13,415 matches
-
alternativă un alt termen, care să concureze cu celelalte existente deja, dar sînt de părere că cel de „orientare” este mai cuprinzător și mai puțin vizual decît „focalizare”, și ne-ar ajuta să ne reamintim că perspectivele „cognitive, emotive și ideologice”, în afara celei referitoare exclusiv la timp și spațiu, pot fi enunțate de o anumită focalizare a narațiunii. În consecință, cu toate că voi păstra în continuare termenul genettian de „focalizare”, cititorul este invitat să-l înlocuiască cu cel de „orientare”, dacă îi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și mai degrabă interesul pentru accentuarea nivelurilor implicate. Spre deosebire de ea, Rimmon- Kenan (1983), în mod evident sub influența lui Uspenski (1973), încerca o tipologie a ceea ce s- ar numi „fațetele focalizării”, cele mai importante fiind de natură perceptivă, psihologică și ideologică, fiecare dintre ele permițînd variații majore în forța și amploarea focalizării. De exemplu, în ceea ce privește dimensiunea perceptivă, focalizatorul se poate bucura (și raporta la noi) de o perspectivă panoramică ce permite descrieri holistice ale scenelor ample și chiar ale mai multor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
stărilor sufletești sau evaluărilor personale ale unui personaj. Rațiunea și emoțiile focalizatului sînt, de asemenea, supuse atît unui tratament extern cît și unui tratament intern (presupunînd că focalizatul este uman sau cvasiuman). O ultimă fațetă a variației focalizării este cea ideologică. Se pare că, de multe ori, o ideologie sau viziune asupra lumii a unui narator focalizator extern devine norma dominantă, și orice ideologii ale personajelor care se îndepărtează de la acest standard sînt, cel puțin în mod implicit (și uneori explicit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a unui narator focalizator extern devine norma dominantă, și orice ideologii ale personajelor care se îndepărtează de la acest standard sînt, cel puțin în mod implicit (și uneori explicit), cenzurate. Pe de altă parte, putem avea o juxtapunere a diferitelor orientări ideologice fără nici o adjudecare deschisă în favoarea uneia sau alteia, astfel încît cititorul este prins între diferitele unghiuri asupra unor anumite evenimente specifice și, prin extensie, asupra lumii în general. În ceea ce privește această temă, Bahtin (1981) este foarte relevant. În măsura în care cele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau alteia, astfel încît cititorul este prins între diferitele unghiuri asupra unor anumite evenimente specifice și, prin extensie, asupra lumii în general. În ceea ce privește această temă, Bahtin (1981) este foarte relevant. În măsura în care cele două fațete ale focalizării (psihologică și ideologică) depind de felul în care lucrurile sînt evaluate, se pare că există destul spațiu de intersecție între cele două - din contra, focalizarea perceptuală spațio-temporală nu este evaluativă prin definiție, ci pur și simplu o dezvăluire prin implicație a timpului și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lumina exemplelor anterioare, că narațiunea atrage întotdeauna după sine focalizarea, este discutabil dacă trebuie să distingem între poziția focalizatoare și cea naratorială în toate textele, sau dacă ar trebui să mergem pe premisa că putem identifica orientările spațio-temporale, psihologice și ideologice ale focalizatorului ca fiind distincte de cele ale naratorului. Destul de des, exemplele teoreticienilor privind focalizarea psihologică și ideologică (de exemplu, cele ale lui Rimmon- Kenan) par a fi mai lesne adaptate în caracterizări mai ortodoxe ale autorului, ele fiind naive
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
focalizatoare și cea naratorială în toate textele, sau dacă ar trebui să mergem pe premisa că putem identifica orientările spațio-temporale, psihologice și ideologice ale focalizatorului ca fiind distincte de cele ale naratorului. Destul de des, exemplele teoreticienilor privind focalizarea psihologică și ideologică (de exemplu, cele ale lui Rimmon- Kenan) par a fi mai lesne adaptate în caracterizări mai ortodoxe ale autorului, ele fiind naive, copilăroase, sfioase sau paranoide. Limitarea orientativă atribuită perspectivei unui anumit personaj pare să își găsească rostul în relație
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru a determina focalizarea spațio-temporală este: Cine este aici martorul imediat și al cui este „punctul zero” pentru măsurarea timpului; cui, deci, atribuim orientările spațio-temporale ce ne sînt oferite? În mod similar, ne putem întreba și despre evidența psihologică și ideologică, fie ea explicită sau doar implicită: Cui atribuim aceste urme sau revelații ale orientării psihologice și ideologice? Cine este sursa lor imediată? 3.6. Naratori și narație În secțiunea 3.4 am introdus o distincție între: 1. Orientarea: de unde se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru măsurarea timpului; cui, deci, atribuim orientările spațio-temporale ce ne sînt oferite? În mod similar, ne putem întreba și despre evidența psihologică și ideologică, fie ea explicită sau doar implicită: Cui atribuim aceste urme sau revelații ale orientării psihologice și ideologice? Cine este sursa lor imediată? 3.6. Naratori și narație În secțiunea 3.4 am introdus o distincție între: 1. Orientarea: de unde se povestește ceea ce se povestește. și 2. Persoana sau „poziția”: sursa imediată și autoritatea tuturor cuvintelor folosite în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și înseamnă un "cerșetor”. Dar am și idei despre cum ar arăta un cerșetor în 1880, bazate pe propriile mele cunoștințe, din diferite surse, despre istoria socială a amurgului epocii victoriene. Aceste cunoștințe sînt parțiale în două sensuri: factual și ideologic. Cunoștințele parțiale ale faptelor înseamnă că nu pot aduna informații despre cerșetor (și poate pentru înțelegerea vieții lui) accesibile pentru cineva familiar cu detaliile economice, sociale și spirituale ale vieții cerșetorilor victorieni. Parțialitatea ideologică presupune că aș avea o anumită
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
parțiale în două sensuri: factual și ideologic. Cunoștințele parțiale ale faptelor înseamnă că nu pot aduna informații despre cerșetor (și poate pentru înțelegerea vieții lui) accesibile pentru cineva familiar cu detaliile economice, sociale și spirituale ale vieții cerșetorilor victorieni. Parțialitatea ideologică presupune că aș avea o anumită idee despre cerșetorii victorieni, în general; s-ar putea să- i privesc ca fiind victimele neglijenței inumane, ca pe un exemplu viu de degenerare morală. Din punct de vedere ideologic, acesta este doar un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vieții cerșetorilor victorieni. Parțialitatea ideologică presupune că aș avea o anumită idee despre cerșetorii victorieni, în general; s-ar putea să- i privesc ca fiind victimele neglijenței inumane, ca pe un exemplu viu de degenerare morală. Din punct de vedere ideologic, acesta este doar un fel de a-i privi pe cerșetorii victorieni, iar alți cititori ar putea presupune în mod alternativ că disfuncția se regăsește, în principal, printre cerșetorii înșiși. Să notăm, de asemenea, că prin aceste fante ideologice ale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vedere ideologic, acesta este doar un fel de a-i privi pe cerșetorii victorieni, iar alți cititori ar putea presupune în mod alternativ că disfuncția se regăsește, în principal, printre cerșetorii înșiși. Să notăm, de asemenea, că prin aceste fante ideologice ale simplei denominalizări textuale a cuvîntului "cerșetor”, am tratat cerșetorul ca o problemă în curs de a fi salvată. Acest gen de analiză pare a fi pusă în evidență de către chiar termenul în sine, "cerșetor”; pare a aparține unui cîmp
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mare nepotrivire aici, călugării budiști fiind foarte rari în Londra anilor 1880. Dar, deși călugării budiști se bazau pe cerșetorie ca să trăiască, textul nu a numit acest individ un cerșetor și nici cititorul nu-i probabil, din punct de vedere ideologic, să se ocupe de cerșetoria călugărului ca temă prioritară a interpretării. Înainte de a merge mai departe, merită poate să subliniem că limita de cunoaștere și parțialitatea viziunii nu descalifică numaidecît. Unii cititori au mai multe cunoștințe extratextuale decît alții, sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
trăsături și să cadă de acord asupra prezenței sau absenței lor la personajele unui text. Prezența unor asemenea neconcordanțe într-o analiză sau alta, ca și faptul că ele reflectă ipostazele analiștilor, reprezintă un indiciu al divergențelor interpretative și chiar ideologice. Printre elementele fundamentale ale analizei personajelor, un subiect delimitabil și care atrage de multe ori atenția este pur și simplu felul în care personajului i se dă un nume în text: atunci cînd se referă la un personaj, în ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe care îl pot avea etc. Cu toate acestea, postcomunismul, termen problematic, demonstrează mereu insuficiența teoriilor clasice asupra totalitarismului. Am fi putut spera ca regimurile comuniste să devină un nou obiect de cercetare, o dată ce au încetat să fie o miză ideologică. Din păcate, sunt rare studiile consacrate procesului de luare a deciziei, confruntării diferitelor grupări rețelelor clientelare, rolului partidului, trăsăturilor naționale proprii fiecărui caz în parte, importanței serviciilor secrete, structurării sociale sau pur și simplu vieții cotidiene din timpul regimului comunist
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
concrete observate. Or, cazurile multipartitismului (Danemarca, Finlanda, Italia, Țările de Jos, Elveția), depășesc exemplele situațiilor cu cinci partide, altele se referă la sistemele care cunosc o multiplicare a partidelor regionale Belgia, Spania, Marea Britanie a căror înflorire contrazice orice analiză non ideologică a fenomenului care ar fi condusă potrivit perspectivei dreapta stânga. În schimb, paradigma lui Rokkan permite descurcarea încâlcelii multipartitismului într-o manieră clară, elegantă, fără a fi necesar să se recurgă la categorii indistincte precum "populism". De altfel, grija pedagogică
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
aplice logica și criteriile lor proprii care să evite amestecul partidelor. Paradigma lui Rokkan contribuie la această clarificare critică și permite analiștilor politici să se ferească de contaminarea cu ideologiile partidelor. 2. Odată adoptată postura de vigilență critică față de discursul ideologic și entuziasmul ce învăluie revenirea la democrație, cercetătorul preocupat de analiza clivajelor va repera partidele supraviețuitoare. Într-adevăr, utilizarea paradigmei lui Rokkan cere imperativ recursul la istorie. Nu ne referim aici doar la perioada dintre cele două războaie mondiale, ci
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
îi acuză, pe bună dreptate, pe Rae și Taylor că au extins polisemia termenului "clivaj" făcând din el un catch-all concept (St. Bartolini și P. Mair, Identity, Competition, and Electoral Availability, Cambridge University Press, Cambridge, 1990, p. 215). În legătură cu viziunea ideologică și abstractă a lui Douglas Mae și Michael Taylor, vezi D.-L. Seiler, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 2000, pp. 67-68. 7 Asupra "dezghețului" clivajelor politice, autorii de referință rămân St. Bartolini și P. Mair (op. cit); Giovanni Sartori
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
al partidului comunist (numit oficial Partidul Muncitorilor Uniți și Polonezi) și cei care contestă dominația Moscovei și refuză colaborarea cu partidul. Formele conflictului au evoluat în timpul perioadei comuniste în Polonia. Astfel, partea pro-sovietică a transformat puțin câte puțin caracterul său ideologic (bazat pe suportul autentic al sloganelor comuniste și socialiste răspândite prin șefii comuniști) într-un caracter pragmatic (atrăgând numai persoane care au așteptat privilegii în schimbul susținerii lor față de partid). De partea sa, gruparea antisovietică a renunțat puțin câte puțin la
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
unei asemenea misiuni pentru Polonia exista deja de câtva timp și va fi prezentată pe scurt în secțiunea următoare. Adăugăm că respingerea modernității de către majoritatea dreptei poloneze nu este radicală și surprinde în primul rând, prin câteva dintre aspectele sale ideologice și simbolice, cum ar fi, de exemplu, rolul religiei. Putem constata, după modelul lui Samuel Huntington 3, că modelul de guvernare a Statelor Unite, ca și acela al ideologiei de stat, reunește tot atât de importante aspecte privind respingerea modernității. Cazul Poloniei și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
superioritate a Europei Occidentale, regiunea cea mai civilizată și cea mai bogată din lume. Economia de piață liberă era garantul prosperității sale. Prin urmare, trecerea de la o economie planificată și autoritară la sistemul pieței libere devine principala sfidare a transformării ideologice a elitelor liberale ale intelectualității. Așa cum Ezal, Szelenzi și Townsley au demonstrat 7, ideologia elitelor postcomuniste a integrat elemente ale discursului asupra societății civile etice cu idealuri ale monetarismului, managementului etc. În acelasi timp, nemulțumirea crescândă a "perdanților transformării" a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
existenței clivajului proprietari/muncitor mai mult decât la aceea a clivajului maximaliști/minimaliști (oricum, unul nu-l exclude pe celălalt). Refondat sau recuperat de personalitățile din motivații foarte diferite, ČSSD prezintă avantajul unei identități multiple corespunzând unor opțiuni strategice sau ideologice, individuale sau colective numeroase. Turul de forță al noii social-democrații cehe a fost mai curând de a ocupa decât de a reocupa un segment vid în practică, întrucât era ocupat doar de comuniști (cel al clivajului proprietari/muncitori pe al
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
semnifică în alte țări cehe, unde există o puternică asemănare cu "modelul" francez și nu este deloc dificil să clasifici partidele parlamentare cehe pe această axă28 (această remarcă, evident, nu este valabilă pentru Forumul Civic marcat printr-o mare eterogenitate (ideologică) și prin multiplele sale părți componente). Tranziția politică bruscă (în sensul că nu a fost prevăzută de persoane ca și în sensul rapidității sale) a permis să se pună într-o dublă manieră între paranteze clivajul proprietari/muncitori: întrucât este
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
acestea sunt aceleași organizații care frânează mai mult cooperarea partidului cu social-democrația (cooperare respinsă la începutul anilor 1990). Alegerea în fruntea KDU-ČSL a lui Miroslav Kalousek, la ultimul congres al partidului în 8 noiembrie 2003, merge în sensul unei reorientări ideologice a partidului care de acum încolo va insista mai mult pe dimensiunea sa democrat-creștină, "conservatoare și nonsocialistă". Efectul acestei voințe legitimate chiar de la bază va fi fără îndoială de asemenea devansarea prăbușirii partidului aliat, US-DeU, și recuperarea electoratului său. 3
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]