9,227 matches
-
către ființă); intenția presupune o anume subiectivitate mărturisită de autoare, ce se vrea, în finalul expunerii, justificată: "Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic.". Un spațiu la fel de generos este rezervat poetului Ion Gheorghe; dimensiunea critică însă nu lipsește: Intenția poetului a fost să reînvie folclorul, tradiția, dar ceea ce lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Și-n golful sângelui mustit, văpaia./ Intra-n flaming cu toamna în declin.". Albastrul de Voroneț trezește acorduri muzicale și amintiri robite de tăceri: "Ce înger de pe Voroneț mi-nvie albastru-n pleoape? " Poezia interioarelor nu desprinde nostalgii produse de mătăsuri, plușuri, mobile de mahon, ca la parnasieni, ci scoarța muntenească undită cu bujori albi și cu ramuri înghețate pe sticla ferestrelor. Poetul descrie tablouri cu bujori, natură moartă, cheamă mirosuri și creează beții olfactive, adevărate paradisuri în descendența lui Anghel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de iluzii, în care nuferii sunt ai lacrimii, suferința luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie, în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg la care rănile fumegă lumină; "erou urlând în rana însorită". Universul bacovian pătrunde încet-încet în lumea lui Mircea Dinescu: "Grădini plutind, încerc melancolia/ acelei flori numită vag amurg/ din care-am risipit copilăria ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Brumaru, renaște lumea de imagini a lui Ilarie Voronca, pe drumul deschis de Dimov. Tehnica suprarealistă, exotismul, amestecul de candoare, frumusețe, puritate și frivolitate intens carnală sunt decantate în imagini somptuoase, germinate de câteva motive care apar obsesiv lenea, covorul, mătasea, piperul, pisica, șarpele, cuprinse într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adânc la marginile orei./ În umbra unui turn opac de apă." În "Julien ospitalierul" apare Julien, un fel de "Mopete" al lui M. Ivănescu și, ca acesta, eroul este plimbat în universul cotidian cu dezinvoltură: edificii de cărămidă, fructe, ciuperci, mătăsuri, în intimități erotice, în stări visătoare, apar în false taine. E. Brumaru este un îndrăgostit de obiectele din jur ca de niște ființe vii: cităm în acest sens ceașca cu ceai, șifonierul, bila de fildeș, burghiul, un fel de ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de iluzii, în care nuferii sunt ai lacrimii, suferință luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg, la care rănile fumegă lumină, "erou urlând în rana însorită". Universul bacovian pătrunde încet-încet în lumea lui Mircea Dinescu: "Grădini plutind, încerc melancolia/ acelei flori numită vag amurg/ din care-am risipit copilăria/ ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic. Ion Gheorghe "Pâine și sare", roman în versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Căile pământului", Editura Tineretului 1960; "Țara rândunelelor", versuri pentru copii, Editura Tineretului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Anton Pann și al lui Miron Radu Paraschivescu cu verbul voluptos a cărui stridență nu supără: "Mult melancoli că-i/ Duduia Marghiolița repede-i/ se înflorează pielița/ când printre genunchi bucălăi/ ce n-au fost văzuți de hăndrălăi/ faldul de mătase rece/ îl vântul mișcă și-l petrece". Culorile dominante sunt negrul, roșul ca piatra de chinovar, albastrul vânăt, corai, verdele, argintiul, auriul. Vocabula misterioasă și nouă, trăind alte legi morfologice și sintactice, realizează sintagme noi: rapiți papiți, nerudă, nefrate. De
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pieței, discutau aprins; eu mă dusesem acolo ca să reclam un vânzător de roșii care lipsea de la tarabă în timpul orelor de program; eram teribil de nervoasă: pe lângă că mă grăbeam la o ședință, mă prinsese și ploaia fără umbrelă; bluza de mătase era leoarcă, mi se lipea de piele și mă irita îngrozitor... Noroc că n-aveam sutien, să mă mai jeneze și bretelele... Roșiile erau tare frumoase, dar negustorul nu mai apărea; toți comercianții bărbați din zonă se strânseseră lângă mine
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Trei ani în Romînia sau Corespondența onorabilului Bob Dowley”: „Este nobil și de bun ton ca o damă să se învîrtească pe șosea, cel puțin de două ori, de la havuz pînă la rondul cel mare, răsturnată pe un fund de mătase albastră, vînătă sau galbenă”4). Și tot acesta e menționat de Caragiale, într-una din „schițe ușoare”5) și de Al. Macedonski, în nuvela „Pe drum de poștă”6). în fine, ca dovadă că era adînc fixat în memoria bucureștenilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetice. Un exemplu e cel al lui Haralambie Lecca, despre care Ludovic Dauș povestește următoarele: „La întoarcere sania se opri în Clopotarii Noi, în fața unei căsuțe de lîngă Calea Victoriei. Intrarăm. Vreo patru odăițe, - dar ce lux. Perdele și perne de mătase, mobile într-un stil ciudat, dar toate artistice, - și-n fund o cameră într-un complet întuneric. - Uite! Mă împinse înăuntru, și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul meu - rîse Haralamb. Recunoscui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie”6). în evaluarea balurilor intrau, deopotrivă, pregătirile de dinaintea lor și efectele de după. Șirul emoțiilor începea de regulă sub bolțile vreunui magazin de stofe și mătăsuri, cînd negustori experți vindeau odată cu materialele și primele himere. Pe ei îi evocă, nu fără invidie, D. Th. Neculuță, „poetul cizmar”: „Voi negustori, pe lungile tejghele,/ în fața visătoarelor de baluri/ Desfășurați mătasea-n valuri, valuri,/ Cu mîini împodobite cu inele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
regulă sub bolțile vreunui magazin de stofe și mătăsuri, cînd negustori experți vindeau odată cu materialele și primele himere. Pe ei îi evocă, nu fără invidie, D. Th. Neculuță, „poetul cizmar”: „Voi negustori, pe lungile tejghele,/ în fața visătoarelor de baluri/ Desfășurați mătasea-n valuri, valuri,/ Cu mîini împodobite cu inele” 7). Rochiile de bal, pantofii de bal („Veți sta sub dantele în nopți de baluri”, zice Bacovia), șalurile, batistele, parfumurile etc. sînt declanșatoare de fantasme. însă nu întotdeauna acestea se materializau. Diferența
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rupt, boțit, pătat. N-a locuit, ca alții, în camere proaste, friguroase (decît în Primul Război Mondial), sordide. Nivelul său material a fost cam tot timpul acela de burghez; unul obișnuit cu confortul (îi plăceau căldura, covoarele moi, halatele de mătase, ceainicele de porțelan) și care, din cînd în cînd, dă dovezi de rafinament, sesizînd, de pildă, parfumul specific unor mobile vechi. Faptul că trage cu ochiul la lux n-a fost relevat încă. în versurile și în proza sa, din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
evocator mai larg decît pentru noi. Al treilea: „Lampă”. „Mai spune s-aducă și lampa-” e ultima din cele cinci cereri adresate de poet iubitei, în „Decembre”.7) în vremea lui Bacovia, îndeosebi în tinerețea sa, „lampa”, cu sită de mătase deasupra, intra în categoria obiectelor de lux. Ca „articole de iluminat”, lămpile și părțile lor (ținători, rozete, abajururi, cercuri, brațe) erau „din fier sau din tablă de fier”, cizelate sau nichelate și - atît unele, cît și altele - „argintate, aurite sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
clasa amintită datorită felului de a fi lucrate (cizelate, argintate sau aurite) și accesoriilor (din materii comune sau din materii fine).10) Poemul „Festivă” mai trimite în încă două locuri la ideea de lux: „Am văzut bogățiile de aur/ Și mătase ale trecutului/Acum ale lui AZI!...// Da, fusei în castelul/ Nababilor/Cu cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
materii fine).10) Poemul „Festivă” mai trimite în încă două locuri la ideea de lux: „Am văzut bogățiile de aur/ Și mătase ale trecutului/Acum ale lui AZI!...// Da, fusei în castelul/ Nababilor/Cu cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cu cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e mult mai lungă decît cea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e mult mai lungă decît cea pe care am înșirat-o pînă aci. Ea ar trebui să includă și pe „batistă” (presupunînd că aceasta era din mătase sau cu mătase), „carte” („Despre iubire, cîteodată, poate într-o carte voi găsi” - „Vae soli” - o carte rară, legată în pînză sau în piele), „clavir”, „draperie”, „fondante” („Lîngă pat, pe o măsuță, cîteva cărți, un caiet gros (album-n. m.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e mult mai lungă decît cea pe care am înșirat-o pînă aci. Ea ar trebui să includă și pe „batistă” (presupunînd că aceasta era din mătase sau cu mătase), „carte” („Despre iubire, cîteodată, poate într-o carte voi găsi” - „Vae soli” - o carte rară, legată în pînză sau în piele), „clavir”, „draperie”, „fondante” („Lîngă pat, pe o măsuță, cîteva cărți, un caiet gros (album-n. m.) o cutie cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acționat împotriva traficanților din Templu. Amintirea acestui episod reanimă în el jarul unui anarhism ce părea definitiv stins. Iisus ocupă atît unele din reveriile sale, cît și unele din senzațiile sale: „îți părăsești familia, prietenii și te îmbraci în neagra mătase, și-ți porți ca Isus Crucea...” 14) „Neagra mătase” e doliul bolii, care stopează veselia, limitează comunicarea, izolează. Durerile atroce ale trupului sînt Golgota sa. Agatha Grigorescu-Bacovia relatează că poetul nu suporta uneori să vadă tabloul cu Crist pictat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în el jarul unui anarhism ce părea definitiv stins. Iisus ocupă atît unele din reveriile sale, cît și unele din senzațiile sale: „îți părăsești familia, prietenii și te îmbraci în neagra mătase, și-ți porți ca Isus Crucea...” 14) „Neagra mătase” e doliul bolii, care stopează veselia, limitează comunicarea, izolează. Durerile atroce ale trupului sînt Golgota sa. Agatha Grigorescu-Bacovia relatează că poetul nu suporta uneori să vadă tabloul cu Crist pictat de Guido Reni. îl întorcea pe dos. întrebîndu-l o dată de ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Jurnal, Traducere din limba germană de Horst Fassel, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1980, p. 270. 5. Ion Păun Pincio, [Scrisoare], în Versuri. Proză. Scrisori, ediția cit., p. 97. (Datată: „Fierbinți, 1891”) 6. Opere, 2, ediția cit., p. 330. 7. „Valuri de mătase”, în Spre țărmul dreptății, ediție citată, p. 93. 8. Poesii, Tipografia Al. Codreanu, Focșani, 1890, p. 61-62. 9. „Nopți de bal”, în „Convorbiri literare”, 45, nr.9, sep. 1911, p. 1005. 10. Șt. O. Iosif, „în bal”, Opere alese, 1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a dat în mod nemijlocit, ele dezvoltându-se, în schimb, pe propria lor bază și dobândind, astfel, o realitate subiectivă, căreia îi lipsește un fond obiectiv”. Altfel spus, introvertiții autentici caută mereu solitudinea „pentru a se înveseli în gogoașa de mătase țesută de propriul lor suflet”. Tipic pentru această categorie de oameni care se „încurcă” în propriile lor probleme de conștiință este tânărul Ștefan Gheorghidiu, personaj central al cunoscutului roman psihologic „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
până sub dealul galatei maidane/ de zăpadă traseu încâlcit/ redactat cartea lui gene ajuns la clubul/ presei luat taxiuri până la jenny discutat lung cu/ pictorița călugăriță plecat la alt capăt de târg/ treceam pasarela/ și-mi aminteam pasale narghilele/ șalvari mătăsuri la catedrala/ din beton am luat un taxi plicti/ ar spune ea cât china ar spune el cât china/ dimineața la trei stau în fundul taxiului/ delexifiat bătăile inimii imposibil de montat/ la loc ale unui pacemaker/ cu bacteria pe terminate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]