10,921 matches
-
oferite spre publicare revistelor „Iașul nou” și „Iașul literar”, precum și cele prezentate la secretariatul Teatrului Național. În mai multe caiete s-au descoperit, după moartea sa, versuri scrise de-a lungul vieții, începând din adolescență și până în ultimele luni, jurnal intim, ținut sub formă de confesiuni lirice, care dezvăluie o poetă autentică. Emilia Wanda Levițchi s-a stins din viață la 10 septembrie 1964, în vârstă de 48 de ani, după o luptă îndelungată cu o boală chinuitoare. Pentru valoroasa activitate
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
sterilă. Leslie pare să gândească și ea la fel, deoarece trece la sectorul de probleme psihice și sentimentale unde ceva va trebui să apară nebalansat. Din nou, o mare de numere pare să descrie matematic stările mele interioare cele mai intime și din nou Leslie mă privește dezamăgită. „Mda... nici aici nu găsim prea multe probleme... Ingrid pare echilibrată în aspectele majore...”. Pe unul dintre ecrane apare un mesaj fugitiv aparatul produce uneori mesaje legate de persoana examinată care spune ceva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
etc.) ci, mai important, la protecția spiritului. În lumea spirituală sunt multe comori dar de asemenea sunt multe pericole. Pentru acest tip de experiență spirituală, atât de profundă, este esențială această clasă mai înaltă de protecție. Orice tip de apropiere intimă este interzis. Participanții pot fi siguri că limitele lor personale vor fi respectate sub orice formă. Acesta este un subiect foarte delicat care trebuie explicat în mod direct și întotdeauna trebuie menționat pentru a se evita orice tip de neîncredere
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
capătă etichete negative gen prost, nebun, om cu gărgăuni și așa mai departe. Înclin să cred că această standardizare forțată dă naștere la oameni fără puncte de referință interioare, pierduți într-un joc extern care nu vibrează cu coarda lor intimă și care ajung la hoții, tâlhării sau măcar la a fi deprimați. Ce interesantă ar fi o lume în care fiecare suflet și-ar urma chemarea, unde am exista cu toții îmbrățișându-ne diferențele, fiecare ar face lucrul la care se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
din lipsa de timp. După ce sînt despărțiți brutal de mărturia falsă a lui Briony, îndrăgostiții nu mai au parte nici în film, nici în roman decît de două întîlniri, dar dacă McEwan ne poate convinge de dragostea lor descriind gîndurile intime ale fiecăruia în cuvinte precise, care sună adevărat, Wright nu poate decît s-o proclame. Atunci cînd Robbie (James McAvoy) și Cecilia (Keira Knightley) au la dispoziție cîteva minute, între eliberarea lui din închisoare și plecarea lui pe front, ca să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Cum am văzut anterior, între tehnicile deprinse de viitorii submarini în școala specială a Secției A, din cadrul Directoratului I al KGB, se numărau două, circumscrise procedeelor războiului psihologic: reeducarea și spălarea creierelor. Între cele două procedee kaghebiste există o legătură intimă, deoarece reeducarea constituie, în fapt, un efect al tehicilor de spălare a creierelor. Antecesorul KGB-ului, celebrul de tristă memorie NKVD, utilizase din plin tehnicile de spălare a creierelor în anii'30, în timpul marilor procese politice regizate de Stalin. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
două zile înainte și a pregătit totul, ca pe vremea când trăia soția. Pe de altă parte eu scot totul din dormitor, fac loc pentru aproximativ 25 de persoane și totul s-a desfășurat sub cele mai bune auspicii. Cadrul intim, familial, a dat aceeași notă de duioasă revedere la ultima noastră întâlnire! Eram acum ca niște adevărate rude apropiate, care serbau un eveniment important. Cu promisiuni că nu vom întrerupe legăturile dintre noi, ne-am despărțit, fiecare mergând la rostul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și că autorul vizionează monstruozitatea societății în care trăia, cu toate excesele, exagerările și enormitățile ei de care nu încetează să se și să ne amuze. Prin urmare, Caragiale ne înscrie în memorie un avertisment, iar în fibra cea mai intimă a acestui mesaj labirintic se află Minotaurul. Asupra unei alte etimologii mi-a atras atenția Regele arinilor, romanul lui Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar chiar și prin eroare edificatoare. În opinia naratorului, monstrum vine din latinescul monstrare , „a arăta
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caragialești, implicit a lumii românești care a atins vârsta primei sale moder- nități. În plus, ceea ce ne interesează în acest volum este nu doar identificarea a ceea ce are excesiv lumea operei, cum se configurează dezechilibrul și care sunt resorturile sale intime, ci mai ales a valorii de întrebuințare care i se conferă excesului în economia simbolică a interpretării, a deformărilor ulterioare ale operei. Un ultim popas cu această temă, o lectură a cărții lui Gelu Negrea, Anti‑Caragiale generează o reflecție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aflăm într-o perioadă în care romanul se află în ascensiune, chiar dacă genul nu este consolidat în România, cu toate că există încercări onorabile și dincolo de Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, și anume romanul Dan (1894) al lui Vlahuță sau Intim (1892) al lui Traian Demetrescu. Caragiale nu a încercat un gen de o asemenea complexitate poate și pentru că romanul era înregistrat încă în proximitatea melodramei prin romanul de mistere sau romanul sentimental - a se vedea traducerile din George Sand. O
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Acumularea de tensiune în acest episod este generată de excesul de atenție. „Sosirea mea produce senzație. Toți ochii se pironesc asupră-mi. ă...Ă Privirile mă săgetează.” Ce anume produce această „senzație” ? Senzația ca senza- țional face parte din economia intimă a momentelor și a comediilor caragialești. Aici avem însă o polisemie deru- tantă pentru că senzaționalul este înregistrat și la nivelul percepției senzoriale și ea declanșează în personaj o stare inhibitorie. Pentru un ziarist care forjează momente senza- ționale, Caracudi, spre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amplifica starea de angoasă a subiectului. Caracterul programat al studiului de caz stă și în aceste intenționate acumulări de evenimente care se succed puțin verosimil, dar care sunt menite să amplifice potențialul patologic al angoasei lui Leiba. Încă odată, resorturile intime ale nevrozei se declan- șează, pentru că din dialogul celor doi tineri studenți unul în filozofie și altul în medicină, studenți care comentează detașat cazul de omor, subiectul nevrotic decupează deta- liul care amplifică oroarea. „Dar amănuntele ! (s.n.) Dacă nu s-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
personajului. Nașterea și Apocalipsa se regăsesc ca volete ale aceluiași diptic. Extrema excitabilitate, aplicată domeniului abstract al determinărilor politice, economice, face un contrast puternic cu lipsa de compasiune, de emoție față de dificul- tățile fiziologice traversate de consoarta, aborbite în sfera intimă a propriei existențe. Ceea ce este enorm în al doilea episod ține tocmai de răceala, de neimplicarea cu care Nae trece în revistă aceste dificultăți relatându-i „amicului” cu o totală lipsă de pudoare o naștere anterioară cu forcepsul. Nae nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
d-ra Cecilia”. Ieșirea din minister se face într-o triplă calitate, ca și cum ar exista un proces de multiplicare a unui cuplu unit până la indistincție prin relațiile familiale, afective, administrative și onomastice. Însă onomastica este cea care consfințește rudenia cea mai intimă la Caragiale. Degeminarea conține de fapt un principiu de multiplicare, de inflație a coincidențelor, menită să golească de sens orice articulare identitară. Cel de-al doilea fapt bizar scapă iar ușor la lectură : cei doi împart nu doar același birou
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
raporturilor dintre spațiul public și cel privat. Lache tra- tează spațiul public prin contaminare cu cel privat, de aici și raportarea nu doar grotescă, dar nemăsurată a unei acțiuni violente în plan politic, public, ca o acțiune violentă în plan intim. Căderea în concret, în trivial a unui fapt abstract - relevanța unei acțiuni politice, a pedepsei cu moartea etc. - reprezintă expresia acestei deformări care provine dintr-o dereglare a percepției asociată dispozitivului lui „simț enorm și văz monstruos”. Enormitatea provine din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este „moftul” decât un mijloc de ădeăreglare derizivă a raporturilor ierarhice în ordinea evenimențialului ? „Mof- turile” însă aveau să cântărească mai greu decât talentul și elocința regizorului, pentru că lumea în care face film Pintilie este una dereglată în cele mai intime resorturi ale sale. Întrebarea care dă și titlul filmului are valențe metafizice, însă răspunsul pe care-l primește evocă bășcălia, pe care augumentativ, în tonul unui sacru inversat, al unei sote- riologii degradate, de-a-ndoaselea, regizorul o numește „Sfânta Bășcălie”. Titlul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
obiective clare te simți derutat și inutil. Joi, 28 decembrie 2000 - Washington Suntem din nou în muzeul național de artă, de data asta în corpul de clădire care adăpostește lucrări ale contemporanilor. Eu m-am oprit într-o sală rotundă, intimă, cu sculpturi spațiale ale lui Alexander Calder. Rafinate și liniștitoare, lucrările, unduindu-se datorită curenților de aer și proiectându-și umbrele pe pereți îmi dau o senzație de optimism pe care nu am prea simțit-o de când am aterizat pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dă ceva "directive" legate de cadouri, provizii... Era o voce de bariton, care mă întreabă : Casa Macovei? Da. Casa Macovei. Sunteți tovarășul Macovei? Da! Să mă pupați în... Era "organu' " de la "Ochiul și timpanul", pe care îl blagoslovisem cu "invitații intime" timp de mai multe luni și care acum , de sărbători, căuta să se revanșeze, chiar cu riscul deconspirării. Cum am avut de când mă știu un sănătos simț al umorului, după încheierea amabilei convorbiri, am râs ca prostul de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aparținând patrimoniului național francez. Ni s-a oferit un spațiu vast, cu pereți monumentali de piatră, pentru care s-a găsit o soluție flexibilă de utilizare În scop teatral. Panouri imense de pânză au fost amenajate, creând după nevoie spații intime sau labirinturi În mișcare. Totul era plănuit să funcționeze după indicațiile „englezului“ Brook, susținut generos de Ministerul Culturii și de guvernul francez. Ca și-n alte ocazii, Franța s-a arătat extrem de deschisă față de artiștii străini de valoare și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dragostea și substanța ei invizibilă. Am pus de două ori În scenă romanul, ca să văd dacă prin teatru ideile pot să devină experiență. La Public am realizat propria mea adaptare și, În consecință, am avut o relație mai subiectivă, mai intimă și sensibilă cu textul, cu actorii și cu spațiul: am folosit unul dintre holurile teatrului care avea coloane și arcuri ce aminteau, fapt curios În mijlocul Manhattanului, de subsolurile metroului moscovit. Acțiunea se derula fără decor, pe o structură simplă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că deja Încep repetițiile cu orchestră și trebuie să mă retrag În sală, care e la o distanță enormă de scenă. Mă adaptez cu greu la acest hău imens care mă separă acum de cântăreți, unde până ieri, În sala intimă de repetiție cu pian, eram la doi pași de ei. Dar ce fantastic sună orchestra! Ea, de fapt, dă forța spectacolului. În orchestră se află subtextul: ce nu e cântat pe scenă e spus de orchestră. Dacă Într-o piesă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
timp: ca să devină universală, trebuie să se așeze ca pietrele peste care curge apa râului. De aceea, lucrul la punerea În scenă pentru prima oară a unui text este foarte fragil, ținând - ca de un fir de ață - de Încrederea intimă care se stabilește sau nu Între regizor, actori și autor. Când i-am cunoscut pe George Walker și pe Rob Ribman (autorii pieselor Zastrozzi, aleasă de Papp la Public Theater și respectiv Sweet table at the Richelieu, comandată de Brustein
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spațiului, păreau că fac parte din arhitectura casei. Bând ceai din samovar, oferit de personajul „Dădaca“, ei se simțeau astfel invitați discreți ai familiei și martori ai acțiunii ce lua, pe Întinderea vastă, proporții epice neașteptate, neobișnuite pentru o piesă intimă ca Vania. Joe Chaikin, un actor delicat și subtil, era un Vania În care prospețimea copilului și tristețea clovnului se amestecau imprevizibil. Astrov al lui Abraham oscila Între luciditate și intensitate explozivă. Într-un du-te-vino neîntrerupt pe aceste culoare, personajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era redus la minimum În imensul spațiu gol al „La Mamei“. Cu Vania mi-am propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației oricărei „Înfrumusețări“. Ce ne interesa era ca spectatorii să aibă o relație intimă cu actorii, În așa fel Încât să audă chiar de la distanță scârțâitul penițelor din groapa de unde Vania și Sonia se străduiau să țină conturile proprietății, Învățând să sufere și să trăiască. Și totuși cronicarului de la Times ori nu i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
apoi să le demonstrez „rezultatul“ pe care-l doresc. La prima Încercare, imitația lor pare reușită, spontană, dar problema apare a doua zi, la reluare: atunci gestul se dovedește mecanic, dacă nu se investesc și nu Își asumă semnificația lui intimă. Cu Gwyneth Jones mă simțeam ca În teatru. Chiar dacă Îi sugeram o mișcare anume, ea prelua sugestia, dar transformând-o cu propria ei Înțelegere și, datorită convingerii cu care credea În personaj, impulsul devenea organic. Vrând parcă să atingă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]