9,213 matches
-
deosebirile nu contează, fiind lipsite de sens sub raport istoric. Analogii similare se regăsesc și în cele trei regine Margaret, Anne și Elizabeth precum și în scenele de seducție ale lui Richard, mai întâi cu Anne și apoi cu Elizabeth. Însă ironia cea mai mușcătoare e conținută în lectura regizorală a replicilor de la început și a celor din spectacol. Primele patru rânduri din text îi aparțin lui Gloucester: "Mutată este iarna silei aspre / În vara-naltă de-al tău soare, York / Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dublura Firs, antediluvianul servitor fidel Charlotta Ivanovna, guvernanta fără casă și identitate (jucați, amândoi, de Ilie Gheorghe, într-un joc de măști între un mesager al memoriei și o umbră a despământenirii), jocul frenetic, fascinant, al mâinilor lui Lopahin (o ironie absolută replica lui Petea către acesta, la sfârșitul actului patru: "Nu mai da din mâini."). Toate, puse în mișcare cu gesturi mici aceleași cu care Firs îi aranjează perna stăpânei abia întoarse, încărcând cuvintele tocite ale textului cehovian ("Du-te
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din BMW, în special Răzvan (Tudor Aaron Istodor) și Irina (Andreea Vasile), sunt consumatori de artă și au părinți înstăriți, însă violența e prezentă și în mediul burghez, din care provin, unde nu se manifestă neapărat în acte, ci în ironii, iritare surdă și aluzii înțepătoare. Dacă tot am pomenit de personaje, trebuie spus că filmul lui Alexa Visarion are implicații existențiale solide și că, dincolo de a fi o poveste cu tineri, ne invită la o reflecție etică despre răspundere și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
luminați, democrația e confundată cu avantaje și prea puțini știu că ea reprezintă mai multe responsabilități. Interviu realizat de Irina COROIU 1997 Visez să ajung pe Marte Aveți un nume foarte frumos, misterios, maestre: Visarion... Deși toată lumea îmi spune Alexa, ironia face că acesta e numele meu de familie. Prenumele meu Visarion este, într-adevăr, frumos, cu toate că l-am urât toată copilăria, pentru că nimeni nu putea să mă strige așa, considerând, probabil, că era un nume prea grav pentru un copil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
doar sufletul ca identitate... Ana singură spune în pridvorul bisericuței din Siliștea Snagovului, Ea, fata cucerită de trăirile Nastasiei Filipovna din Idiotul lui Dostoievski. Bântuită de amintiri întunecate și suferința diademă, împreună cu EL, începe să creeze... firav, cu umor, cu ironie, cu frison și spaimă, scenariul Meșterului Manole al cărui film nu-l vor putea face vreodată. Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei îi cuprinde. Să fie oare filmul meu o pagină testamentară?! Cum v-ați construit distibuția? Lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sunt curente și cotidiene, face în mod inevitabil o lectură distorsionată a exprimărilor verbale sau gestuale ale violenței. Lectura în registru umoristic a unor exprimări sau evenimente violente este frecvent aplicată în cultura noastră. Făcând o confuzie între umor și „ironia romantică”, presa diseminează adesea astfel de interpretări „umoristice”, prezentând violența în relațiile din cuplu, din familie, ca pe un dat inevitabil al societății și culturii noastre: „Domnu' de la Ford, v-am dat fabrica, dar vă rog să lăsați niște defecte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
n-au de-a face cu adevărata motivație și care nu-l lăsa pe copil să-și examineze reprezentările emoționale care-i determină comportamentele, să se înțeleagă pe sine și să fie sincer cu părinții, să-l poată înțelege. Dar „ironia”, în ambele cazuri, este că părinții înșiși foarte rar înțeleg de ce fac ceea ce fac, mai ales când, fiind vorba despre maltratare, ei știu că nu ar trebui să procedeze în acest fel (Crittenden, 2005, p. 24). Vedem aici cum tratarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
1. altruismul: dezvoltarea unor gesturi și servicii constructive, de sprijin și gratificare a celorlalți; 2. umor: exprimarea deschisă a ideilor și sentimentelor fără un disconfort, crispare, a individului sau o imobilizare și fără efect neplăcut asupra celorlalți (este diferit de ironie, care este o agresivitate țintită împotriva cuiva). Presupune păstrarea creativității; 3. suprimarea: constă în decizia conștientă sau semiconștientă de a amâna acordarea atenției unui impuls conștient, generat de conflict. Apare când persoana recunoaște problema, dar întârzie reacția (amână chiar și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
capacitatea de reflecție este un mecanism esențial de ieșire pozitivă din criză și chiar de vindecare posttraumatică, în cazul familiei, exersarea „unui optimism înțelept”, a umorului (să râdem împreună de ceva și nu să râdem unul de celălalt, să facem ironii unul pe seama celuilalt) reprezintă mecanisme inestimabile în depășirea dificultăților. 3.8. Reziliența comunitară O definire simplă a comunității ar fi aceea care face referire la o anumită arie geografică și la grupul social care trăiește în acea arie. O comunitate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ei recunoscut și prețuit, chiar dacă, oficial, șeful delegației era ambasadorul Mircea Bălănescu. Valentin Lipatti era un bărbat înalt, bine legat, cu un păr perie, domol în mișcări, dar iute în gândire și prompt în replică. Adesea purta pe chip o ironie fină, de om care a văzut multe, ironie care se putea naște dintr-un gând șăgalnic, binevoitor, sau, dimpotrivă, pregătea o șarjă ascuțită și caustică. Fumase mult în tinerețe, mai ales țigări tari, fără filtru, cărora le ducea mereu dorul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
era ambasadorul Mircea Bălănescu. Valentin Lipatti era un bărbat înalt, bine legat, cu un păr perie, domol în mișcări, dar iute în gândire și prompt în replică. Adesea purta pe chip o ironie fină, de om care a văzut multe, ironie care se putea naște dintr-un gând șăgalnic, binevoitor, sau, dimpotrivă, pregătea o șarjă ascuțită și caustică. Fumase mult în tinerețe, mai ales țigări tari, fără filtru, cărora le ducea mereu dorul, după ce medicii i le interziseseră. Se îmbrăca îngrijit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
relații politice cu țările socialiste" etc. Politica sud-coreană era catalogată ca fiind de inspirație americană și că ea urmărea "legalizarea pe plan internațional a existenței a două state coreene", precum și "distrugerea unității țărilor socialiste, prin crearea de disensiuni între ele". Ironia sorții este că, după atâția ani de împotrivire și de eforturi de a respinge ideile menționate mai sus, în ultimii ani, R.P.D. Coreeană a ajuns în situația de a accepta "recunoașterea încrucișată", aderarea sa la O.N.U. odată cu Republica
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
simbolic] și organizațional] a unit]ții lor. Un echivalent potrivit este proverbul Tswana Kgosi kekgosi kabatho, „Regele e f]cut rege de c]tre oameni”. În aceast] societate, pan] de curand condus] de o dinastie, maximă pare lipsit] de sens. Ironia ascuns] ține de umorul poporului Tswana. Au existat întotdeauna mai mulți prinți gata s] preia tronul; cel care reușea s] îl câștige o f]cea cu ajutorul poporului, ce îl sprijinea împotriva adversarilor egali, care nu se uneau niciodat] pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
D o replic] sau o dezaprobare la fel de indirect] și o contraacuzație. În triburile G/wi, satirizarea era folosit] frecvent pentru a în]buși din fâs] orice încercare de a provoca nepl]ceri sau, adesea drept pedeaps]. În aceste cazuri, acul ironiei îndreptate asupra ofensatorului era ascuțit de luarea în derâdere de c]tre audient]. În unele conflicte adversarii sunt l]sați s] se r]fuiasc] între ei. Violență era mai ales verbal], însoțit] uneori de lovituri ușoare cu pumnii sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Mă și simt ușor stînjenit: mai pe la fiecare din aceste figuri marcante am trecut, reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de eșapament de la fostu-mi autoturism. Subiecte mundane, atacate nonșalant, mici confruntări de breaslă, pigmentate cu ironiile aferente, ce mai, conclav de lume bună, în care, dacă nu aș cunoaște generoasele spirite, m-aș simți ușor stingher. Dar... dar... din cînd în cînd, subiectele se colorează brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare, scurte și discrete
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Recunoscîndu-i-se, cu oarecare jovială maliție, preferința de a-și etala elegantu-i baston atunci cînd e filmat, estetul caută imediat, nu fără acceptabila doză de histrionism, motivația cea mai plauzibilă. Și o găsește: bastonul deși foarte șic, deci pasibil de subțiri ironii îi servește, pur și simplu, la menținerea echilibrului. Din ce în ce mai precar, recunoaște purtătorul lui, odată cu înaintarea în vîrstă. Și pentru că discuția filmată, plecată de la vetustul baston, înclină spre tema deja anunțată boema domnul Paleologu declanșează una din șarmantele lui dizertații, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
glumă, mai în serios se făcea avocatul diavolului din sală, flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
București a deschis recent expoziția Palatele cu turle. Un documentar fotografic despre arhitectura nouă a unor comunități de rromi. Proiect finanțat prin Ministerul Culturii de Euroart, Fondul Cultural European pentru România al Uniunii Europene. Subiectul sîntem avertizați e tratat cu ironie, descris în deriziune și taxat drept subcultural ca arhitectură. Organizatorii își destăinuie un prim impact cu situația ce tinde să se extindă, evaluînd-o ca "vitală, gălăgioasă, penetrantă și prolifică". Fotografiile cu "palate" sînt acompaniate de cele în care apar promotorii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar putea apropia de sonoritatea unui nume nobil: Catargiu, marele conservator, sfetnicul regelui Carol I, moldovean și el. A fi incult nu e a nu ști că Kierkegaard a scris Conceptul de ironie, ci a-ți stîlci propriul nume. Cum ar fi sunat în gura lui Creangă Moș Nichifor Coțcaríul? 17 august Cu amicul bariton, octogenar, pe bancă, sub ferestre. Trece una din trăpașele tîrgului, sumară, sumară, pas în buiestru, ochelari negri, asasini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plăcerea înverșunării tocmai părăsite și speranța că de data asta, gata, se va ține de treabă. Și, iată, treaba ține de vreo două mii de ani și nu sînt semne că n-o să mai țină încă vreo alte două-trei. (Cu toate ironiile subțiri sau mai puțin subțiri ale cîrcotașilor. Interni sau internaționali.) Nu-l văzusem niciodată la Filarmonică. Brusc, a început să vină la concertul de vineri seara. Cu o îndîrjire egală voluntarismului său zgomotos și vizibil, atît de bine cunoscut în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aplica pe loc prăpăditului o hipnoză țeapănă (s-o țină minte), îl îndemna, țărănește, să nu se lase melancolizat de ploaia mocănească de-afară, că de cînd e lumea lume mai și plouă. Scurt. În schimb, pedantul magistru Pirozynski, mînuindu-și ironia cu subțirime de pan poleac, îl plimba pe pricăjit prin tratate, convingîndu-l, finalmente, că mina lui e una... de aur. Două stiluri. De extrapolat. Cînd în București descinde trimisul organismului european, să-i frăgezească în roz pe oamenii premierului (după ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
detaliile din imaginea reflectată pe ciobul oglinzii sparte. O nouă istorie literară a textului medieval românesc poate fi scrisă, tocmai prin dublarea acribiei filologilor pe care îi avem cu spiritul ludic și curios al teoreticienilor. Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu l-ar fi amuzat să știe că, în ciuda aparențelor și a disimulărilor din ultimele sale patru cărți
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu toate mijloacele ei, începutul însuși, mai bine zis, originarul în sens constitutiv pentru "lucrurile însele", aflat dincolo sau, poate, dincoace de toate aceste precondiții. Modelul a ceea ce se întâmplă înaintând pe orice cale filosofică îl putem găsi în scenariul ironiei socratice (nu degeaba aceasta este una dintre metodele originare ale filosofiei): se pornește de la presupoziția (iată o "pre-"... ce ar trebui ea însăși recunoscută ca atare!) că pentru a cunoaște cu adevărat lucrurile, filosoful trebuie să caute, înainte de toate, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel în Topică."59 Prin scoaterea la iveală a elementului a priori al logicii și prin valorificarea lui într-o ordine a reconstrucției statutului logicii, autoreferențialitatea gândirii se retrage, căpătând contur ceea ce grecii numeau eironeia (nu cred să fie greșit ironia)60, demersul "reamintirii" originii, în cazul nostru, a originii analiticii și dialecticii. Dar aceasta ne trimite chiar dincolo de ceea ce s-a arătat mai devreme a fi înțelesul unui temei mai profund al celor două modele de discurs (analitica și dialectica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prinde chip în orizontul său și este subordonat idealului adevărului reprezintă o "imagine" a unor fapte din lumea "reală". Cred că Wittgenstein a avut o formulă eficientă de înțelegere a acestor lucruri dar le-a privit cu un fel de ironie, dovadă formularea lor directă, uneori în disprețul convențiilor judicativului constitutiv încă din Tractatus. La un moment dat, va fi vorba despre această formulă de înțelegere. Evidența și obiectivitatea, coerența și eficiența sunt calitățile pe care și le pune singur pe seama
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]