12,849 matches
-
face și probe de paternitate... Vrei să recurgem la asta?...“ „Și iubitul? Pe care l-ați mai Încercat și voi...“ „Încetaseră relația de aproape o jumătate de an. Probabil din pricina noastră... Dumnezeu e mare, o să ne ierte... Parcă m-a luminat cineva, de cînd am copilul... Prin Înșelăciune, altfel nu te-ai fi apropiat de mine, atunci. Tocmai de aceea mi am zis că va trebui, pentru el, să devin alta... SÎnt alt om, Thomas, nu mă recunosc... Maricrisa sper să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trăiești! Poate pe seară, la una mică... Ce zici? întrebă Eugen, fără să privească înapoi. Dacă ar fi urmărit cât de precipitat ieșise, și-ar fi dat seama că doctorul Emilian Grigore era deja departe, pe culoarul lung și slab luminat de la parter. ”Hm! Se deplasează ca o pisică omul acesta. Nici nu-l auzi când merge și dispare rapid, în fracțiune de secundă... Este extrem de elastic. La dans îți dă impresia că plutește... Ar trebui să mai mergem. N-am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr că se apropie trăgând sania ei, pentru că în minte îi încolți o idee. - Ei bine, bine! Să văd cum dați soțului meu socoteală, îi avertiză ea, arătând cu brațul întins omul cu sania ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și să încerce să meargă acasă pe jos. Simțea că nu are suficientă putere să facă asta. Privi de o parte și de alta, sperând să vadă oameni și să-i roage să o ajute. Era pustie strada cât era luminată. Mai departe, pe întuneric, nu distingea nimic. - Domnișoară, urcă! Nu-ți fac eu rău... Mi-a dat ordin șefu’ să te duc mai departe de aici. Să-mi spui pe unde stai, să te duc acasă... - Nu, nu am curaj
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era singură. Poate că era într-un grup, într-o ședință... Vai de capul meu! Ce este cu tine, domnule Eugen? Ai devenit gelos? Este grav, amice! Treci la treabă și lasă mutra asta de licean jignit!! se hotărî el, luminându-se la față. Iuliana a sosit după aproape o oră, destul de obosită și de îngrijorată, după cum arăta. El o așteptase afară, la intrarea în secție, încă nerăbdător, dar calm, cu zâmbet încurajator pe buze. - Bună! Am sosit, zise ea, când
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
soția lui, interveni Eugen, înțelegând cauza acelui moment de ezitare și intuind drama din sufletul Laurei. - Da, doamna doctor! Este fratele meu, întări Iuliana, ștergându-și lacrimile ce-i porniseră în alergare pe obraji. Ochii Laurei și întregul chip se luminară subit. Cu un țipăt scurt se aruncă și elimină spațiul ce o separa de cel așteptat cu răbdare, suferință și credință, timp de mai bine de trei ani. Acolo, pe acel scaun de pe care Iustin a descoperit-o fără să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Laurei la a cărei atingere reacționase atât de intens. Iuliana nu știa Tainicele cărări ale iubirii despre ce este vorba, dar a intuit imediat, amintindu-și ce rugăminte îi adresase Laura înainte de operație... * În ziua următoare, soarele se înălța încet, luminând cu toată dărnicia cerul și pământul, contrar previziunilor populare potrivit cărora, după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, vremea se răcește. De comun acord, mamă și fiică stabiliseră ca fetița să nu meargă la cămin. Aveau în vedere faptul că evenimentele ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
intrigă pe bătrînelul furios. el avea ceva pe suflet și trebuia să se descarce. ne conduse pe un coridor destul de lung și ne invită să intrăm într-un fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată de numeroase becuri fixate însă, în mod curios, nu pe tavan, ci pe sol de-a lungul zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite dimensiuni și culori. toate păreau amputate de o mînă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
hai sămergem la stoguri. Și, fără a mai aștepta răspuns, făcând numai un semn lui Pascalopol din pragul cancelariei, trase de mână pe Felix spre ieșire. Livada prin care trecură era înecată în întuneric ca un cimitir, câmpul însă era luminat de lună, și, când scăpară de împrejmuirea șurilor, clăile de fân apărură ca niște mari monumente funerare. Otilia, nerăbdătoare, o luase înainte, și Felix auzi numaidecât o fâșâitură de fânuri uscate, urmată de strigătul: "Aici, aici". Capul fetei apăru pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a auzit, mă-ntrebi? Dar cine nu cunoaște pe marele, pe marele... (Weissmann nu-i cunoștea numele.) -...profet Tulea, sugeră Stănică. - Exact! confirmă studentul.- Și ce dorește lumea de la mine? întrebă măreț Simion. - Ce dorește? Să ieși în lume, să luminezi opinia publică, să aduci pe rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi: - Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârșit. Am băutfiere și oțet, am fost răstignit în hainele mele, acum trebuie să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vai de mine, se sperie popa Țuică, prost te-ncearcă necuratul! Doar n-oi fi păcătuit cu păgînul? Aurica tăgădui din cap. - Ce să-ți spun, porumbițo, așa caz n-am prea întîlnit, ar fibine să faci rugăciuni, să te lumineze Cel-de-sus. Eu însă zic că, dacă îl aduci pe păgân la legea creștinească, se cheamă că ai câștigat un suflet pentru rai. Dar altfel, greu lucru. - Am să-ncerc, părinte, să știi c-am să-ncerc! promiseveselă Aurica. De aci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de bine cu unul care să țină cont de natura orientativă și vocațională a fiecărei ființe umane. 1. A munci și a iubi, semnele unei fericiri ce trebuie îngrijită Pentru a înțelege mai bine sensul unei fericiri care poate să lumineze existența umană, vrem să începem cu o istorioară. Este o fabulă cunoscută, preluată din cartea lui Hollis și a lui Martin, The Cunning of Reason, care ne ajută să înțelegem că, de multe ori, istoria fericirii și a bucuriei izvorăște
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
că ea trebuie să devină un drum care se conturează prin diferitele forme de acțiune pe care fiecare le învață și le pune în aplicare zi de zi. Acest lucru este însă posibil numai în măsura în care suntem dispuși să ne lăsam luminați în interior, astfel încât, în spirala inimii, să poată intra lumina celui care-i cheamă pe consacrați să-și continue drumul spre realitățile transcendente. Întrucât este creatură, orice ființă vie este chemată să se lase transformată de iubirea lui Dumnezeu de-
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
DANIEL BĂNULESCU Rămase încremenită. Se roti lent, cu zgomot de mecanism de orologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture și jumătate. În sensul acelor de ceasornic. Fu oprită din nou în aceeași poziție suspendată. Un glob de pâclă roș-albăstruie (luminat din interior), coborî de-a lungul reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
picură cotoroanța prin ușă, la concurență cu robinetul. M-am decis să ne ținem de mână. Pentru a înțelege și a ne comunica, prin propria gură, ce-a zis. Aha. Deci așa se explica și prezența ălorlalte trei cotoroanțe, se lumină Doru și netezi prosopul pe suport. Organizau una dintre îmbîrligatele lor Ședințe de Spiritism. Masa din sufragerie era perfect circulară, corespunzătoare, susținută, în centru, printr-un singur picior. Pe duduile ce se și răsfiraseră la masă, părinții domniilor lor le intitulaseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interbelica întîlnire copleșitoare cu Ulpiu Sargețius Galopenția... 388 DANIEL BĂNULESCU Has-Satan se uită țintă la spectru. Se vedea că-l provoacă, așteptîndu-se din partea dânsului la ceva. Și, deodată, plesnindu-se cu palma peste osul fumuriu al frunții, spectrul Profesorului se lumină. - Cum să nu fi greșit?! Intuiție, zero... Control asupra izvoarelor scrise, zero. Discernământ, zero... Filipeni 2 cu 10! Asta e! Îmi cer scuze... Chiar și un copil s-ar fi descurcat. Poate mai ales un copil. (Și enunțând, apoi, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două colțuri distanță de casa domnului Vodă, deci nu departe. Îl vede într-o zi jucându-se pe stradă. Mirat profesorul îl întrebă: - Ce este cu tine pe aici? - Stau pe Daciei ! îi răspunde Stani. Fața lui blândă s-a luminat. - Ia uite, un băiat de pe străzile noastre se va ridica la matematică, trebuie să am grijă de el! Dar în ultimele săptămâni ale trimestrului trei profesorul Ion Vodă a început să nu mai vină la școală. Spre sfârșitul anului școlar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
țară! Și când se gândea că numai ei băieții fuseseră cu ideea, de aceea erau țapii ispășitori iar fetelor nevinovate le-a scăzut totuși puțin nota la purtare, dar nu le-a coafat! Când l-a văzut tatăl acasă îmbufnat, luminând sufrageria mai ceva ca un bec de 500 de wați a întrebat nedumerit: - Ce s-a întâmplat cu Laur? Mama i-a răspuns: - A chiulit de la anatomie și a urlat directorul la noi. Dacă nu îl tundeam zero, îl lăsa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fără țel, având tot timpul din lume la dispoziție, așa cum umblăm adesea parcă vrem să fim singuri dar înconjurați de oameni. Îți face bine gălăgia, freamătul mulțimii și agitația te liniștește. Îl descoperă brusc printre ceilalți oameni. Cu fața luminată de bucurie își schimbă traseul și se îndreaptă spre el. Era uimit de reacția ei, o aștepta nemișcat, mai avea 5 metri până la el. Se gândește cum să se manifeste însă distanța este prea scurtă și prea multe vroia să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a mai întrebat-o grupa, renunțase la orice! Era dezamăgit, dezorientat, așa cum fusese toată viața în fața ei. A rămas pe loc urmărind-o până s-au pierdut în mulțimea de pe trotuar. Privea părul ei castaniu deschis cum se îndepărta, luminat de soarele amiezii. Numai părul ei îl zărea pregnant printre ceilalți trecători și îi venea greu să-și continue drumul. În orice caz, perechea nu-și mai balansa mâinile iar curând i-a pierdut în mulțimea de pe bulevard. Discutau aprins
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ei ies din mașină și l așteaptă curioși, lăsând luminile de poziție aprinse. Deodată fetele se opresc și dau din brațe a pagubă pentru efortul depus degeaba: - Credeam că sunteți italieni! spun ele dezamăgite, când au zărit numărul de Prahova, luminat de lampă. Așa era în epoca aceea, italienii luau multe românce. Fiat-ul lui Georgică făcea toți banii. În altă seară avea bani, eveniment memorabil care trebuia sărbătorit și au mers la Codrii Cosminului cu Țiganul. Era aglomerat și au ocupat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
încă fierbinte. Întind prosopul, puloverul și se așază; o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină în orele fără de sfârșit ale nopții. Marea nu știe și nici nu-i pasă că pe lângă ea, poate cineva a râs, a izbucnit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
așteptîndu-și rândul. Le puse dinainte blide de tablă în care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palmele pantalonii lustruiți. - Am un băiat fain! Ce băiat! 16 - De, grabă mare așa n-ar fi. Să mă mai sfătui cu nevasta, s-o întreb și pe fată... E mare de-acum. Bărbatul avea o față roșie și sănătoasă, luminată din când în când de flăcările focului potolit. Aglaia adulmeca mirosul de lucruri vechi ce stăruia în odăi. Aruncă o ochire peste prag, să vadă ce se mai găsea în casa meșterului. Umbra unui șifonier, lat și scund, ascundea spatele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și eu trei cărămizi una peste alta, să mai cumpăr câțiva metri de loc și nu vă uit. - Să nu ne uiți, că ești ca al nostru! - Ca maica-mea, sărut mâna, și domnu Grigore, o dată om! Fața cârciumarului se luminase de un surâs. Își adunase păunele lângă sobă. Afară începuse să ningă. Aglaia mai vîrî un lemn de salcâm în foc. - Să-mi fac și un copil, să m-ajute - și gata! Să-l învăț în muncă și-n dreptate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]