9,565 matches
-
de piețe! Spunând aceasta nu mă gândesc la numele prea vechi, ca Podul Lung sau Podul Mogoșoaiei, inadaptabile, poate, ordinei și timpurilor noui, dar la altele cărora, departe de a le vătăma, vechimea nu face decât să le mărească prețul, farmecul și uneori pitorescul. Căci, asociate la tot felul de legende și amintiri, intrate în deprinderi, în limbă, în viața locală, numele acestea intră în rândul elementelor care asigură continuitatea și permanența acesteia. Noi n-avem, se vede, simțul acestei permanențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru a face loc alteia fără gust și fără suflet, sau supusă la transformări de așa fel, încât în înfățișarea nouă, menită s-o adapteze unui oarecare spirit nou, pretențios și vag, ochiul nu mai găsește nimic care să amintească farmecul de altădată. Vorbind despre Iași în Arta Românească, în acea atât de interesantă lucrare care a apărut acum vreun an sub titlul "Arcade, Firide și Lespezi", d. Gh.M. Cantacuzino amintește de călătoria în Moldova a prințului de Ligne, pe la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
scoate la lumină, din corespondența acestuia, publicată mai târziu la Viena, de baroana de Stael-Holstein, buna impresiune pe care Iașul de atunci a făcut-o asupra nobilului călător. Astfel, în afară de biserici, turnuri, ziduri și citadele, ceea ce dădea pe atunci Iașului farmecul descris de prințul de Ligne sunt palatele și casele acestora, cu zidurile grele ce le împrejmuiau, apoi străzile umbrite de arbori ce se aplecau peste ziduri, fântânile și cișmelele pe la răspântii, hanurile pline de zgomot, de cai, de care, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ordine, de justiție, mă atrăgea cu o putere irezistibilă. Mișcarea însăși mă atrăgea de asemeni, prin noutatea ei îndrăzneață, prin credința devotată și naivă a celor care făceau parte din ea, prin nota sa romantică, prin senzul său patetic, prin farmecul său de religie nouă. Caracterul și senzul acestei atracții erau mai mult de ordine sentimentală decât critică. Ideologia și mișcarea socialistă satisfăceau în mine impulziuni adânci și elementare; îmi satisfăceau cu deosebire simțul de justiție și iubirea de oameni, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mecanizarea vieții și la dezagregarea individualităței, care trebuia să desființeze cea mai mare parte din cauzele de neînțelegeri, de lupte și de injustiții, dar din care fatal urma să dispară emulația, curiozitatea, iluziile, neprevăzutul, adică tot ce face varietatea și farmecul vieții, cum acea ordine nouă, astfel construită va putea realiza odată fericirea pe pământ? Aceste toate, le spuneam în mine, atunci; în raport cu ce știam atunci despre Revoluțiunea socială; și sub influența lecturilor pe atunci la modă, bunăoară a celebrului roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
le întreține și le excită? Pentru că, în condițiile în care s-a dezvoltat, Iașul a exercitat întotdeauna asupra tuturor celor care l-au cunoscut mai înde-aproape, și cu atât mai mult asupra celor care au trăit în sânul său, un farmec deosebit și puternic. Poziția lui încântătoare, trecutul de suferințe și de strălucire, monumentele sale, care și ca număr și ca valoare artistică sunt din cele mai expresive mărturii ale trecutului nostru, apoi unele însușiri sufletești și unele caractere distinctive ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci nu e așa de ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a Regatului României și, mai târziu, a României Mari? Ne-o putem imagina. Cu poziția sa accidentată și plină de pitoresc, cu monumentele sale neîntrecute adevărate comori de artă, cu cerul său admirabil și cu tot ce face și azi farmecul vieții sale din ce în ce mai triste, Iașul ar fi devenit unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei. Căci chiar în starea în care se găsește astăzi, prăvălit peste colinele sale, el oferă priveliști cum nu se găsesc oriunde și de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sa ar fi reflectat noblețea și distincția aceasta, cu o putere de care nu mă pot îndoi. Nu mă gândesc nici un moment să fac vre-o comparație. Și actuala capitală are meritele și drepturile sale; și ea are, ca oraș, farmecul său. Ieșenii și Moldovenii, pe de altă parte, n-au dreptul să regrete ceea ce a fost, pentru că își dau seama că așa a trebuit să fie. Dar am emis o ipoteză și am făcut un calcul de probabilitate. Astăzi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de pe dealurile și podgoriile vecine, de unde priveam orașul risipit la picioarele noastre, alb și diafan în arzătorul soare de vară, ca de pe Fiesole, sau din Boboli, voluptoasa, incomparabila Florență. În cadrul acesta vara, în locuri diferite, nu mai puțin pline de farmec, iarna, întâlnirile noastre luau astfel caracterul unor adevărate evaziuni, atât materiale cât și spirituale. Ocaziuni de discuții fără capăt, de cercetări, de revizuiri, de informațiuni reciproce, de schimburi de idei... Ne sileam să înțelegem; ne învățam să gândim, să raționăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
franchețea. Îndoiala mi-a intrat în inimă ca un spin; și n-am reușit s-o smulg cu totul de la locul unde s-a înfipt. Evident, eu am rămas la credința că și epoca aceasta are importanța sa, frumusețea sa, farmecul său. Dacă n-aș fi rămas la această credință, n-aș fi întreprins ceea ce am întreprins. Epocă de decadență... Foarte bine; dar asta nu spune mare lucru. Cine spune decadență, face neapărat o comparațiune. Astfel noțiunea rămâne relativă și uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
are însă nici o legătură cu aceste lucruri. E o simplă întâmplare, ca toate întâmplările; mai puțin logică decât altele, poate... El deci nu demonstrează nimic; și nici nu prezintă vre-o valoare alta, decât cea pe care i-o dă farmecul lucrurilor vechi din care l-am desprins. * Prin Decembrie 1910, cam înainte de sărbători, mă aflam în acceleratul de seară, în drum spre București. Călătoream cu amicul meu Vespasian Pella, ocupând împreună o cabină de două paturi (pe atunci existau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gust vulgaritatea și, pe cât pot, cultiv moderațiunea și toleranța. Mânuind de atâta vreme cuvântul ca pe un instrument de comunicație spirituală și ca element esențial al creațiunei intelectuale, am ajuns să știu nu numai ce-i face puterea, prestigiul și farmecul dar și în ce stă slăbiciunea lui, care sunt pericolele grave la care poate duce reaua și abuziva lui întrebuințare. De aceea, puterea cuvântului mă înspăimântă adesea. De aceea, cele mai de multe ori, tremur pentru propriul meu cuvânt, căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar nu-l găsește. Și atunci, așteptând ora tribunalului, îi trimite, la serviciu, următoarele rânduri: Missiraș Sunt la Iași (Sau la Ieși). Dacă eși De la slujbă Vin' la Cujbă. Al matale, Caragiale. Istorioara se oprește aici; pentru că tot senzul și farmecul ei îl formează "răvașul" acesta. Dacă Missir s-a dus sau nu la Cujbă, și ce a mai urmat după asta, n-are nici o importanță. Cele opt versuri scurte și joviale exprimă așa de bine, cu simplicitatea și aerul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
străin în orașul meu. Bizară dorință! (Dac-am avut-o...) Explicabilă totuși, dacă-ncerc să lămuresc geneza ei posibilă. Singur și străin în orașul meu... Orice s-ar spune, circumstanța nu era câtuși de puțin banală și nici lipsită de farmec. Se vede că și dispoziția mea sufletească era favorabilă acestei aventuri; căci la urma toată "singur" în locurile aceste, în recea, umeda noapte de toamnă, însemna "singur" cu trecutul lor și al meu, singur în fața acestui trecut și al fantomelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
despre orașul meu, m-am întrebat dacă nu cumva imaginația mea diformează realitatea, idealizând-o. Se poate... (îmi răspund eu însumi). În materia aceasta, am mai spus-o, nu-mi fac mari iluzii. Trecutul are, prin chiar natura sa, un farmec irezistibil, o poezie aparte poezia lui... Mai întotdeauna trecutul ne pare frumos pentru că-l iubim. Și-l iubim, pentru că închide în el tinerețea existenței noastre, cu bucuriile și iluziile ei, adică tot ce prețuim mai mult. (Trecutul e totdeauna "tinerețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rampă. Legând apoi împrejurarea aceasta de impresiunile pe care i l-ea lăsat revoluția de la 1848, el adaogă: mă simțeam așa de fericit de a mă vedea la Paris, Parisul însuși apărea ochilor mei atât de încântător și plin de farmec, încât luptele care se desfășurau atunci în sânul său, baricadele și toată sângeroasa mișcare nu mi-au părut decât lucruri trecătoare și neînsemnate. Starea de spirit în care ne găsim, atunci când luăm parte la anumite lucruri (fie în mod activ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașului. Și am înțeles că, dacă vreodată cineva ar găsi că gândul meu, că sentimentele mele, că acțiunile mele ar putea fi privite cu oarecare interes, că dacă cineva ar găsi în ele, din întâmplare, o aromă, o culoare, un farmec al lor propriu, datoria mea ar fi să arăt că gândul acesta, sentimentele acestea, actele aceste ale mele nu sunt decât produsul mediului în care am trăit. Datoria mea va fi să repet și să aplic ceea ce Proust spune undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fac din fotografia reprodusă aici dacă nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și albumuri, care prezintă peisagiul acesta, nu numai lipsit de farmecul său propriu, dar mai ales cufundat într-o izolare și o tristețe ne mai pomenite. (Foto-Regal) Pag. 67. Gara Iași. Fațada interioară. (Din colecția de vederi din Iași editată de librăria Socec et Comp., Iași) Pag. 68. Casele Negruzzi, din strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
imaginea unei fețe pe care timpul și-a lăsat însemnele. Apoi părul alb, care este accentuat de multe ori chiar și în sprâncene, fără a fi neapărat de genul lui Mircea Albulescu. Mustața este un element aparte care redă oarecum farmecul portretului în arta naivă. Desen: Portret Autor: Mihai Dascălu Au fost auzite și unele remarci la o parte din portretele mele, se spunea că „acel” portret seamănă cu mine. Este posibil acest lucru, nu contest, dar este doar ceva care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în medicină a familiei Huschith s-a dus vestea despre condițiile curative ale locului. Astfel existența acestei zone a ajuns atât de cunoscută la Wiena, Praga, Roma, Berlin etc., iar numărul celor ce veneau pentru vestita cură de ozon și farmecul locului era tot mai mare indiferent de sex sau vârstă. Vila Dora era construită chiar la marginea platoului, fiind înconjurată pe două laturi de pădure și porțiuni defrișate iar prin față trecea drumul de acces spre stațiunea propriu-zisă. Vila avea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
inclus în albumul festivalului. Expoziția de ieri a început cu o scurtă cuvântare a Glorei Lăcătușu, care a prezentat tuturor celor prezenți esența colecției. Cuprinzând 22 de piese, colecția a fost apreciată mai ales pentru originalitatea sa dar și pentru farmecul ei aparte. Statuetele reprezintă fiecare un simbol, o idee, un gând care impresionează plăcut ochiul ce admiră operele de artă. Pentru a privi sculpturile lui Costel Iftinchi, și pentru a le înțelege, nu e nevoie să ai prea multă cunoștință
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
încetează să fie individ și se topește întro masă excitată și furioasă. Asta pe stadioane. În fața televizorului lu crurile sunt, e adevărat, mai atenuate. Rămâne însă tendința de-a te integra întrun grup. Să vezi meciul singur nu are nici un farmec. Așa că îți inviți câțiva amici și cumperi o navetă de bere. Și astfel te vei simți OK la adăpostul grupului, te vei con sidera bărbat adevărat, te vei lăsa dus de valul bărbăției confir mate și vei râgâi fericit după
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Baba Hârca, Prințul din Heidelbergul din Sevilla sau Hlestacov din Revizorul lui Gogol. Aurel Munteanu a interpretat peste 100 de roluri, fiind un prim amorez foarte solicitat, atât în comedia de salon, pentru care avea o ținută și un anumit farmec, cât și în roluri de compoziție. Astfel, era cuceritor, în Iluzia fericirii, și convingător, de pildă, în Sonata Kreutzer. Aurel Munteanu a pendulat între Iași și București, dar cred că rolurile carierei sale au fost realizate la Iași și a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Credea că venise momentul în care lucrurile trebuiau să ia o altă întorsătură. Valentin se schimbase radical, devenise o persoană impunătoare, rece, mergea direct la țintă fără a ține cont de dorința celeilalte persoane în privința acestui lucru. Își pierduse tot farmecul pe care îl avusese atunci când o ceruse de soție. Nu mai știa demult cum se sărută sau se mângâie o femeie. La acest capitol nu excela nici înainte, nici după, considerându-l un fleac. Ar fi trebuit să știe că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]