin din familia Mâtnicenilor. Limita nordică a acestuia derulată pe valea Bistrei, de-a lungul culmilor Munților Poiana Ruscă, într-un sector cuprins între Ciuta și Băuțar găzduia și localitatea Voislova. Într-o ordine cronologică, numele satului Voislova apare scris în documente sub următoarele forme 7: • În anul 1397 - WOZYLYOWA ; • În anul 1430 - WOYZLOWA ; În anul
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
la poalele munților Leaota. Altitudinea a minimă este de 715 m, iar cea maximă de 820 m în Vârful Gâlmii, situat în nordul satului. Satul Brebu este atestat documentar odată cu Runcu (1564). Este așezat pe una din cele mai pitorești culmi de la poalele Leaotei, cu nume de legendă - Plaiul Domnesc. Această poziție geografică de excepție este întregită dar își găsește reflectarea în minunăția locurilor ce o urmează și înconjoară, începând cu Poiana Iezilor, La Bordeie și în Fund la Țarină până la
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
Clincioaia. Prin formă, și orientarea să, dealul este propice amenajării, pe panțele de est, a unei părții de schi cu telescaun. Dealul Gâlmei, a cărui înălțime, de pește 880 m, domind panoramă văii Ialomicioara și a satului Dealu Frumos. De pe culmea de sud-est a dealului se poate admira o parte din comuna Pietroșița și orașul Fieni. În prelungirea de nord a dealului se întinde Plaiul Oilor, la începutul căruia se mai păstrează rămășițele unei cruci de piatră, ridicate în anul 1945
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
Fusarul, deasupra nivelului mării și ocupând o suprafață de 25 km². Se găsește la o depărtare de 30 km de municipiul Târgoviște și este așezată în partea de nord-est a județului Dâmbovița. Se învecinează la est cu comuna Vișinești prin culmea dealului “Prăvăciorul”, la vest cu satul Diaconești- oraș Pucioasa - prin muchia dealului Ulmetul, la sud cu comuna Valea Lungă despărțită prin Valea Stârcului, dealurile Prigorile, Tigerului și Corboaica, iar la nord cu comuna Bezdead pe culmea dealurilor Cojoiu, Fusarul și Miercanul
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
est cu comuna Vișinești prin culmea dealului “Prăvăciorul”, la vest cu satul Diaconești- oraș Pucioasa - prin muchia dealului Ulmetul, la sud cu comuna Valea Lungă despărțită prin Valea Stârcului, dealurile Prigorile, Tigerului și Corboaica, iar la nord cu comuna Bezdead pe culmea dealurilor Cojoiu, Fusarul și Miercanul. Potrivit configurației variate a terenului, se întinde pe dealurile presărate în întreaga comună și de-a lungul apei Șuvița. Satul Vârfuri ocupă partea de mijloc a comunei. Are o suprafață de 5,5 km². Satul
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
comunei Vârfuri, în afară de plantele cultivate și de arborii de pădure (fag, stejar, ulm, alun, carpen, frasin, paltin, mesteacăn, anin, salcie, plop, tei, salcâm) se pot găsi și alte plante din care: Fauna comunei Vârfuri cu specii relativ destul de numeroase pe culmile dealurilor, prin ape, prin desișul pădurilor, sub învelișul de frunze, în pamântul negru al pădurilor se adăpostește o mare lume de ființe, care de la cele mai mici și nevoiașe care își ascund pe unde pot umila lor existență și până la
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
găsesc la poalele unor dealuri propice agriculturii. Lunca Șiretului ocupă zonele inundabile de pe cursul râului. Pe valea Șiretului există exploatări de piatră de construcții (prundiș și nisip). Munții Carpați Orientali pot fi văzuți în zare spre apus, mai ales de pe culmea dealurilor care fac parte din Șaua Ruginoasei. Climă este temperata. Ea este influențată de circulația curenților de aer reci și umezi din nord și de la munte favorizați de culoarul văii Șiretului. Culturile agricole tipice sunt: cartoful, sfecla furajera și de
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
în dealul Rotundă , situat în partea de nord-vest a comunei și 146 m altitudine absolută , în șesul pârâului Dobrovăț , la marginea de sud-est a comunei; deci o diferență de înălțime de 270 m. Fragmentarea reliefului- adica desimea văilor sau a culmilor principale - este de circa 2 km în partea de nord-vest a comunei, de aproape 1,5 km spre marginea nordică și de circa 4 km la marginea sudică, iar în partea extrem sudică se reduce la 2,5 km. Energia
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
predomina dealurile-platou , de origine structurală și eroziva, unde față reliefului aproape corespunde cu inclinarea spre sud-sud-est a straturilor geologice, iar întinderile cu aspect de platou se întâlnesc peste tot pe marile înălțimi, având lățimi de 400 până la 110 m (pe culmea dealurilor Rotundă , Perju , Podișul , Calina , Lacu etc). Pe unele din aceste platouri sunt mici depresiuni lacustre, în care apă ploilor abundente și a celei provenite din topirea zăpezilor staționează câteva zile, iar vegetația are caracter hidrofil. Spre valea pârâului Dobrovăț
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
inclus în comuna Movileni, care a căpătat atunci alcătuirea actuală. Trei obiective din comuna Moșna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: movilele din Halstattul târziu pe culmea dealului de la nord-nord-vest de biserica din Movileni; și situl de „la Grădină”, aflat pe un grind de la 500 m est de satul Larga-Jijia, sit ce cuprinde urme de așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura precucuteni, faza II
Comuna Movileni, Iași () [Corola-website/Science/301296_a_302625]
-
scurgerea se reduce foarte mult, uneori pînă la secarea definitivă în anii secetoși. Pe cuprinsul teritoriului Strunga, datorită condițiilor de relief, climă, geologie, vegetație și soluri, adîncimea, debitul și chimismul apelor subterane suferă variații importante. În zonele mai înalte ale culmilor și platourilor adîncimea apelor freatice este de 6 - 10 m, putînd depăși pe alocuri valoarea de 10 m, ca urmare a alcătuirii geologice permeabile predominante. Aceste ape au debit însemnat, o mineralogie slabă și o potabilitate ridicată. În zona treimii
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
realizată între 1926 - 1928 (vedeți Imaginea 1 - Art Deco), continentul nord-american "prinde" un tren de mai târziu al stilului. Astfel, American Art Deco, Art Deco american, înflorește cu adevărat după 1928, crește rapid în intensitate și profunzime, și atinge înalte culmi de rafinament în anii 1930, fapt care a făcut pe unii critici de artă, referindu-se la acel deceniu, să folosească sintagma Deceniul american al Art Deco ("The Decade of the American Art Deco"). Absolut similar Statelor Unite, Canada devine una
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
o constituie crestele masivelor muntoase Leota, Bucegi, Clăbucet și Ciucaș din Carpații Meridionali și dealurile subcarpatice. În zona inferioară, delimitarea bazinului hidrografic Ialomița este realizată la vest și sud de înălțimile din Câmpia Vlăsiei și Moștiștea, iar spre nord de culmea Istriței și slabele denivelări din Câmpia Bărăganului. Rețeaua hidrografică a râului Ialomița se caracterizează prin regimuri de scurgere variate : permanent - caracteristic râurilor de munte ; semipermanent sau temporar - pentru râurile din zona de câmpie. Afluenții principali ai Ialomiței sunt: Ialomița este
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
una din perioada Latène (secolele al V-lea î.e.n.-I e.n.), una medievală timpurie din secolele al VI-lea-al VII-lea și una din epoca migrațiilor (secolele al VII-lea-al VIII-lea). Situl de pe platoul Podei și de pe culmea Chichilău de la Valea Lupului cuprinde și el multiple așezări: una neolitică (mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n.), una din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), una din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
vârfurile din Munții Tatra. Masivul Făgăraș, de la est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. ului seamănă cu o imensă coloană vertebrală orientată de la est la vest având „coastele” (culmile) orientate către nord și respectiv, sud. Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte și mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi și domoale. Munții Făgărașului sunt delimitați la vest de Valea Oltului, iar la est de
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. ului seamănă cu o imensă coloană vertebrală orientată de la est la vest având „coastele” (culmile) orientate către nord și respectiv, sud. Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte și mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi și domoale. Munții Făgărașului sunt delimitați la vest de Valea Oltului, iar la est de râul Bârsa Groșetului și Râul Dâmbovița. La
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
printr-un mare abrupt tectonic, de Depresiunea Făgărașului, cunoscută și sub denumirea de "Țara Oltului". Înspre nord, pe o distanță de doar , diferența de nivel atinge peste de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai puțin accentuată, fiind făcută, după culmi lungi (Olanului, Robița, Scărișoara, Nisipuri, Zârna, etc.), de șirul depresiunilor Câmpulung, Brădetu, Arefu și Jiblea. Suprafața totală acoperită de munții Făgărașului este peste , fiind, spre comparație, de circa 7,5 ori mai mare decât a munților Bucegi. Pe cuprinsul întinderii
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
Există, de asemenea, 42 de vârfuri având peste și mai mult de 150 de vârfuri de peste . Aceste vârfuri sunt separate între ele prin șei adânci, unele coborând până sub 2000 m altitudine (Curmătura Zârnei: 1.932 m). Această densitate de culmi, abrupturi, vârfuri și înălțimi, i-au atras masivului și denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuită savantului francez Emmanuel de Martonne. Din creasta masivului se desprind către nord și sud, ca niște puternice contraforturi de piatră, un mare număr de spinări
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
șopârlele de munte, gușterii precum și batracienii, cum sunt salamandrele, mișună prin covoarele de frunziș mort. În unele locuri, pe versanții orientați spre soare, viețuiesc și vipere. Multe din pâraiele de munte și lacurile alpine sunt astăzi repopulate cu păstrăvi. Pe culmi trăiește capra neagră, ocrotită prin lege. Versantul nordic: Versantul sudic:
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
Topografia Haifei este variată, orașul întinzându-se în zone de șes de-a lungul Mării Mediterane (o parte dintre acestea desecate pe socoteala mării), pe versantele de nord și de vest ale Muntelui Carmel, cât și pe arii întinse de pe culmile acestui munte. Haifa este un port cu o istorie îndelungată, prima lui mențiune în documente datând din secolul al III-lea dinaintea erei creștine. Alături de Așdod și Eilat este unul din principalele porturi ale Israelului. În Haifa antică locuia o
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
teritoriale între comuna Stremț, Râmeț și Galda de Jos. Limita de nord o constituie creasta calcaroasă Vf. Prisăcii - Runcu, limita de sud este formată de o linie convențională ce urmează cursul pârâului Răchite și drumul de exploatare ce leagă pe culme satul de Geoagiu de sus. În cuprinsul teritoriului amintit, sunt răspândite gospodării, sălașe și locuințe abandonate dând așezării un aspect tipic montan, gospodăriile izolate sau grupate mai multe la un loc ocupă terasele văilor și versanții favorabili așezării locuințelor sau
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
deal și pe versantul nordic al său, este trupul cu 8 gospodării, drumul de acces este foarte dificil datorită pantei accentuate - se poate încerca cu autovehicule cu tracțiune integrală. Trupul XII - „Fața Pietrii” este plasat pe versantul de sud-est al culmii Vârful Prisacii - imediat sub peretele abrupt al acestuia, are în perimetru 7 gospodării - și aici accesul este dificil ca și în cazul trupului X - se poate utiliza drumul indicat mai sus. Trupul XIII - „Jiju” cuprinde o singură gospodărie și terenul
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
satul Dârlești. În anul 1992, numărul enoriașilor grupați pe satele componente comunei se prezintă astfel: În perioada 1990 - 2007, în satul Horea, sătenii au construit o biserică ortodoxă deosebit de frumoasă (probabil cea mai frumoasă din munții Apuseni), așezată pe o culme muntoasă, în apropiere de vechea biserică, aflată în prezent în conservare.
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]