10,995 matches
-
sare în mîncare (metoda Grama), după care, timp de cîteva zile, nu ți se dădea apă, apoi îți dădeau apă cu foarte multă sare în ea. În afară de faptul că organismul era foarte slăbit, după luni și ani de înfometare, torționarii inventau pozițiile cele mai chinuitoare: să intri și să ieși de sub prici, la "șerpărie", în zece secunde, dar ore în șir, la comandă; să stai în șezut nemișcat, pe scîndura priciului, cu privirea fixată la degetul mare de la picioare sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-ți renegi concepțiile prin relatări mincinoase despre șefii politici, despre comandanții legionari, despre rege, despre moșieri, preoți, părinți (la Gherla, fiul a fost pus să-și bată tatăl și invers); să defăimezi figurile sfinte ale creștinătății și ale familiei tale, inventînd autobiografii aberante, monstruoase, denigratoare pînă la absurd; să minți c-ai avut relații sexuale cu sora sau cu mama ta, cu diverse animale. Mai ales de sărbători, dar nu numai, erau regizate procesiuni religioase, conduse de teologi cîntînd melodii bisericești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aveau ciomege, erau bine hrăniți. Cîțiva dintre colegi au încercat să se împotrivească. Însă erau vlăguiți. În plus, reeducatorilor le-au venit, la semnal, ajutoare din alte "comitete". Reeducatorii erau foști legionari. Șeful lor era Țurcanu. Dar nu Țurcanu a inventat reeducarea, ci Nicolski! Țurcanu fusese student la Drept. Arestat la Suceava. Acolo au fost inițiate acele "comitete de reeducare", împărțite, mai apoi, în două: o parte pentru Pitești, să reeduce studenți, altă parte la Gherla. Reeducatorii au fost îmbătați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a 24 de ore?! Iată de ce trăiesc acum supliciul păcatului împotriva lui Dumnezeu. Un glas de diavol îmi șoptește în urechi că eu aș fi suferit mai mult decît Hristos. Nu s-a mulțumit nici cu asta Țurcanu, ci a inventat una și mai grozavă: a pus un hîrdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură, iar pe mine m-a obligat să stau în fața hîrdăului și să fac sfînta slujbă a împărtășaniei cu trupul și sîngele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ei, este o nerozie, și se referă la țigani. În absența sacrificiului vom fi lipsiți de uneltele construcției, nu putem edifica (Meșterul Manole). Toți avem dreptul la fericire, dar, atenționează marele rus Dostoievski, nu întemeiată pe nenorocirea altuia. Fericirea trebuie inventată de fiecare pe cont propriu, prin mijloace originale, de unde și caracterul reprobabil al crimei, furtului, adulterului, înșelăciunii, denunțului; în toate acestea fericirea e obținută de la altul, e luată. Crima e parazitară". Steinhardt consideră că taina finală a ortodoxiei: isihia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost ei înșiși activiști de partid, înainte de a lucra în Securitate. Cînd încercăm să dezvăluim resorturile acestui regim totalitar, este cazul să nu uităm că arhitecții și beneficiarii lui nu au demonstrat nici un fel de scrupule și remușcări. Regimul a inventat instituții menite să facă posibilă distrugerea spiritului liber și manipularea totală a subiecților statului totalitar; partidul ca elită autodesemnată; poliția secretă (cu brațele sale din interior și din exterior); propaganda și agitația; pseudo-justiția aservită complet intereselor totalitare". În discurs se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
datoria lor (și în continuare îl vom cita pe regretatul preot și luptător anticomunist Gheorghe Calciu, din Cuvînt înainte la zguduitoarea carte-document a lui Grigore Caraza, Aiud însîngerat, Editura Conta, 2007): era să nu înceteze lupta împotriva celor care au inventat iadul bestialității de la Pitești, iadul ispitelor de la Aiud sau Gherla, iadul suspiciunilor de după decretul general de grațiere, iadul mizeriei de după evenimentul de după 1989 și toate iadurile care ne mănîncă sufletele, în toate modurile, pînă ajungem la buza gropii. Cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
străzi, Doina Cornea a continuat să lupte contra regimului pînă la căderea lui. Și astăzi luptă pentru consolidarea valorilor libertății și ale democrației, cum precizează Lucia Hossu Longin. În cartea lui Christian Duplan, Viața în roșu, între cei "care au inventat puterea celor fără de putere, după o frumoasă expresie a lui Havel, printre cei care au revoluționat Europa, ca niciodată după anul 1918, se aflau citați în carte românii: Doina Cornea, Paul Goma, Mihai Botez și Vasile Paraschiv. Muncitorul ploieștean a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avea neapărat nevoie de șerpăria de la Jilava. Poetul izbutea să facă versuri în marș, în pas alergător sau în poziție de drepți, la cărat de cărămizi, la curățatul semințelor de sorg, în timp ce mînca, în timp ce dormea. Ca să salveze opera de la uitare, inventase o formă fixă de poezie, decastihul, cu numai două rime; ajungea să-și amintească un singur vers pentru a reconstitui întregul. Așa se face că își cususe pe pînză, în căptușeala unui pieptar, primul vers versul-cheie al cîtorva sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viață, ți-am zis ! râde Pribeagu. — Cristi, dar e absurd ! — Tocmai ! Ce ești așa speriat să ne întoarcem și să ratăm plicticoasa neabsurditate ? Pribeagu i-a luat pe amândoi de braț spre Victoriei, în timp ce-a-nceput să cânte o romanță inventată pe loc. Degeaba a încercat Bildu să-i trezească la realitate, n-avea cu cine. Nu era chip de întors cu cei doi amorezați. — Birjar ! Du-ne, frate, la Răcaru să ne potolim setea și inimile înfierbântate ! țipă poetul la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
funcționa bine după atâta cântat, fum și băutură. Ba că schimba femeile ca pe ciorapi, mai multe chiar într-o singură seară, ba că era îndrăgostit doar de una, urâtă și vai de ea, și cine știe câte alte defecte îi mai inventau admiratoarele geloase. Adevărul, ca întotdeauna, era la mijloc. Dar adevă- rul nu interesa pe nimeni. De fapt, nici nu mai conta atunci când Cristi apărea pe scenă, mereu într-un costum elegant, de culoare închisă, comandat direct de la Paris, care-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
număr deja depășea câteva sute, iată-l absolvind și Școala de Aviație „Mircea Cantacuzino“, de la Băneasa, și primind brevetul de pilot de turism, la care râvnise încă din copilărie, atunci când își exaspera bunicii și părinții cu tot soiul de aparate inventate de el din cutii și cârpe, cu care încerca să-și ia zborul și ajungea să se julească și să se lovească pe toate părțile. Mai mult, petrecărețul imprevizibil, fără limite, primește din partea statului român, după nenumărate solicitări, atât serioase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ah, cei care n-au părăsit niciodată pământul n-au înțeles ce e viața, ascultă ce-ți spun. — Sunt sigur că poate fi înțeleasă și altfel. Au înțeles-o atâția și poate mai mult decât noi, înainte să se fi inventat aparate de zburat. — Sigur c-au înțeles-o, sigur, dar noi avem acum o expe- riență în plus față de ei ! Un detaliu major, o perspectivă cu totul nouă, iar dacă știm să o folosim cum trebuie, vom fi cu mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sens, până ne naștem în ea și îi dăm noi unul, cu visurile și planurile noastre grozave. Asta rămâne, domnișorule Cristian, fiecare dintre noi pune în această lume o fărâmă. Fiecare cât poate sau cât vrea. Unul mătură strada, altul inventează într-un garaj, după luni de muncă și chin, un motor nou. Altul compune un cântec, altul o poezie, și toate astea adunate fac ca ziua de mâine să fie altfel. Nicidecum la fel ca anterioara. Ah, dar nu-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi mult ? O fi puțin ? Habar n-am. Dar să fac lucrul acesta, seară de seară, mă definește. Dă sens existen- ței mele banale și fragile. Nu cântecul în general, ci acest cântec. Pe care l-am desăvârșit, l-am inventat aproape, în stilul pe care îl abordez. Și el m-a ridicat pe mine, la rându-i, ducându-mă pe culmile pe care sunt astăzi. Mâine, nu știu. Lucrurile se schimbă întotdeauna, mereu vine o nouă eră, o nouă generație
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pedepsește, de la un moment dat, fără nici o noimă, distrugând nu numai orice legătură Între cauză și efect, dar desemnând prin voința sa teribilă și imprevizibilă pe oricine ca posibil recalcitrant, ca posibilă victimă. În „principiu” - ce sinistru sună acest cuvânt inventat de Greci! -, În „principiu” oricine poate fi vinovat, și se ajunge până acolo cu „arta conducerii”, Încât nimeni nu trebuie să aștepte sau să se teamă că a Încălcat legea sau porunca; nu, ci fulgerul va coborî asupra sa din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
viața lui Încât ea-și va pierde toate Înțelesurile și, adesea, demnitatea. Deoarece un om care visează cu putere și cu o gravă tenacitate va fi, iremediabil, un „temnicer” al acestui posibil În care crede și pe care și-l inventă, iar acest concept, atât de vizitat, cel de libertate, va avea pentru el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce nu poți defini foarte bine, ceva, mai știi, care nici nu poate fi definit, un inefabil aparte, steril și fantomatic, persistent ca un miros neplăcut care vine de niciunde și care te supără doar pe tine, aproape un miros „inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să-ți constați propria-ți inapetență, „lipsă de talent” pentru realitate, pentru viață. „Dacă nu am talent pentru această viață, Îmi spuneam Înciudat și visător
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știi, Marx, Lenin, Troțki și alții (până la un Mussolini care ajunge la putere ca șef sindicalist luptând contra oligarhiei financiare!Ă s-au Înșelat; „clasa muncitoare” nu era „clasa cea mai avansată”, nu era făcută pentru a conduce societatea. Banul, „inventat” și abilitat de burghezia ascendentă și care și-a făcut „temele” adică revoluțiile ei - doar În Franța cele din ’89, ’30, ’48 și ’70! - , se dovedește, Încă o dată, banul, și Întregul său sistem financiar și chiar ideologic!, mai rezistent decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreme! - noi Înșine și, evident, noi, elita trecută și prezentă, am avut un anumit, marcat, rol și o anumită răspundere. Elita și, risipiți În masa populației, mii și mii de indivizi care, din varii și complexe motive - unele dramatice, altele inventate pur și simplu! -, au „pus și ei umărul”, așa cum se’ntâmplă când, În istorie, „se schimbă domnii” și „slugile lor”! 4 Vinovați fără vină - un paradox care se va baza pe „metafora” epică a personajului central din romanul Frații Karamazov
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
erau numiți, literatura ca atare nu-și mai afla locul. Fiecare „tabără” Încerca să-și absolutizeze punctul de vedere, cu un plus de agresivitate În rândul „anticomuniștilor” care se revendicau de la „Piața Universității”. Față de vechiul conformism al „apoliticilor”, ei au inventat un altul, unul „nou”, cel care miza pe noutatea absolută a carierelor politice. Totul plecând de la faimosul punct 8 al Proclamației de la Timișoara, care cerea fostelor cadre de conducere comuniste să se țină departe de putere vreun deceniu. Nu s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de șaisprezece ani ca „dușman de clasă” al noii orânduiri „revoluționare”! Ce „onoare” mi se făcea, mie, unui umil și dizgrațios de timid adolescent, fiu al unui mărunt preot unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de fapt, În acea „singurătate” din care nu va mai ieși decât În scurte „respirații sociale”, decenii la rând! O singurătate „făcută pe măsură”, de parcă zeii mei tutelari m-ar fi Împins
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
capătul ei... da, doar la capătul ei, te Întâmpină cu brațele pline, mai mult decât atât: te Întâmpină cu darul Însuși al existenței, cu demnitatea umană doar astfel câștigată și Înălțată când milioane orbecăiesc În jur, aproape orbi pe culoare inventate parcă de un inamic al speciei, al omului. Când existența, propria ta existență te așteaptă și te Întâmpină surâzând, precum zeița Flora, dar În brațele ei se află nu calicii colorate și parfumate, ci Însuși Destinul! Al tău, numai al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Da, dar Proust nu o face precum Sadoveanu sau Hogaș; „amintirile” nu curg șovăitor și linear, plastic și anecdotic, ci se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a unui paleontolog, care „inventă” o eră, figuri și moravuri, fără să știe dacă toate acestea au existat vreodată, bazându-se Însă pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a unui paleontolog, care „inventă” o eră, figuri și moravuri, fără să știe dacă toate acestea au existat vreodată, bazându-se Însă pe minime sau maxime probabilități. Naratorul lui Proust nu e atât, după opinia mea, „interesat” de a reconstitui unele figuri sau scene din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]