9,794 matches
-
se spune astăzi, fie și în fapte bune, voite chiar de Dumnezeu; dar nu în măsura în care El o dorește, adică fără latura meditației, a rugăciunii, a mijloacelor harului, singurele cu care se edifică în cele supranaturale; crezând că ne vom putea liniști în conștiință cu scuza că „l-am lăsat pe Dumnezeu pentru Dumnezeu”; principiu care poate să fie valabil pentru situații izolate și urgente, dar nu pentru a legitima un sistem. Aceasta este erezia acțiunii. Munca noastră, marcată neîndoielnic de viața
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ar face aceasta niciodată. În Sf. Evanghelie Domnul nostru [Isus Cristos] a lăudat, a recomandat și a impus totdeauna caritatea și pomana, făcând din aceasta titlul prosperității pământești și al mântuirii veșnice“ (Borgonovo). În vremurile de credință cei bogați își linișteau poate conștiința cu testamente destul de pline de caritate; dar acum?... Cum s-a putut să-și facă loc atâta bogăție când, nu numai Evanghelia, dar chiar și Patrologia, au vorbit atât de clar cu privire de necesitatea pomenii? Următorul fragment
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru trecerea armatelor rusești prin România și cedarea Basarabiei. Situația prințului Carol nu este nici ea mai bună. Domnitorul și cu primul său sfetnic sunt făcuți răspunzători de această mare înfrângere politică. în sfârșit opinia publică începe să se mai liniștească sub înrâurirea unor zvonuri. Așa se spune că Ion Brătianu, fiind favoritul țarului Alexandru care-l ține în mare simpatie va izbuti, până în cele din urmă, ca să salveze Basarabia. Se mai spune că prințul Carol, în calitatea lui de german
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
privată, se întâmplă adeseori ca făcând un serviciu unui amic, el să devie pe urmă vrăjmaș, acest adevăr se aplică mai mult încă în politică. Principele Gorceakoff se mărginește a cita exemplul românilor, și crede că observațiunea sa poate să liniștească în totul pe acei cari se tem că Rusia va dobândi devotamentul absolut al populațiunilor în favoarea cărora și-a impus cele mai mari sacrificii. Principele de Bismarck declară că, încât privește necesitatea de a asigura libera navigațiune pe Dunăre, împărtășește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Vasile Kogălniceanu, fiul lui Mihail, A.C. Cuza, N.D. Cocea, Virgil Magearu. Nicolae Iorga încerca să prezideze ședințele Adunării cu autoritate, dar nu reușea întotdeauna. Întreruperile și strigătele împiedicau discuțiile. N. Iorga, care se indigna ușor, găsise însă soluția pentru a liniști spiritele. Își punea pălăria pe cap o avea întotdeauna lîngă el și declara suspendată ședința, părăsind scaunul prezidențial. După citirea programului guvernului, s-a urcat la tribună Ion I.C. Brătianu pentru a pune la punct unele afirmații făcute de cîțiva
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Timp de multe minute n-a putut spune un cuvînt, atît de mare era zgomotul. Șeful conservatorilor, cu favoriții și mustața sa îngrijită, nu s-a clintit o clipă și a rămas la tribună pînă cînd spiritele s-au mai liniștit și a putut să vorbească. Apărarea lui a fost demnă, ca și ținuta cu care a știut să primească senin, acuzația de trădător. Bun vorbitor, Adunarea începuse să-l asculte mai cu atenție. Aceasta l-a determinat pe părintele Lucaci
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
culc imediat, căci eram obosit după atîta drum. Dar abia ațipisem, și din camera vecină anumite gemete, ușor de înțeles, m-au trezit. Mi-am zis, au venit oamenii acasă și înainte de culcare, soțul își făcea datoria. După ce s-au liniștit, am readormit și eu. Aceste gemete însă, cu diferite intermitențe, au continuat pînă dimineața. Mi-am dat seama atunci că soții francezi nu sînt chiar așa de viguroși și că mă aflam într-un hotel și cartier excentric. Pe Rădulescu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
sărbătorilor, m-am gîndit să fac Crăciunul, oprindu-mă la Galați ca să-l văd și pe tatăl meu, care aflase, din ziare, despre isprava mea. L-am găsit îngrijorat socotind că m-am înhămat la ceva prea greu. Ca să-l liniștesc, i-am amintit un vechi precept cred indian care spunea că mai presus de neștiutori sînt cei care citesc, mai presus de cei care citesc sînt cei care rețin, mai presus de cei care rețin sînt cei care înțeleg, mai
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Mariana, într-o noapte faină. M-am întors pe la Iași. Pe la Lucian (Vasiliu n. red.) și Liviu Antonesei, prieteni admirabili. Am stat numai o zi. Începea școala, nu mai puteam rămîne. Dar periplul acesta mi-a prins bine, m-am liniștit și adunat. Și pare a fi o liniște constructivă. Școala a început, dar ducerea acolo nu-mi mai provoacă revelații. Nici copiii nu mă mai încîntă așa mult. Îmi doresc să vină vara și să plec prin patrie, spre Sud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pare foarte rău că n-o duci bine, că ești hărțuit de atîtea insațietăți. Sigur, "compătimirea" e întotdeauna o complezență, nici măcar un semn de politețe, și aceasta în special cînd... scrii. De fapt, nu știu dacă gîndurile mele bune te liniștesc vreun pic. Eu unul, izolat cum trăiesc, aș înnebuni fără scrisorile prietenilor. Chiar ipocrite să fie, simpla lor sosire îmi dă încredere, în orice caz mă simt bine încă înainte de a le citi. Nu știu ce aș putea să-ți spun în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în zilele în care-mi scriai tu, eram la București. Două zile. "Divina..." a ieșit în sfîrșit! Mă bucur că ți-o pot trimite! Am așteptat-o prea mult, de aceea nu știu să mă bucur de ea! Dar sînt liniștit, împăcat. M-am eliberat de un plîns! Era atît de important! Acum, știu, după ce am consimțit să mă expun, oricine mă poate huli! Absolut nimeni, însă, nu mi-ar putea contesta vocația. Dar astea sînt deja lucruri care nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ce vor! Traducerile acelea! Să nu le înțelegi altfel decît ca pe o opțiune terapeutică. Fuga în alt idiom, ca terapie! Ca să nu mai aud, ca să absentez. Nu am nici o șansă de bine dacă nu mă izolez, dacă nu-mi liniștesc creierul. Dar mi-e foarte greu, să știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
importantă. Voi citi, acum. Tot ce-am pierdut în lunile din urmă. Am adus și Freud, de la Cluj. De la un prieten. Și-mi voi pune și manuscrisul în ordine! O singură bucurie în aceste zile în care nu mă pot liniști de tristețe: mi-a scris Emil Hurezeanu, plin de gînduri bune! Eu mă bucur mult cînd cei pe care-i iubesc îmi dau atenție. Și cred mereu că sînt un prieten ireproșabil pentru oamenii dragi! Și Liviu Ioan Stoiciu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu o Luminița, compania lui Adrian (Alui Gheorghe n. red.) și Dimitri Chioaru, ca să nu mai vorbesc de interminabilele nopți cu actorii de la T.T. în ultimele zile și cu Laurențiu Ulici și Paul Cornel Chitic. Zilele acestea m-au mai liniștit, deși sînt înfricoșător de obosit psihic în continuare. Am revenit în munți, vreau să stau absolut liniștit, două săptămîni, preferînd doar să citesc și să umblu prin păduri. Am ajuns să adorm și-n timpul zilei, chiar după zece ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ultimul timp n-am citit prea mult, doar o carte a lui Brian Glanville, "Jelania greierilor captivi" (cam sirop) și povestiri de Cortázar (extraordinare!), plus o revenire la Hölderlin, îmi erau cam neclare anumite sunete ale lui. Aștept să mă liniștesc (cred că și faptul că fiul fratelui meu e aici, deși nu plînge mă face să mă simt foarte rău cu nervii), apoi mă apuc de învățat și voi citi cît mai multe cărți de critică. Bucurii!? Puține. În "Napoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
apară cu totul altfel!). [...] De-ale editurilor, desigur. Numai că nu e corect, nu e loial așa. Sper din tot sufletul ca Liviu să iasă la C.R., în ciuda juriului eterogen și, se pare, prea mare (ca număr). Acum sînt puțin liniștit, dragule. Și învăț. Nu prea am manualele necesare, totuși, învăț, chit că o fac după fel de fel de cărți. Și am să vin să dau și examen, chiar dacă nu pot crede în minuni. De ani de zile visez două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
De-aș fi avut și o memorie ieșită din țîțîni! Dar, la ce mi-ar fi folosit!? Poeții nu e bine să aibă o memorie strașnică. Le ajunge magia cuvîntului. Deci, ziceam, azi am citit mult. Asta mă mulțumește și liniștește. Cu adevărat, știu ce e orgoliul numai cînd citesc mult, cînd am sentimentul că mai anulez o vîrstă animalică din mine prin spirit. Ce bine e așa! T., acum, e plînsă. A murit bunicul ei. În familia ei, de cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
moarte sînt ori proști ori incapabili de viață. Sigur, e mai "convenabil" să te enervezi decît să asiști doar. Leg acest gînd de respingerea pe care am resimțit-o întotdeauna cînd cineva spunea că arta e făcută pentru a-i "liniști" pe oameni. Matisse avea o întreagă teorie în acest sens, dar era o teorie idioată. Dacă apropierea de artă e numită liniștire (și nu ne-liniștire, întrebare!), atunci între mințile oamenilor și acea țară a trîntorilor închipuită cromatic de Bruegel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dac-o luăm tale quale!): îmi pare foarte rău pentru plecarea mamei domnului Liviu (Constantin-Liviu Rusu n. red.)! Te rog să-i transmiți sincere condoleanțe din partea mea! Veți găsi voi cuvintele și zilele cele mai bune pentru a-i mai liniști mîhnirea. Mamele noastre rămîn primele și cele mai adevărate icoane cărora ne închinăm, de care depindem! Și-i așa greu să trăim în amintiri, totuși! Chiar dacă fără Mnemosyne am locui o lume tehuie de noi! Poate că și omătul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de care depindem! Și-i așa greu să trăim în amintiri, totuși! Chiar dacă fără Mnemosyne am locui o lume tehuie de noi! Poate că și omătul ăsta prost și rece se va duce tiptil și țipetele verzi ale naturii vor liniști cît de cît sufletul dragului nostru domn Liviu! Sincer îmi pare rău! Mi-l amintesc vorbind cu ea la telefon! Într-adevăr însemna foarte mult pentru dumnealui! Mă doare mîhnirea lui și știu că n-o spun de complezență. Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
e cam ciudă pentru că am lecturi obligatorii și, astfel, nu pot să citesc ce doresc eu și, desigur, să mă gîndesc mai mult la ceea ce scriu, la cărțile mele. Aștept venirea la Iași fiindcă și simpla revedere cu voi mă liniștește brusc, mă face puternic și bucuros, mă face să uit de toți imbecilii de pe aici. Doamne, n-am nici o vină că sînt atît de încrezuți și atît de proști totuși! Mă-ntreb uneori de ce T. nu fuge de-acasă, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Budapesta. Despre această călătorie, Bossy își amintește: „Este în vagon și Voievodul Mihai, băiat frumușel, dar prea serios pentru vârsta lui. Mă întreabă dacă este adevărat că ungurii fluieră când văd automobile românești și dacă sunt politicoși în hoteluri. Îl liniștesc și-i povestesc anecdote locale spre a aduce un surâs pe fața lui gravă”. Luni, 28 noiembrie. Trenul regal intră în țară pe la Arad. La ora 1230, a ajuns la București în gara Mogoșoaia. Din tren coboară Carol nn.) „voios
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
spre București, unde ajung în gara Mogoșoaia la ora 1815. Făcând bilanțul croazierei, Carol reflecta că ea a fost marcată de căldura excesivă și de „grija cea mare pentru Mihăiță. Cel puțin din acest punct de vedere, lucrurile s-au liniștit. Pare să fie complet dezgustat de Yvonica, îndeosebi pe chestiunea că ea trăiește cu Știubei”. Duminică, 13 august. „Monitorul oficial” publică un decret al regelui Carol al II-lea prin care anunță înscrierea lui Mihai „în cadrele ofițerilor activi ai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
-l așeza într-un nou stup. Nu era zi ca să nu treacă tata pe la albine. Se îngrijea de hrana lor, de curățatul fagurilor, de ocrotirea albinelor pe vreme răcoroasă. Nu o dată le-a pregătit sirop de zahăr ca să poată sta liniștite în stup, având mâncare, fără să alerge afară, fiind zăpadă. Mie, cel mai mult îmi plăcea la scoaterea mierii din faguri. Tata avea pregătit o apărătoare pentru cap (dintr-o sită veche înconjurată de pânză albă) ca să nu-l înțepe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le au folosit. La fel și bârnele groase. (Noi aveam mult
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]