9,951 matches
-
criminalii locali să administreze chestiuni precum intermedierea contractelor publice, în special în construcții, între politicieni locali corupți și afacerile locale favorizate sau deținute în mod criminal, precum și să intercepteze, fie prin decret prezidențial, fie prin violență, investigații ce ar putea deranja. De asemenea, afacerile legitime pot angaja uneori organizații criminale care să întreprindă ,,treburile murdare" precum impunerea silită a acordurilor neoficiale și colectarea datoriilor. Importanța unor astfel de chestiuni pălește totuși în fața oportunităților politice mai largi oferite de intersectarea dintre crima
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
fel din Serbia. Liderii locali asemeni lui aveau și ei prestigiu și putere în propriile lor districte militare. Aceștia erau foarte grijulii în privința păstrării propriilor lor poziții personale, fiind totodată geloși pe orice autoritate centrală unică. Loialitățile acestea locale îl deranjau desigur pe Karagheorghe. Pe lîngă organizarea operațiilor militare împotriva armatei otomane, el trebuia să facă eforturi și în direcția administrării ținuturilor aflate sub control sîrbesc, fiind deci obligat să asigure perceperea taxelor și instituirea tribunalelor. Cu toate că era în posesia atributelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de a-și impune limba și au susținut vehement menținerea drepturilor de autonomie ale Croației. Ei nu au reușit să controleze direct acțiunile ungurilor, dar guvernul habsburgic a apelat la dreptul lui de veto împotriva legislației oponente. Agitația croată îi deranja desigur pe politicienii unguri. Ca să-i împace, Viena a interzis în 1843 folosirea termenului de Iliria. Susținătorii mișcării au apelat pur și simplu la cuvîntul național în schimb, și și-au continuat activitatea. Mișcarea Iliră avea să implice probleme mult
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cursul evenimentelor. Din cauza numărului lor mare, oficialilor și guvernelor le venea adeseori greu să facă distincție între ele sau să stabilească pe cine și ce reprezenta fiecare. Caracterul secret și conspirativ al unei mari părți a acestor mișcări era ceea ce deranja regimurile conservatoare, mai ales pe cel din Rusia țaristă. Mișcările naționale cu conducere conservatoare puteau primi sprijin, însă agitația democrată sau socialistă, care ar fi pus în pericol structura socială sau politică a marilor puteri, a devenit ținta unor intense
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aveau să coopereze, încercînd să liniștească situația. Toate marile puteri, cu excepția Austro-Ungariei, erau ocupate cu crearea propriilor lor imperii în Asia și în Africa. Rusia urma să fie implicată în dezastruosul război cu Japonia. Nici o putere nu dorea să fie deranjată de evenimentele din Balcani. CONCLUZII Mișcările naționale: un secol de împliniri Prin 1887, fuseseră deja făcuți pașii majori spre formarea statelor naționale balcanice. Existau o Grecie, un Muntenegru, o Românie și o Serbie independente și o Bulgarie autonomă. Fusese organizată
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
obicei, spitalele se construiesc undeva către marginea orașelor. Aici, la spitalul unde eram eu repartizat, nu era cazul. Nu se încadra în tipic, nu se aplica regula. Un spital pentru surzi, într-o zonă extrem de circulată a Bucureștiului. Gălăgia nu deranja pe nimeni, nu exista zgomot aici. Așa cum, în unele triburi primitive, n-a auzit nimeni de „război“. Sau „zăpadă“. Așa că nici noi nu știam ce e acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari, cu cearceafurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zeamă pe-acolo. Îmi place zeama, cui dracu’ nu-i place? Arată-mi unu’! Și unu’ bolnav! Fac ăia la cârciumă poante d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din ăia cu chimir, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de cuvântul „tiptilică“. Un adverb e cuvântul despre care vorbim. Îl folosea Danny de Vito. Îl folosea ca să-mi explice pe unde și în ce mod trebuie s-o ia el ca să ajungă la destinație. La buda noastră, fără să deranjeze. Trebuie să meargă pe acolo, cum v-am spus, în vârful picioarelor, adică tiptilică. Cuvântul ăsta spune ceva despre sufletul românului. Diminutivul, în general, spune foarte multe despre români. De unde folosirea asta abuzivă? De ce? De ce atâția Costică, Mitică? Oameni cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
revin problemele de auz, am senzația că nu aud ce tot îndrugă cel de lângă mine, parcă sunetele se pierd în aer, în frig. Se topesc. Veneam acasă pentru că abia așteptam să mă apuc de scris. Nu era nimeni să mă deranjeze. Telefonul nu-l auzeam, și nici gardul plesnit cu o minge de copiii care se jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plin și spitalul. Îmi aduc aminte de Marian, care avea o chestie interesantă. Îl cercetau doctorii și el striga profesorului și armatei de însoțitori, corpului ansamblu, ce faceți, vreți să mă împăiați? După operație, îi șoptise doamnei Aduța că îl deranjează ceva, nu, nu acolo unde-i e voinicului mai greu! Până la urmă, am văzut cu toții că avea un termometru înfipt în fund, fisură anală, vase plesnite. Chestii grele. În plus era atâta cinsim acolo în spital. Cum ieșeai din salon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de trimestru să nu se prea facă ore. Așa că aducea unul casetofonul de acasă și ne puneam pe ascultat muzică. Cel mai mișto era când făceam ore în podul școlii. La cucurigu, acolo, puteai da muzica la maximum, că nu deranja pe nimeni. O groază de porcării ascultam pe vremea aia. Deathereli, thrash. Pentru nespecialiști, pentru cei nefamiliarizați cu metalele grele și foarte grele, astea sunt niște genuri muzicale care pot fi ușor confundate cu zgomotul pe care îl lasă niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poate interveni o cumplită criză de sticle de lapte și e bine să fii aprovizionat din vreme. Să fii prevăzător cu lucrurile astea care pot părea de nimic, dar, dacă le ignori, poți declanșa, prin nepăsare, consecințe nebănuite. Nu mă deranjau și nici io nu-i deranjam. Mă rog, trăiau urât pentru că n-aveau încotro. Oameni care nu mai înțeleg nimic într-un cartier în care se zice că fiii devin părinții propriilor lor părinți. Treceam rar pe acasă, iar ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sticle de lapte și e bine să fii aprovizionat din vreme. Să fii prevăzător cu lucrurile astea care pot părea de nimic, dar, dacă le ignori, poți declanșa, prin nepăsare, consecințe nebănuite. Nu mă deranjau și nici io nu-i deranjam. Mă rog, trăiau urât pentru că n-aveau încotro. Oameni care nu mai înțeleg nimic într-un cartier în care se zice că fiii devin părinții propriilor lor părinți. Treceam rar pe acasă, iar ei, în afară de făcutul mâncării, alte activități n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
muci! Am făcut scandal! Am regulat de-am rupt!“. Și uite, dacă romanticul se opunea lumii, se izola, iar beatnik-ul se revolta, acest nou comportament poetic pe care-l văd în jurul meu este extrem de conformist și previzibil. Pe linie. Nu deranjează pe nimeni. Nu e subversiv. Nu se poate transforma într-o revoltă, să zicem. O revoltă coerentă. Ceva de genul ăsta. Rămâne în spațiul domestic. Autodistructiv. Nu se extinde, revoltă locală, enclavizată. Ce mare șmecherie să fii incoerent. Asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oamenii confundă literatura cu delațiunea. Scrisul e asemănător depozițiilor pe care le dai la Securitate despre un îmbuibat care deține în mod ilicit un alambic în magazia din fundul curții și face acolo țuică neimpozitată. Nu doar scriitura i-a deranjat pe consătenii mei, ci chiar faptul că au devenit personaje fără știrea lor. Oamenii se simțeau stăpâni pe propria viață, pe propriile cuvinte. Unici proprietari. Faptul că un altul, un șnapan, i-a scris a devenit un act de hoție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stinge de la sine, pentru că e imposibil să nu apară o altă bârfă mai ofertantă. Țața Anicuța nu era deloc străină de amploarea pe care o luase ecoul cărții mele. Era ceea ce îi spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește, că vorbește despre tine. Că-ți pune în cârcă fapte de a căror existență nu ai cunoștință. Nu asta e enervant. În fond, în acest fel ea chiar îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
târziu a venit și Studentu de la București. Fusesem colegi opt ani de zile în generală, plus colegi la liceu, dar în clase separate. A zis că se spală, că mănâncă, apoi vine să stăm de vorbă despre ceea ce l-a deranjat pe taică-su’. Dacă vrea să mă dea în judecată, chiar îl rog, ar fi o publicitate nesperată pentru cartea mea. Facem banii jumi-juma, i-am zis supralicitând aberația momentului. - Bă, tu ai greșit că ai dat nume! Nnu știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Așa a fost și-n cazul Maiei. Suferința fusese covârșitoare, bunica pierzându-și substanțial auzul la scurt timp după moartea fratelui mamei. Pe undeva, bunica își construise o lume a ei, dar era extrem de permisivă cu noi și n-o deranja o cât de mică imixtiune . Comunicarea Maiei cu adulții era cu mult mai ușoară comparativ cu noi cei mici; acolo, bunica înțelegea doar din articularea buzelor, din expresia feței, alteori din priviri. Cu noi însă, „bodaricii cei mici”, era cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fim în cimitir, ori pentru asta, ne sculam la 3 dimineața și plecam pe la 3:30-4:00. Toate ulițele erau luminate de felinare, lampioane și lumânări, oamenii mergând în tăcere pentru că n aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și cumințenia deplasării. La întoarcere acasă, după o masă consistentă, cei mici ne culcam și ne lăsau până la orele amiezii, când bunica învârtea mămăliga. Mai în fiece seară, începând cu orele 18 mă vizita
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
schimbat ceva în nivelul cerințelor și-n maniera de-a le afișa. Mama a fost o femeie frumoasă, extrem de exigentă cu sine, dar mai ales cu noi, copii săi. Era îngrijită și foarte atentă la detalii, la orice ar fi deranjat câtuși de puțin imaginea familiei sale. A fost și este un om direct, uneori enervant de conservator și care nu a cruțat absolut nimic. Este în fapt rodul unor percepte educaționale suficient de inflexibile, verticale, așa cum numai strămoșii mei armâni
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și mai ales de faptul că nu m-am străduit să ajung la duhovnic pentru a mă spovedi, ratând astfel și Sfânta Împărtășanie. Accidentul nefericit al Părintelui Iustin m-a stopat Într-un fel, neștiind dacă poate fi sau nu deranjat În perioada de refacere. N-am vrut nici să ajung iar la părintele Moise, pentru că rândul trecut mi s-a părut că totul a fost făcută În pripă și că m-am Împărtășit cu nevrednicie. În plus, nu m-am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Ducându-mă la baie să verific, am constatat că, alături, părintele Gherman se Îmbăia, nefolosind Însă dușul, ci lăsând apa să năvălească din robinet direct În cadă. Nu s-a gândit nicio clipă că În liniștea nopții zgomotul ar putea deranja pe ceilalți membri ai obștii, tot așa cum nu-l interesează că, prin comportamentul său, Îi tulbură pe cei din jur. Și dacă ar face-o numai În mănăstire, n-ar fi cine știe ce, că de ispite nu scapă nimeni, dar produce
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
asta... Ei, dacă am stat și am numărat cu atenție, iată, au ieșit la numărătoare, totuși, destule mașini. Cert e că azi, în primazi a anului, nici una dintre toate aceste mașini nu se încumetă să iasă pe străzi, nu ne deranjează (la capitolul ăsta, mama a avut dreptate: adulții rămân în casă de Anul Nou), iar noi am devenit stăpânii absoluți ai orășelului, ai orășelului ce seamănă astăzi cu însuși paradisul, un paradis de un alb imaculat, plin de râsetele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte încântat, pășind cu cizmele lui de piele neagră în noroiul care ajungea până la glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nod în papură. În plus, însuși comandantul coloniei de muncă forțată, temutul Gicu Petre, care în genere s-ar putea spune că-l simpatiza pe tata, avea totuși un dinte împotriva lui: deși îi medita fata la matematică, tata îl deranja profund prin ceva anume, prin numele său. Odată, la un chef făcut împreună cu aghiotanții lui, când se îmbătase criță, comandantul chiar izbucnise furios: -Ce pizda mă-sii de nume e ăsta, bă. Auzi, Vodă, n-a mai găsit cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]