11,358 matches
-
așteptarea ploii, care poate reîncepe în orice moment. În dreapta, pe un promontoriu, zăresc un turn înalt cu far, acum stins, martorul tăcut al unor nesfârșite despărțiri, și, nu știu de ce, mă gândesc la Casablanca. Alături, o casă împrejmuită cu un gard, aparent părăsită și ea. Lumea s-a împrăștiat pe plajă, bucurându-se de vecinătatea spectaculoasă a stihiei marine. Doi colegi de-ai noștri, lituanieni, s-au dezbrăcat în pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil, să „bifeze” un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aici. Casa nr. 34 de pe splaiul râului Fontanka, unde a stat Anna Ahmatova. Nimic neobișnuit, o senzație de sărăcie asumată cu mult orgoliu. La intrarea în casă, cam delăsată, cu o mică „grădină” (câțiva metri de pământ înconjurați de un gard jos de scânduri), neîngrijită și ea, trei poeți amatori își vând propriile cărți. Niște broșuri prinse în două clame, cu text cules mărunt, înghesuit. Cărțile sunt dedicate memoriei Annei Ahmatova. Unul dintre poeți îmi întinde și o pagină de ziar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Călătorim cu autobuzul, cam vreo două ore, printr-o regiune agrară. Pășuni și fânețe, cât vezi cu ochii. Satul scriitorului e un fel de cătun format din căsuțe de lemn presărate pe o suprafață întinsă, cu râulețe și sălcii, podețe, garduri de nuiele, arbuști pitici și straturi de flori - o idilă pastorală, departe de imaginile cu care obișnuim să asociem realitățile din această țară transformată în fieful unui șef paranoic. Dacă ți s-ar arăta un film sau un album cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
absent e Iordanul. Cum am străbătut deja versantul israelian, știu că e mai ușor să vorbești de el decât să-l vezi. Fie din cauza interdicției de a te apropia de el malul israelian e zonă militară, cu grilaj continuu și garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o mică panglică argintie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cât mai aproape de izvorul vieții (și încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea stăruie sub pleoape. Ajungem, în sfârșit, într-o zonă militară recent dezafectată, un teren viran presărat cu mărăcini, cu câțiva eucalipți crescând ici și colo, împrejmuit de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de observație. Un loc de parcare aproape gol și câteva clădiri ultramoderne. Coborâm toți din mașină. Iată-ne așadar, dincolo, beyond, pe malul răsăritean al Iordanului. A nu se confunda cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici Shlomo, nici de partea aceasta nici de cealaltă a frontierei, nimeni n-a cerut să se nască. Pur fapt al hazadului, din care decurg toate celelalte. Cam simplist spus, dar ce altceva poți spune? Așadar, ori cu capul de gard, ori cu gardul de cap, e totuna. Judecata lui Solomon? Nu. Acest medic stabilit la Nablus are scuza devotamentului și a riscurilor înfruntate în fiecare zi a săptămânii. În ce mă privește, sunt doar în trecere. Și apoi, eu am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de partea aceasta nici de cealaltă a frontierei, nimeni n-a cerut să se nască. Pur fapt al hazadului, din care decurg toate celelalte. Cam simplist spus, dar ce altceva poți spune? Așadar, ori cu capul de gard, ori cu gardul de cap, e totuna. Judecata lui Solomon? Nu. Acest medic stabilit la Nablus are scuza devotamentului și a riscurilor înfruntate în fiecare zi a săptămânii. În ce mă privește, sunt doar în trecere. Și apoi, eu am preferat dintotdeauna să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiul familiei și un goy. Între noi și ei. Orașul sfânt se descoperă privirilor nepărtinitoare ca fiind un târg industrial al închiderilor. Vizitatorul va găsi aici tot ce se poate face mai bun în materie de palisade, ziduri despărțitoare, șanțuri, garduri mobile, porți metalice, geamuri blindate, cuști, tranșee, bariere, șicane de ciment, cazemate, porticuri (cu sau fără comandă electronică, de tip senzor, prevăzute cu cameră de luat vederi sau cu microfon, la alegere). Există gama de rând, dar și gama superioară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
suflet și deștepți, după cum ș-un trandafir crește între spini? O vorbire lungă, plină de gravitate, întreruptă de tusă și scuipături: Domnilor! châm! châm! châm-châm! Pftiu! Meșteșug de a te urca prin unghiul de dinafară al caselor de lemn, al gardurilor nalte, cu două junghere scurte, pe care le împlântă pe rând și le scoate ridicându-se în mușchi până sus. Mania persecuției: Râdea de mine și sunt sigur că râdea de mine că prea râdea cu haz. * Brienley, Johnson et
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
boer scăpătat, Alexandru cel Nebun, s-a dus la Domnie la Grigore Ghica și a venit cu ordin către Priveghetor: să iasă fiecare om din satele din jos cu câte trei nuele și cu pari și să împresure cetatea cu gard. Și așa s-a făcut ș-apoi după aceia nu prea s-a luat piatră. În jur munți de piatră sfărămicioasă. Flori nenumărate, buchete mari, grele, de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros dulce. Ochiul boului și garoafe pătează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de sfârșit parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna. Ne oprim: "A! ce mai faci cucoane? Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna. Ne oprim: "A! ce mai faci cucoane? Ce mai faci? strigă omul negru și bărbos cătră doctor, care se dăduse jos, și întinde o mână lungă, arsă, cu multă prietenie, peste gardul de spini. Ce mai faci? Bine, zice doctorul mirat. Apoi dă un strigăt de mirare: A! nici nu te cunoșteam! Ce mai faci? zice repede bolborosind bărbosul, cu voce mare. Încotro mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regiunea aceasta a Saricei și a Niculițelului par niște grădini de o varietate surprinzătoare. Toate esențile se găsesc în ea, de la stejar până la păr și măr pădureț, tei, vișini, și printre arbori se-ncurcă și se cațără clematita în adevărate garduri vii, și vița sălbatică de un dulce verde deschis. Măcieș, corn, porumbrel, frasin, jugastru, gârneață, soc etc. 23 Iulie [DELTA] Pornim după amiază din Tulcea, pe o vreme frumoasă; nouri se plimbă totuși pe cer, par a face a ploae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când pleacă Voinea cu Maria și cu bătrânul spre Plopeni, începe a vorbi (în glumă) cu mustrări felurite (cu M îi ziua de 11 Mai) cu vizitiul lui. Un țigan care și-a făcut poartă nouă și o admiră, iar gard n-are deloc... O femee care-și tunde bărbatul dinaintea casei... Săteanul care și-a tăiat calul, pentru că n-are cu ce-l hrăni. Două scrisori. Sunt prostii, pe care mult ar da un om de duh. Unele femei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF. Brăila 1872 În vremea ciumei se închideau familiile în ogrăzi și se izolau complect de lumea externă, având cu ei alimentele trebuitoare. Astupau toate bortele gardului. Numai un băiat deschidea o gaură, ca să privească ce se petrece în uliță. Ș-atunci văzând că trece un om care ducea în spate o femeie, și bea din când în când dintr-o sticlă, l-a săgetat privirea omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ori alcoolic. Profesia telegrafist. Mi se pare prost îmbrăcat pentru asemenea slujbă. Wagner a fost achitat, ș-a plâns după verdict. Într-al doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela o palmă de loc a gardului, cu Gheorghe Sava. Și-ntr-un rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava gardul asupra lui. Ș-atunci, după cum spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela o palmă de loc a gardului, cu Gheorghe Sava. Și-ntr-un rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava gardul asupra lui. Ș-atunci, după cum spun martore femei, ar fi căzut și pușca s-ar fi descărcat singură. Martorul Costache Fuior arată că moșneagul "l-a însemnat" pe Sava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dela o palmă de loc a gardului, cu Gheorghe Sava. Și-ntr-un rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava gardul asupra lui. Ș-atunci, după cum spun martore femei, ar fi căzut și pușca s-ar fi descărcat singură. Martorul Costache Fuior arată că moșneagul "l-a însemnat" pe Sava de la doi pași "în ochiul drept". Și Sava a făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spun porcii cei grași, că acuma pe loc îi belesc." El venise acolo cu Moții organizați militărește. În sat la Crăciunel, venise Prim-pretorul ca să anunțe oamenilor mobilizarea. Preotul cel bătrân al satului, pecând pretorul vorbea, s-a râdicat pe gard ș-a zis spre oameni: "Fraților, dv. să n-ascultați decât ce or zice domnii dela Blaj." Oamenii au murmurat, prim-pretorul, nesimțindu-se bine și în siguranță, s-a suit în trăsură ș-a plecat. Dar în noaptea sfintei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu mi-i sete. Ori ți-i greu de trupul meu? Nu mi-i greu de trupul tău, Dar mi-i greu năravul tău, Holteieș stăpânul meu. Câte sate te-am purtat Pe la multe mândre-ai stat. Mă țineai de gard legat Și-mi dai fân nuielile Și grăunțe stelele. Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n cap. Cum ți-i drag cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mi-l trezești, De la masă să-l stârnești, Să-l aduci, să mi-l grăbești, Prin păduri fără sine Prin sat fără rușine Prin poieni fără drum Prin câmpii fără cărări Pe drumuri cu gloduri Peste ape fără poduri Peste garduri Fără pârleazuri. Și de le-i găsi La mese-ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Și fete frumoase Să-i pară cățele viermănoase Numai eu să-i par frumoasă, Numai eu să-i fiu aleasă. Se rostește afară la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
12 decembrie 1455, domnul întărește mânăstirii satul Băloșești, în urma judecății cu boierul Gostilă. La 20 decembrie 1455 se dă un privilegiu de întărire pentru satul Băloșești. La 1 martie 1456, era întărit mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârlele, prisăcile, vadurile și gardurile de nuiele, interzicându-le dregătorilor domnești să ia desetina sau vama. Primul privilegiu, pe care îl primește mânăstirea Neamț de la Ștefan cel Mare, e din 13 februarie 1458, când îi sunt întărite mânăstirea Hangu, două sălașe de țigani și satul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în fața Adjudului și satul Cătina, pe Putna și satul Ivăneștii, în ținutul Sucevii. Ochienii și Căpoteștii fac parte din comuna Huruești, deci nu erau foarte mari, nu aveau atâția locuitori încât să îi furnizeze comisului o garnizoană cu ajutorul căreia, din spatele gardurilor de la Huruești, să îl înfrunte pe domn. Iar celelalte trei sate erau risipite la mare distanță de Putna, din sudul extrem până în nordul țării, în ținutul Sucevii. Practic, curtea lui Ilie Huru putea fi apărată de locuitorii unei comune, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boierească, cu altele ne arată că nu exista o deosebire ca valoare între ele. O curte fortificată ar fi ridicat prețul satului, ceea ce nu se întâmplă, dovadă că nu e vorba de o fortificație, ci de o curte cu un gard bine făcut, spre deosebire de curțile sătenilor, niște curți prăpădite cu garduri din mărăcini. La 18 februarie 1445, îi era întărit logofătului Mihul satul Ciumălești „să își facă curte în acest sat”. Până în 1453, când Mihul cumpăra mai multe sate, avusese destul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca valoare între ele. O curte fortificată ar fi ridicat prețul satului, ceea ce nu se întâmplă, dovadă că nu e vorba de o fortificație, ci de o curte cu un gard bine făcut, spre deosebire de curțile sătenilor, niște curți prăpădite cu garduri din mărăcini. La 18 februarie 1445, îi era întărit logofătului Mihul satul Ciumălești „să își facă curte în acest sat”. Până în 1453, când Mihul cumpăra mai multe sate, avusese destul timp ca să ridice o curte cât de cât întărită. Dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]