9,120 matches
-
putea face pentru a lămuri locul lui Paul Zarifopol. În afară de faptul că era sceptic, ironic și critic, nu era chiar așa de negativist cum se spune. - Mi se pare cel mai mobil spirit al epocii. Scrisul său are, pe lîngă ironie, o mare finețe a detaliului. - Absolut. Are un spirit de mare finețe și mai ales precizie. Însă și despre el s-a spus: „Aha... E sofist!” Altă prostie enormă care bîntuie la noi este frica de sofiști. Și despre Nae
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
trimis o scrisoare la „New York Herald Tribune” în care constată jenat că lumea îl consideră mare savant pentru că în cărțile lui este atîta cultură. Mărturisește că și-a redactat cărțile întrebînd, căutînd, copiind pagini din enciclopedii. În final recunoștea cu ironie că „în realitate sînt de o incultură greu de imaginat la un scriitor de renume mondial”. Este adevărat însă că nimeni nu poate fi cult cu adevărat. Pentru că întreaga cultură nu poate fi acoperită. - Ce semnifică pentru dumneavoastră cuvîntul „cultură
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
fără relevanță, că nu există idei, bibliografia e învechită atunci când nu lipsește cu totul ș.a.m.d., fiecare răspuns înscriindu-se, astfel, încă de la primele rânduri în acea „vale a plângerii” pe care o știm prea bine. Cu 3-4 excepții, ironia hazardului face ca nici intervențiile de față să nu depășească nivelul inferior tocmai deplâns. Spectacolul ar fi putut fi amuzant, dacă n-ar fi fost de-a dreptul intrigant. Distincții imprecise, arbitrare, clișee, divagații, confuzii, improprietăți ale termenilor, două trimiteri
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai mare”), el simte fiziologia mai acut ca nimeni altul - și o transferă („Pagina aceasta asudată/ cum o cămașă” (Pagina), cu miresmele și duhorile ei. În care ambient, ironia este cu necesitate prezentă, iar când un poem se intitulează „Amuzant”, va fi ca un maxilar „care politicos cere voie să stea la locul său”, ca un creier pipernicit „care vrea să-și facă mușchi”, gâfâind asemeni unui alergător pe
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
la locul său”, ca un creier pipernicit „care vrea să-și facă mușchi”, gâfâind asemeni unui alergător pe pistă, în fine ca un... nas romantic „care miroase visul/ așa cum un ogar ia urma vânatului.” Ideea ar fi că, de pe clapele ironiei, umorul „e-un mijloc/ de-a minți obiectele/ ce nu-ndrăznesc să te mintă.” Să fie vorba de exerciții pe claviatură, de grațioase paradoxuri ale unei structuri de rafinamente extrem-orientale? reducând arta lui Gheorghe Grigurcu la doar atâta, am mutila
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
maestrului, între 1991-’92, adunate sub titlul atât de inspirat al aceluiași R. de Mambro Santos, Erotomachia. Într-adevăr, fiecare dintre desene pare o luptă arhetipică dintre femeie și bărbat, într-o totală libertate figurativă și cu o spumoasă (auto)ironie. Aceeași autoironie care se regăsește, de astă dată cu nuanțe melancolice, și într-o declarație a sa: „Am iubit dintotdeauna enorm femeile, nu există nici un film al meu care să nu se nască din această dragoste ș...ț Dar femeia
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
cele două procese care au avut loc la Soroca, în 1930 și 1934. Dar aceasta, desigur, nu l-a salvat de teroarea comunistă din 1940, când, ca și mii de alți basarabeni, a fost arestat și băgat la pușcărie. Și, ironia sorții, acela care a apărat pe comuniști a fost învinuit, la insistența NKVD-ului, de "luptă activă contra mișcării revoluționare" și condamnat la 8 ani privațiune de libertate. Batjocura, bătăile, pun capăt chinurilor lui Aurel Ștefanelli. O soartă ca a
Despre scrisorile lui Eminescu, Slavici și Ciprian Porumbescu la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Bulat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2242]
-
la liman, făcînd avantajoase afaceri. Iar soția deschisese o cofetărie, pe vremea animatei sale judecați, care, acum, producea consistente venituri. Totul s-a terminat cu bine și folos, judecată fiind un lung episod nefericit. Și toată istoria e recreata cu ironie și umor fin, concentrată epic, fixînd modalitatea funcționarii sistemului judiciar. Personajele au identitate reliefata, șarja, utilizată cu meșteșug, dînd evidente rezultate estetice. Să mai amintesc că autorul, pentru ca să nu nesocotească predispoziția să pentru eros, a inserat că interstiții ale afacerii
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
o stare-limită, o conținuta disperare care dezvăluie orizontul valorilor descompuse. Ne aflăm într-o lume de-valorizată, ca într-una lipsită de soare, într-o demonica beznă ce anulează omenescul. Astfel utilizat, absurdul ni se prezintă că o metaforă a ironiei. O metaforă cărnoasa, zemuind de neant, menită deopotrivă a înfrunta realul insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici eticul. Recurgem acum la terminologia lui Kierkegaard, care socotea că ironia joacă, în sfera existenței
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
că o metaforă a ironiei. O metaforă cărnoasa, zemuind de neant, menită deopotrivă a înfrunta realul insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici eticul. Recurgem acum la terminologia lui Kierkegaard, care socotea că ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului, fertilizează atît existența estetică, cît și cea etică a individului, pregătind, grație negativității sale, plonjarea în pozitivitatea axiologica
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici eticul. Recurgem acum la terminologia lui Kierkegaard, care socotea că ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului, fertilizează atît existența estetică, cît și cea etică a individului, pregătind, grație negativității sale, plonjarea în pozitivitatea axiologica. Prin desișul corespondentelor antipoetice, prin inextricabilele notații ale sarcasmului, prin opacitatea grotescului suveran, înaintează o conștiință
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
al Universității din Atena, astăzi autor de cărți și studii intrate în circuitele hispanice internaționale. Formație tradițională, cu preferințe avangardiste: ieri suprarealismul, acum postmodernismul. Natură duală: nevoia erudiției sprijinitoare și bucuria desidentei, dreptul la diferență creatoare. Lipsa sacralului, atracție spre ironie și oximoron, respectiv spre invers și ambiguu. Qualité maîtresse: inventivitate în sesiune continuă, descoperirea a o mie și una de teme la un autor, de aspecte la o operă. Metaforic îl văd că un alchimist șui generis, capabil de exuberante
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
românește opera integrală a lui Platon, așa cum au occidentalii... Cu alte cuvinte, refuzăm să luăm act de situația reală, "din teren", si ne prefacem a crede că în două, trei mii de ani de istorie nu s-a schimbat nimic. Ironia sorții a făcut că valorile pentru care luptau vechii greci să fie înfăptuite mai ales în vestul și nordul Europei, si nu în splendizii noștri Balcani... Pe de altă parte, cruzimea înspăimântătoare a vechilor triburi nordice și-a găsit terenul
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
Andreea Deciu Henry Troyat cel pe care îl cunoaștem din românele sale istorice este un scriitor plin de verva, cu un umor fin și un simț precis al ironiei vieții, un autor capabil să discearnă comicul de situație în marile drame ale unor personaje celebre din istoria omenirii, fără a altera cîtuși de puțin grandoarea evenimentelor relatate, precum și fără a ciobi în vreun fel sau altul splendoarea unor mituri
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
splendoarea unor mituri de eroi fondatori. Însă Troyat cel din românele sale de ficțiune, ori cel puțin din acestă tradus de Virginia Carianopol pentru Editură Polirom, este atît de altfel decît cel pe care il știam. Verva devine calculată monotonie, ironia devine discret cinism, comicul se retrage lăsînd tragicul cumva descoperit, înecat parcă în tristețea iremediabilului sau. Motivul pentru care am început să citesc această carte a fost mai curînd superficial și ocazional: titlul mi s-a părut potrivit pentru momentul
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
la textul poetic, ea rămîne un plastician, un ochi sedus și fascinat de misterul și de arhitectură formelor plastice. Fondul comun al picturii și al poeziei sale este un amestec de rafinament cultural, de reverie livresca, de joc și de ironie, de referință arhivistica și de autoreferentialitate, de sentiment tacit al disperării, de melancolie și de voluptate mărturisita a unei înalte conștiințe de sine. Temele predilecte ale expoziției sînt fie cele extrase direct din istoria artei și, cu precădere, din imensul
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
unui cățel isteric", pașii târșâiți ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și femeie" a maestrului, clamând interogativ: "Cine-i?". Dintr-o antologie, oricât de severă, a portretului literar românesc, n-ar putea să lipsească portretele de o ironie fastuoasa făcute de Nicolae Balotă unor scriitori români. Nicolae Balotă, Caietul albastru, Timp mort, 1954-1955, Remember, 1991-1998. Redactor: Valeriu Cristea, coperta: Tudor Jebeleanu. București, Ed. Fundației Culturale Române, 1998. Vol. I,376 pag., vol. ÎI, 404 pag.
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
colțul și nu i-am mai vazut! (Trăgînd tăcut din tunuri). Timiditatea ("Ghiocuri sparte pe masa de lucru/ teamă de a voi să scriu poezie/ într-o lume în care-au biruit cascadorii" - Meditație) se apără - de cînd lumea - prin ironie. Adică prin acea irealizare ușoară, la îndemînă, prin acea alegra, fin-cinică dezicere de sine, care pune în cumpănă lutoasa apăsare a realului. Cele mici dau seama, fără a avea aerul, de cele mari: "acum la început de septembrie/ marea trebuie
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
lac într-un parc// cu grilajul de marmură" (Drăgălașe serbări de fulgi). Unde "albă răbdare", răsfrînta în albeața lebedei și-n cea a marmurei, mărturisește asupra absorbției afectului de către universul fizic, care-i alină neîmplinirea, asezîndu-l în leagănul imaginii. Limită ironiei e dublă. Pe de o parte, ea se izbește de dramatismul mărturiei nete, pe care nu mai simte nevoia a o mai "înfrumuseța" prin grațiile dezgolirii (striptease stilistic): "Cîte-o chemare la care-am răspuns cu acuratețe -/ vechimi ce s-au
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
cu adversitatea ontica însăși, pe care n-o mai conjura prin mijlocirea eufemismelor, acceptînd a o desemna cel mult la modul grav al personificărilor: "Și bate vîntul, bate, cu nesinceritate/ se desprind de pe mine scoicile/ algele" (ibidem). Ajunsă la suprasaturație, ironia "pleznește" precum "ceasul amiezii" mai înainte menționat. Prin urmare dezamăgirea poetului stăpînit de nostalgia posturii de "copil iubit" nu merge prea departe pe drumul anihilant al ironiei, ai cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
bate, cu nesinceritate/ se desprind de pe mine scoicile/ algele" (ibidem). Ajunsă la suprasaturație, ironia "pleznește" precum "ceasul amiezii" mai înainte menționat. Prin urmare dezamăgirea poetului stăpînit de nostalgia posturii de "copil iubit" nu merge prea departe pe drumul anihilant al ironiei, ai cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
Îngrijorarea (retorica dar și reală, într-o oarecare măsură) pe care mi-a stîrnit-o apariția volumului lui Harold Bloom despre canonul occidental s-a spulberat mai grabnic decît credeam, o dată cu publicarea unei alte cărți fundamentale pentru peisajul intelectual contemporan, Contingenta, ironie și solidaritate a lui Richard Rorty, la Editură All. O carte tradusă bine, atent, cu multă precauție și competența în domeniul filozofiei, de către Corina Sorana Stefanov, care s-a străduit să înlesnească lectură (dificilă dată fiind la noi noutatea teoretică
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
e mult mai puțin singur și devotat esteticii decît ar crede-o. Harold Bloom - Canonul occidental. Cărțile și școala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfața de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, București, 1998, 478 pagini, preț nemenționat. Richard Rorty - Contingenta, ironie și solidaritate, traducere și note de Corina Sorana Stefanov, studiu introductiv și control științific de Mircea Flonta, Editura All, București, 1998, 326 pagini, preț nemenționat.
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
gîndit la un moment dat dacă eliberarea regizorului, despre care vorbeam mai sus, nu a fost însoțită și de un alt pretext: acela de a-i dărui lui Radu Beligan un personaj extrem de interesant, de întinsura. Și anume, părintele Guglielmo. Ironia acidă, rigoarea, ținută intelectuală, curiozitatea neobosita, stilul acestui franciscan învățat, enciclopedic, toate i se potrivesc că mănușă lui Radu Beligan. Nu numai că se renunța, rînd pe rînd, la dimensiuni importante ale românului, și altfel nu cred ca se putea
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
intra în serie cu alte slavisme învechite, folosite azi în mod ironic, precum a ocîrmui, oblăduire etc.), mi se pare evident că odrasla nu mai poate apărea într-un context neutru sau favorabil, nuanță să cea mai puțin agresivă fiind ironia sau autoironia (cu care se încarcă în mod inevitabil pînă și contextul minimal din Dicționarul de sinonime: "Asta e odrasla lui Popescu"). Contextele jurnalistice actuale presupun invariabil o distanțare critică - față de părinți (de funcțiile sau ocupațiile lor), față de copii (și
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]