9,551 matches
-
de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția inscripțiilor galice" (). Cel mai lung text păstrat, plombul de la Larzac a fost decoperit în 1983 în jurul satului L'Hospitalet-du-Larzac, departamentul Aveyron, regiunea Midi-Pirinei. Este scris cu cursiva latină pe două coli de plomb. Se presupune ca este un tip de "defixio
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
și asociat cu Apollo în mitologia galo-romană. Cunoștința numeralelor provine de la graffito de la La Graufesenque. Ordinalele au fost scrise pe o farfurie ceramică probabil de un meseriaș într-o olărie. S-au referat la furnale. Cele mai recente descoperiri sunt inscripții scurte, uneori vulgare, rămase pe rotițe fuselor. În aparență, fetele tinere le primeau din partea adoratorilor săi, exprimând astfel urări și dorințe, ca în exemple: În Elveția se descoperă inscripții rar, dar multe din toponime în această țară sunt de origine
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
olărie. S-au referat la furnale. Cele mai recente descoperiri sunt inscripții scurte, uneori vulgare, rămase pe rotițe fuselor. În aparență, fetele tinere le primeau din partea adoratorilor săi, exprimând astfel urări și dorințe, ca în exemple: În Elveția se descoperă inscripții rar, dar multe din toponime în această țară sunt de origine galică, așa cum se petrece în întreaga Galie. Au fost găsite niște inscripții pe arme și monete, ca și cea mai importanta atestare, o coală de zinc cu inscripția "ΔΟΒΝΟΡΗΔΟ
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
le primeau din partea adoratorilor săi, exprimând astfel urări și dorințe, ca în exemple: În Elveția se descoperă inscripții rar, dar multe din toponime în această țară sunt de origine galică, așa cum se petrece în întreaga Galie. Au fost găsite niște inscripții pe arme și monete, ca și cea mai importanta atestare, o coală de zinc cu inscripția "ΔΟΒΝΟΡΗΔΟ ΓΟΒΑΝΟ ΒΡΕΝΟΔΩΡ ΝΑΝΤΑΡΩΡ", evident dedicată zeului Gobannos, legat în mitologia galică cu fierărie. Iulius Caesar menționează că niște documente de recensământ scrise cu
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
descoperă inscripții rar, dar multe din toponime în această țară sunt de origine galică, așa cum se petrece în întreaga Galie. Au fost găsite niște inscripții pe arme și monete, ca și cea mai importanta atestare, o coală de zinc cu inscripția "ΔΟΒΝΟΡΗΔΟ ΓΟΒΑΝΟ ΒΡΕΝΟΔΩΡ ΝΑΝΤΑΡΩΡ", evident dedicată zeului Gobannos, legat în mitologia galică cu fierărie. Iulius Caesar menționează că niște documente de recensământ scrise cu alfabetul grec au fost găsite în regiuni locuite de elveții. O formație de folk metal Eluveitie
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
ΒΡΕΝΟΔΩΡ ΝΑΝΤΑΡΩΡ", evident dedicată zeului Gobannos, legat în mitologia galică cu fierărie. Iulius Caesar menționează că niște documente de recensământ scrise cu alfabetul grec au fost găsite în regiuni locuite de elveții. O formație de folk metal Eluveitie folosește diverse inscripții galice, spre exemplu Plombul de la Chamalières, ca versurile iar liderul ei, Chrigel Glanzmann, încearcă să scrie și textele noi folosind corpusul existent.
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
suburbie a orășelului Târgu Cărbunești. Momentul ridicării bisericii a fost consemnat înr-o pisanie pe portalul de la intrare: "„Acest sfănt lăcași Dumnez[ă]esc sa făcut în zilele luminatului domn Gheorghie Anagiarlu și părinte[le] nostru epis[co]pu Nectarie. 7305”". Inscripția datează construcția din anul 7305, după era bizantină, de la Adam, care în cronologia actuală, de la nașterea lui Isus, înseamnă anii 1796-97, așadar în timpul episcopului de Râmnic Nectarie, viitor mitropolit al Țării Românești. Menționarea "„luminatului domn Gheorghie Anagiarlu”" este probabil o
Biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii () [Corola-website/Science/316697_a_318026]
-
à 1908 de un grup de arhitecți din Nantes în jurul corului și turnului fostei biserici, din secolul al XI-lea. Vitraliul a fost comandat de preotul J. Gélineau din Montilliers care povestește cum a fost salvată bunica sa de la moarte, inscripția din partea de jos a vitraliului precizând: "La 5 aprilie 1794, 22 femei și copii au fost prinse de republicani în pădurea Marchais și aduse et ramenés la Montilliers, fiind împușcate la Moulin de la Reine. Sub pretextul de a-i păstra
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
fost construită în jurul anului 1800 pe temelia unei bisericuțe vechi de la care se păstrează iconostasul. Ctitorul bisericii este preotul protoiereu Gavril Ciupercovici (Ciupercă), trecut la cele veșnice și înmormântat în curtea lăcașului de cult. Pe crucea sa se află următoarea inscripție: "„Aici odihnesc trupurile robilor lui Dumnezeu protopresviterul Gavril Ciupercovici cu vârsta vieții de 58 ani, au răposat la 1 iunie 1815 și a soției sale Elena, ce au răposat la 10 aprilie anul 1824 la 60 ani bătrână. Aceștia au
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
medievale din Moldova”" din 1974. Meșterii care au construit biserica sunt Ioniță și Gheorghe Șalvariu. Alte mărturii cu privire la vechimea bisericii sunt un clopot donat de localnicii din Colacu în anul 1810 și amplasat în clopotniță, pe el aflându-se următoarea inscripție: "„Acest clopot s-au făcut în numele ierarhului Nicolae din satul Fundu Moldovei de ctitori protoiereu Gavril Ciupercovici Bucovina și s-au cumpărat, Ioniță Șuiu, Ioniță Nicula, Gheorghe Șelvari - 1810”". Catapeteasma a fost pictată în anul 1818, după cum indică o inscripție
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
inscripție: "„Acest clopot s-au făcut în numele ierarhului Nicolae din satul Fundu Moldovei de ctitori protoiereu Gavril Ciupercovici Bucovina și s-au cumpărat, Ioniță Șuiu, Ioniță Nicula, Gheorghe Șelvari - 1810”". Catapeteasma a fost pictată în anul 1818, după cum indică o inscripție de pe icoana Maicii Domnului. Crucea meșterului Ioniță Șalvari se află în curtea bisericii, pe ea aflându-se următoarea inscripție scrisă în limba română cu caractere chirilice: "„Supt aciast sf cru(ce) odihnesc robi(i) lui Dumnezeu Ioniță Șălvar. Cu bunul
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
și s-au cumpărat, Ioniță Șuiu, Ioniță Nicula, Gheorghe Șelvari - 1810”". Catapeteasma a fost pictată în anul 1818, după cum indică o inscripție de pe icoana Maicii Domnului. Crucea meșterului Ioniță Șalvari se află în curtea bisericii, pe ea aflându-se următoarea inscripție scrisă în limba română cu caractere chirilice: "„Supt aciast sf cru(ce) odihnesc robi(i) lui Dumnezeu Ioniță Șălvar. Cu bunul său soț Maria Hasnăș. Acești multe bunătăți au făcut, adecă, o biserică din nou la Cîmpulung, o biserică din
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
a devenit muzeu. În 1997, biserica de lemn din Colacu a fost resfințită de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. În curtea bisericii de lemn se află câteva pietre de mormânt din secolul al XIX-lea, pe unele fiind inscripții scrise cu caractere chirilice. De asemenea, tot acolo se află și mormântul dr. Traian Popovici (1892-1946), primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscut pentru că a salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina. Biserica
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
degradată în totalitate. Latura vestică îl are în centru pe Iisus la Judecata din Urmă, înconjurat de Sf. Hristofor, Tob, un heruvim, Sf. M. Loitie, Sf. Gherasim. Latura estică este ștearsă; se disting doar reprezentările Sf. M. Siria și o inscripție săpată în lemn pe ușiorii ușii: "Ix. HC. NI. Ka. Sf. Dumnezeule amin". Biserica a slujit ca lăcaș de cult până în 1941, an în care comunitatea și-a făcut altă biserică din cărămidă. Atunci i s-a luat și clopotul
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
Biserica de lemn din Valea Largă, comuna Sălciua, județul Alba, datează din anul 1782. Are hramul „Sfânta Treime și Sfântul Prooroc Ilie”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub . Biserica este monument istoric cu elemente deosebite, prin inscripție și pictură, atât cât s-a conservat. Însemnările de pe unele tipărituri vechi, ce înșirau cu migală mulțimea sătenilor donatori, pisania din absida din biserică conține numele tuturor capilor de familie, uneori și al soțiilor, părtași la ctitorie, ca și pe
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
parohială din Luncșoara, filia Vojdoci cu hramul „Înălțarea Domnului” a fost construită în anul 1830 din contribuția credincioșilor. A fost construită din lemn de stejar și acoperită cu țiglă iar turnul cu tablă. În anul 1870 s-a făcut o inscripție care se află și în prezent deasupra ușii dintre biserica bărbaților și cea a femeilor, care arată că a fost pictată în ulei de către pictorul Demetrovici, cu contribuția credincioșilor Luca Gavrilă, Popovici Gheorghe și Arsenie. În anul 1948 s-a
Biserica de lemn din Luncșoara-Vojdoci () [Corola-website/Science/316789_a_318118]
-
ridicată în secolul XVII. Are hramul „Sfântul Nicolae” (6 decembrie) și figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Căraci a fost ridicată fie la sfârșitul secolului al XVI-lea, fie la începutul celui următor; inscripția latină a clopotului mic, păstrată fragmentar, constituie, în acest caz, un element de posdatare: „Căraci Deo Gloria ...anno 161(?). Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida pentagonală decroșată, boltită în trunchi de con; naosul spațios prezintă o boltire în
Biserica de lemn din Căraci () [Corola-website/Science/316793_a_318122]
-
în părăsire. Aflându-se în mijlocul cimitirului, o vreme a fost îngrijită, dar pe măsură ce anii au trecut a fost complet dată uitării, nemaiîndeplinind nici funcția funerară. Pe grinda orizontală a ancadramentului ușii de la naos cu greu se mai putea descifra o inscripție de unde rezulta: „Aceasta să să știe, Ani lui Hs. 1738, în luna făuraru în 14 zile...Meșteru Nicolae...Vlădicu Isaia, șpanu Sandru, Avram protopop din Ceișoara...” În anul 1756 preotul Mihai din localitate arăta că biserica a fost construită din
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
veacului. Spre sfârșitul secolului trecut, spațiul a fost alungit spre vest, probabil tot atunci s-au tencuit pereții, ascunzându-se aspectul plastic al bârnelor, al îmbinărilor și consolelor. Modificarea părții de vest a cauzat și renunțarea la cadrele intrărilor, cu inscripții și decor sculptat. În 1821, pereții lăcașului au fost zugrăviți, conținutul pisaniei de pe tâmplă, fiind acesta: “Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au zugrăvit această sfântă biserică prin măna lui Nichifor Bădău zugrav cu cheltuiale de bani 20, din tot satul Ociului
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
a bisericii din Cristești cu hramul Sf.Mihail și Gavriil, 1854); Kiriacodromion, Sibiu, 1855 (Cu mai multe însemnări: “...un nebunatic din Italia ce îl cheamă Musolini ca să facă propagandă...”; “Trupele române învingătoare au trecut peste Lacul Balaton. Sept.1919”; o inscripție latinească din 1860 făcută de preotul “Maximilian Popovici, preot în Bănești și Cristești”; o altă inscripție din anul 1856 se referă la donarea acestei cărți pentru biserica din Cristești, pe când era preot la Bănești, Maxim Popovici, iar la Hălmagiu era
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
multe însemnări: “...un nebunatic din Italia ce îl cheamă Musolini ca să facă propagandă...”; “Trupele române învingătoare au trecut peste Lacul Balaton. Sept.1919”; o inscripție latinească din 1860 făcută de preotul “Maximilian Popovici, preot în Bănești și Cristești”; o altă inscripție din anul 1856 se referă la donarea acestei cărți pentru biserica din Cristești, pe când era preot la Bănești, Maxim Popovici, iar la Hălmagiu era protopresbiter Petru Moldovan); Apostol , Sibiu, 1851 (“România a intrat cu trupele sale în Hălmagiu, în 1918
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
atât de repede de Teodor, ca și o parte a Albaniei, vor cădea fără rezistență în puterea lui Ioan Asan al II-lea. Ioan Asan al II-lea cucerise toate teritoriile de la Adrianopol la Dyrrachion, așa cum se arată într-o inscripție de atunci. El adăuga că numai Constantinopolul și orașele învecinate rămăseseră sub puterea francilor; „"dar chiar și acestea" - continua țarul bulgarilor, făcând aluzie la faptul că împăratului latin era minor și la proiectul de regență - "se supun puterii mele, pentru că
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Național. Începând cu secolul al II-lea se pare că cea mai importantă bază a flotei romane moesice a fost la Noviodunum, mulți foști marinari ai flotei întemeind lângă chiar un sat al marinarilor, "vicus classicorum", după cum apare pe o inscripție. Există dovezi arheologice ale existenței umane în această zonă din perioada preromană, în apropierea cetății romane fiind identificată și cercetată o necropolă getică. Cercetările arheologice de amploare au început în 1981, continuînd și astăzi. Cetatea are o formă trapezoidală cu
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
au început în 1981, continuînd și astăzi. Cetatea are o formă trapezoidală cu latura mică spre nord. În sistemul defensiv sunt incluse 15 turnuri și valul de apărare. Lângă cetate se găsește așezarea civilă de epocă romană, atestată printr-o inscripție (unicat în Imperiul Roman) care menționează "satul mariarilor", aparținători flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Tot la Halmyris, în cripta basilicii, au fost descoperite moaștele celor mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea, Epictet și Astion. Cetatea a continuat sa funcționeze
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
anul 2000, în incinta sitului arheologic al cetății romane "Halmyris", a fost descoperită o bazilică episcopală. Pe 15 august 2001, în cripta situată sub altarul acesteia au fost identificate rămășițe umane ce păstrau urme de violență extremă, ale unor creștini. Inscripția din mormânt, a servit la identificare acestora ca aparținând celor, a căror viață și patimi sunt relevate în colecția hagiografică "Acta Sanctorum" ca fiind preotul Epictet și monahului Astion, "„martiri ai Halmyrisului din Scythia”" Mănăstirea Halmyris este o mănăstire ortodoxă
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]