10,131 matches
-
Mitropolie, am ascultat serviciul divin și apoi ne-am întors iar la cămin. După amiază s-a ținut ședință festivă. A luat parte și profesorul Găvănescul. S-au cântat cântecele noastre cunoscute până atunci și au vorbit câțiva inși. A impresionat mai mult decât toate, cuvântarea simplă și răspicată a bătrânului Cristache Solomon de la Focșani: în fața primejdiei, care amenință să ne înghită cu totul, Legiunea ridică un steag pe care îl urmăm cu hotărâre. Căpitanul cu tinerețea și vigoarea lui va
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
târziu am observat că Garda de Fier n-a devenit o organizație aparte. Ea s-a confundat cu Legiunea, devenind numele popular sub care a fost cunoscută organizația în popor. Acest nume care aducea cu el ideea de forță, a impresionat plăcut masa oamenilor simpli, care l au iubit, au luptat și au suferit pentru el. Cu cheta prin București Posibilitățile de manifestare deveneau tot mai dese. Am ieșit din nou în lume cu prilejul unei chete făcute pentru terminarea căminului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înscenarea și reaua credință au dominat întreaga lui desfășurare. Rechizitoriul și Ordonanța definitivă nu conțin nici un grăunte de adevăr și se prăbușește la cea dintâi confruntare cu faptele. Rostul acestor două instrumente juridice a fost să apară în presă, să impresioneze publicul și n-au avut nici o legătură cu ceea ce s-a petrecut în ședință, unde cu totul alte lucruri s-au dezbătut. Aceasta este realitatea în procesul Căpitanului și al Mișcării Legionare, o realitate aspră și neiertătoare, care nu poate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Horia Sima și acum Horia Sima cu Petrașcu. Era un om sigur, dar foarte prudent în tot ce făcea sau vorbea, ceea ce nu era rău, un om mărunțel, brunet și cu ochii vioi luminați de o inteligență nativă, care te impresiona prin întrebări sau răspunsuri scurte și foarte lămuritoare. Știa absolut tot ce se întâmplase în România, auzise de eliberarea legionarulor din lagăre, i-au povestit și ei câte ceva, dar fără a lungi prea mult vorba. La sfârșit Comandantul îl întrebă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Jamul Mic. Deci au plătit lui Țăranu datoria cu prisosință și au plecat cu finul lui Cojocaru. în România, la Lățunaș înainte de a ieși din Vârșeț călăuza i-a dus acasă la el. Aici o mizerie înfiorătoare, care i-a impresionat, îngrijorându-i pe ce mâini își dăduseră soarta. Cojocaru le spusese că prietenul lui, Petre Boroancă, vine să-i întâlnească, la marginea satului. Au ajuns la punctul hotărât și Boroancă se lăsa așteptat cam peste orice limită. De aici mare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de Interne, Mihail Ghelmeganu, de la care a aflat că fusese prins și Horia Sima. Și-a dat seama că era o vizită de informare a stării în care se găsea. Prefectul județului Caraș, colonel pensionar, care venise în uniformă ca să impresioneze și care își exprima în termeni duri critica la adrsa Căpitanului și a oamenilor lui. Nu avea ce să discute cu acest urs la propriu și la figurat, care vorbea de unul singur fără să primească vreun răspuns. După ce i
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
continuat drumul până la Brad, iar Nicolae Petrașcu a coborât să ia trenul spre Sibiu. în gara Sibiu îl așteptau camarazi buni de altădată: Mitu Banea, Nicu Iancu, Aurel Călin, Dobre, Alexe Ieșanu și alții. Întâlnirea cu Alexe Ieșanu l-a impresionat în mod deosebit căci acest camarad, deși nu era decât croitor, își purta cu demnitate infirmitatea căpătată în copilărie, fiind nedezlipit în toți anii grei, de luptă legionară, de camarazii săi. împreună cu Mitu Banea a ajuns la el acasă, undeva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
parcă i-a aplecat întrucâtva umerii săi lați și-i da aparență de mai multă gravitate și spirit meditativ, Nu i-a putut însă știrbi cu nimic bunătatea surâsului său cu care a văzut și a trecut multe. M-a impresionat până la emoție seninătatea și calmul acestui luptător, pornit cu zeci de ani înaintea noastră și care neobosit a rămas până azi în primele rânduri. Proiectarea coloanei morale a lui Corneliu Georgescu pe cerul gândului nostru legionar, mi-a întărit mal
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu orice preț pe generalul Petrovicescu. N-au avut însă nici un sorț de izbândă. Oamenii nici nu i-au ascultat în întregime. Primul și ultimul cuvânt al lor a fost: Când vă dați demisiile? în toate aceste tatonări, m-a impresionat tot atitudinea lui Corneliu Georgescu. În fața tuturor insistențelor el rămânea ca o stâncă de granit, pe care nimic nu o putea urni din locul ei. Ori de câte ori i se spunea că Horia Sima vrea să ajungă șef. nu-l putea impresiona
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
impresionat tot atitudinea lui Corneliu Georgescu. În fața tuturor insistențelor el rămânea ca o stâncă de granit, pe care nimic nu o putea urni din locul ei. Ori de câte ori i se spunea că Horia Sima vrea să ajungă șef. nu-l putea impresiona pe Corneliu Georgescu și nu-i putea crea sentimente de gelozie în sufletul acestui om de omenie și caracter. ci dimpotrivă, Corneliu Georgescu nu vedea nici o primejdie în faptul că Horia Sima este șeful Legiunii. Vorbind cu oamenii, le spunea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în gestația intelectuală a lui Nicolae Petrașcu, și nu știm dacă s-a finalizat sub forma unui plan de realizare sau a unor note, ca alte inițiative ale sale, care chiar dacă au fost, au rămas definitiv pierdute. în orice caz impresionează profunzimea analizei lui Romul Grecu din scrisoare și în special informațiile asupra decăderii unora din preoții și ierarhii din acel timp, care seamănă mult cu ce am trăit și noi în vremea comunismului. O altă activitate importantă era presa scrisă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nicolae Petrașcu încrustată în sufletul unei întregi generații de luptători care l-au cunoscut pe el și lupta lui. Datorită scrierii foarte șterse din manuscris, apar foarte multe imperfecțiuni de ritm, de rimă, de număr de silabe. Trecând peste acestea impresionează idealizarea omului - conducătorului dârz și neînfricat precum și dragostea ostașului pentru Comandantul său. Tu munte! Prof. Nicolae Petrașcu de Radu Avram Tu munte Vulcan de frunte Pironit în fund de ocean Ciclon Cu umeri de granit Ai stat de neclintit împotriva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un adânc proces de conștiință vin în fața dumneavoastră și declar că mă socot încadrat în Mișcarea Legionară și urmez linia trasată de Petrașcu, cu mențiunea că el a avut dreptate în toate împrejurările și maturitatea lui de gândire m-a impresionat așa de mult în fiecare situație dificilă și aproape imposibilă, că nu există pentru mine nici o alternativă, ci un singur drum. Și acum pentru încheierea acestui capitol, prezentăm selecțiuni din amplul articol al prof. Sebastian Mocanu: Un dac Cult Un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
astfel de condițiuni nu se mai poate continua lucrul” (doc. nr. 49). În iunie 1943, mareșalul Antonescu, aflat la Predeal, face o vizită la Batalionul 1 Drumuri. Aici îl vede pe evreul David Margulius din Iași, aflat la muncă obligatorie. Impresionat de starea fizică jalnică, Antonescu ordonă cercetarea cazului. În urma investi gațiilor, M.ST.M., Secția I, Biroul 10 stabilea responsabilitățile: „Vina o poartă Comandanții ierarhici ai evreului, pentru desinteresarea ce au arătat-o menținerii unei bune stări sanitare, și în
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
făcut o impresie bună. Era genul de femeie durdulie care îmi plăcea. Nu vreau să mă scuz, dar nu mi se prea întâmplă să mă dau în vânt după femei de la prima vedere. Ba dimpotrivă, aș zice că mă las impresionat destul de greu. Dacă văd că-mi place totuși vreuna, îmi verific imediat sentimentele ca să mă asigur că nu mă înșel. Stau și chibzuiesc bine. M-am apropiat de ea și i-am cerut scuze pentru că am întârziat opt sau nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în copilăria mea și mie îmi plăcea sistemul. În timp ce ea manevra meniul cu multă îndemânare, i-am admirat spatele și părul lung și frumos. Nu știam ce să cred despre ea. Era frumușică, amabilă, părea inteligentă, fusese capabilă să mă impresioneze cu intonarea titlului. Ca pe o poezie. Nu găseam nimic care să nu-mi placă la ea. Mi-a scos la imprimantă datele culese și mi-a întins hârtia, spunându-mi: Aveți nouă titluri dintre care puteți alege. 1. Generalități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebat-o. — Știu eu? zise fata luând de jos câteva clame. Tot ce știu este că n-avem cum să ne rătăcim. Hai să intrăm repede! Am mai îndreptat o dată lanterna spre sculpturi și am pornit imediat după ea. Mă impresionaseră teribil lucrările acelea atât de rafinate făcute de Întunegri pe o asemenea beznă. Chiar dacă știam că ei văd pe întuneric, n-aveam cum să nu-i admir. Acum erau cu siguranță cu ochii pe noi și ne urmăreau liniștiți fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ea și mă simțeam în siguranță. Urcam puțin câte puțin, bălăngănindu-mă în aer. Parcă eram într-o scenă de film. Numai că în film funia n-ar fi avut noduri pentru că altfel spectatorii n-ar mai fi fost impresionați. Mai ridicam din când în când privirile și vedeam lanterna fetei fluturând în aer, dar nu eram capabil să apreciez distanța din pricina luminii care-mi bătea în ochi. Poate era îngrijorată și aștepta să ajung sus mai repede. Începuse iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
taie rotund. Puteți tăia și gheare de câine. Am scos două mii opt sute de yeni și am plătit unghiera. Era așezată frumos într-o cutiuță de piele neagră. După ce mi-a dat restul, s-a întors la mixerul lui. M-au impresionat șuruburile aliniate frumos, după mărimi, pe mai multe tăvițe. Păreau tare fericite. M-am întors la mașină și-am ascultat Concertele Brandenburgice în așteptarea fetei. M-am gândit la șuruburi și la cum arătau pe tăvițe. Cred că erau fericite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Anchetatorul era o brută reală , nu avea pic de rafinament . Cel puțin din umanism politic nu trebuia să terorizeze un om stilat ca Prutianu . Sau , mai știi? Dublura imaginară a domnului Spiridon și-a potrivit ținuta de rigoare să-și impresioneze rivalul !. Se găsea doar în imbrânceala pentru locul întâi pe podium pentru FPR . Oricum, ultima lectură a cărții inainte de publicare a făcut-o Casian . El a hotărât ce se numește sau nu revoluție . El a decis aportul eroic în
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
lucrează ca ucenic într-un atelier de armurărie. Se întoarce la liceu în toamna lui 1918 și este exmatriculat peste câteva luni pentru că participase la demonstrația de la 13 decembrie din acel an. A fost reînscris la intervenția lui N. Iorga, impresionat de figura adolescentului slăbuț și îmbrăcat sărăcăcios pe care îl întâlnea adesea în anticariatele bucureștene. A îndeplinit diverse munci pentru a-și putea plăti taxele școlare. În 1920 e angajat corector la „Anuarul economic al României”, și peste un an
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
cronicarul, discipol al lui C. Dobrogeanu-Gherea, apreciază mai ales literatura de „documente omenești”, pe E. Zola, în special. Bogăția lecturilor (Lamartine, E. Renan, Taine, J. Lemaître, Baudelaire, Sully Prudhomme, Mallarmé, Verlaine, Jean Richepin, Paul Bourget, Pierre Loti, Tolstoi, Dostoievski ș.a.) impresionează. D. este un aplicat traducător în românește al teatrului lui Fr. Coppée (Lăutarul din Cremona, Pater, 1895). SCRIERI: Poezii, pref. Al. Macedonski, Craiova, 1885; Freamăte, Craiova, 1887; Amurg, Craiova, 1888; Evoluțiunea în literatură, Craiova, 1889; Cartea unei inimi, Craiova, 1890
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
, Laura (19.I.1893, Craiova - 5.I.1981, București), traducătoare. A făcut studii liceale la Craiova și universitare la București. A fost soția lui Mihail Dragomirescu. Debutează cu schițe în „Dunărea” din Galați (1916). D. a impresionat prin performanța de a tipări în cinci ani (1940-1944) mai multe volume cuprinzând traduceri din Goethe, între care unele apăreau atunci pentru prima dată în românește. Comentând tălmăcirile din Faust (I-II, 1940-1942; Premiul „Udriște-Năsturel” al Academiei Române), Perpessicius credea că
DRAGOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286858_a_288187]
-
ciorchinele de negi invocat ca element al comparației, durerea „de vecii întregi”, chiar sublimate în „frumuseți și prețuri noi” de mânuitorul condeiului, continuă să apese ca o lespede asupra poemului, făcându-l grav, de nu chiar mohorât. De aceea și impresionează zvâcnirea spirituală, creatoare: pentru că o materie grea, lutoasă, e trudnic lăsată în urmă. Nimic din așa ceva în poemul lui D., poate doar o ușoară melancolie ce irizează versurile și atenuează din comicul întâmplărilor. Diferența atât de netă vine poate din
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]