10,917 matches
-
de sine. Generația mea de la 1900-1910 a cunos cut-o și a cultivat pe preoții acestei literaturi cu gust de cenușă de oase: Charles Baude laire, Jules Barbey d’Aurevilly și Mau rice Rollinat. [...] O ANCHETĂ PRINTRE BĂRBAȚI (ÎNCEPÂND CU PREA MODEStul de mine și sfârșind cu alți câțiva din cei care am cultivat genul femeiesc, unii cu posibilități de a-i complăcea mult mai mari, În timp de pierdut, În frivolități și În pârțaguri) m-a dus la con cluzia că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce mai Încoace, Încolo, aceleași abandonuri ale ei totale, vehemente și intemperate, ca acum exact treizeci de ani. Cât privește pe redactorii noștri universitari, aceștia se pri cepeau să adauge la modestia lor de savanți pe aceea a unei alegeri modeste de colaboratoare a amorurilor lor extracon ju gale printre institutoarele fără vârstă sau printre fostele lor ser vitoare izgonite de acasă din bănuiala onoratelor lor neveste. Însă cea mai spirituală dintre toate fu vecina mea din curte, văduvioară cochetă și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dădea a fi soția unui farmacist din Giurgiu, fiindcă altfel, tot ea Îmi spunea: „Nici dracu’ nu s-ar uita la mine, cât sunt de slabă și de nevoiașă.“ Mamaia păstra În odaia ei un cadou deosebit de la Rozina: o modestă candelă de perete, care, nu știu cum, Într-o zi a ieșit din cui cu tot[ul] din zid și s-a spart de podele; iar după câteva zile, ducându-se ca de obicei la sanatoriu cu câteva dulciuri, n-a mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Georgescu-Beldie (căruia i se zicea nenea Dumitra che, Mitică, Tache) era un tip Întreprinzător. Cu banii strânși la lucrările de drumuri s-a lansat În afaceri. În centrul Otopeni lor a avut un han din administrarea căruia a strâns un modest capital. Apoi a renunțat la el și a deschis un birt chiar În Bucu rești, pe strada Brezoianu la nr. 8, colț cu strada Domnița Anastasia, pe firma căruia a scris „La acvila română“. Mai târ ziu i-a schimbat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
După terminarea războiului, Nadia Russo, Maria Nicolae și Virginia Duțescu aveau să primească grele condamnări politice, iar Smaranda Brăescu va fi hăituită de Securitatea comunistă până la stingerea ei din viață, în clandestinitate, în 1948. Mariana Drăgescu a dus o existență modestă și aproape anonimă, deși în Occident numele ei era pomenit cu respect în lucrările de istoria aviației. A fost nevoie de căderea comunismului în 1989, pentru a fi redescoperită și la București... Astăzi, la vârsta de 96 de ani, Mariana
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
în care rostirea, repetarea, reamintirea adevărurilor simple au devenit o datorie. Ca și cinstirea și punerea la locul meritat a celor, atât de puțini, care ies din orbita egoismului, urcând la un nivel superior. Am să vorbesc despre un om modest dar cu atât mai frumos, un om care și-a pus, de câteva decenii, cultura, talentul și sensibilitatea în slujba istoriei neamului românesc. Opera sa nu este nici teologică, nici exclusiv literară, ci literar-istorică. Mai mult, abordează un domeniu particular
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca acum, când bate vântul șuierător și rece, noaptea, eu mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care, eufemistic vorbind, o calific drept inedită. Constat că sunt imponderabil și că plutesc, zbor cu ușurință în orice direcție voiesc. Mă hotărăsc s-o apuc înspre pământ, spre orășelul meu. Ajung deasupra străzii noastre, cobor și intru în căsuța modestă care până ieri fusese casa mea. Înăuntru, dau cu ochii de mine însumi, stau înțepenit într-un sicriu, am trupul rece, ai mei mă plâng și o mulțime de cunoscuți și de rude mă priveghează, se foiesc pe acolo. Vărs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși era evident că nu lui i se datora această schimbare. S-a retras modest, căutând să nu trădeze tumultul sufletesc care pusese stăpânire pe el. Era, pe de o parte, bucuros, ar fi sărit în sus de bucurie și nu-i venea să creadă: scăpa din locul acesta sinistru, scăpa așa, deodată. În urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță a lichidat tot ce avea în București și cu ceva bani și cu lucruri puține s-a retras în satul său natal, din preajma orășelului Serenite. Își zicea că dacă tot e să moară, măcar să închidă ochii acolo. În casa modestă care îi rămăsese de la ai săi, la un capăt de lume, tovarășul Cameniță s-a pus pe așteptat: își aștepta moartea. Numai că zilele și lunile s-au scurs și moartea întârzia să-l ia în primire. În loc să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Enescu” de la București (1958) a însemnat debutul pasului de confirmare a operei compozitorului în posteritate, roadele acestui demers generos de tinere talente, stimulate de contribuția esențială a unor personalități de anvergură mondială, începând să-și arate strălucirea visată de omul modest de odinioară. Sămânța aruncată de autorul Rapsodiilor Române în plin război mondial (1917/1918) pe pământul plaiurilor natale, când a fondat la Iași, acea Orchestră Simfonică de entuziaști muzicieni locali, dornici să promoveze valorile patrimoniului universal într-o societate răvășită
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
căruia i se pot atribui de pe acum mari merite în ce privește aportul său la prezența valoroșilor invitați. S-a putut înțelege că meritul ce i se acordă doar persoanei sale a fost dublat cu rezultate lăudabile de contribuția acestui important și modest colaborator. De altfel, și Daniel Barbu a subliniat că fără Mihai Constantinescu și colaboratorii săi, ministerul Culturii nu ar fi putut înregistra o reușită de o asemenea Ținută, cum deja se conturează. Poate că acest miracol cultural, care situează România
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
că oficiază împreună un ceremonial mult așteptat. Nu putem trece cu ușurință nici peste interpretarea de la Ateneul Român, a concertului susținut de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée, care a redat ”Intermezzi” op. 12, de George Enescu, aplaudată repetat până ce modestul dirijor a luat o partitură a lui Enescu de pe un pupitru și a arătat cui i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în Sol Major K 216 de Mozart, cu solista americană
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
la Chișinău, la mitinguri de solidaritate cu românii agresați la Nistru, apoi pentru eliberarea așa-zisului grup Ilașcu, închiși la Hlinaia. îmi amintesc că la o acțiune de blocare a ambasadei Rusiei (atunci ambasada se găsea într-o clădire mai modestă, dar acum au o ambasadă cât un palat, de fapt cea mai mare ambasadă a unui stat din partea aceasta a Europei), a participat și doamna Lidia Istrati. Domnia-sa a fost o mare luptătoare pentru dreptate și adevăr în Basarabia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vizitat muzeul „Memoria Neamului”, unde am fost așteptași de dl. Pirogan, Iurie Ilașcu, Boris Movilă, Anatol Corj, Mihai Leancă și multe alte personalități basarabene. De multe ori când mergeam la Chișinău, am dormit în casa domnului Vadim Pirogan. O casă modestă la bloc la ultimul etaj, când ploua afară ploua și în casă, la 300—400 de metrii de mijlocul de transport. Așa au înțeles autoritățile să-l respecte, să-l protejeze pe românul bolnav de inimă într-o margine de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că lumea nu a observat imediat că-i crescuserp aripi și că-i ieșeau niște raze din cap. Poate din cauza limbajului. Când treci brusc la un dialog plin de Dumnezei, de Cristoși și de Grijanii după ce ai practicat unul mai modest, plin de aia mă-sii și de să moară familia mea, excesul de evlavie îți produce în corp tot felul de fenomene. Bebe M. a simțit că în mâini i-au crescut o sabie și un sceptru. Într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oamenii bani.“ „Așa mai merge“, a zis Bebe M. „Acum hai să căutăm una de vreo sută de grame, dar cu multe pagini albe. Dar să fie tot din aia, despre de-alde mine, ca să merite banii.“ Oameni cu idei Modesta întreprindere de cartoane, cunoscută-n județ sub numele de „Fabrica la frații Cucu, bani puțini și mult de lucru“, e pe cale să se transforme într-o prosperă afacere cu hârtie igienică. Patronul, un om admirat de toată lumea pentru talentul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
urma să-i mulțumească. Nici zece romane nu-l consolau de faptul că nu-i vorbise niciodată, cât timp fusese viu și avea nevoie de un „Mulțumesc, omule“ pentru toate lucrurile bune pe care le făcea. Așa fonfăit, ciung și modest îmbrăcat cum era. Macaraua deasupra patului În fiecare seară, după ce plecau muncitorii și pe șantier rămânea numai paznicul, domnul Popescu dădea un ocol macaralei, ca să vadă unde ar fi putut să cadă contragreutatea. Domnul Popescu putea să doarmă liniștit. Contragreutatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apreciind acele versuri care tindeau să realizeze un echilibru între expresia populară și cea cultă. El atrăgea atenția că “ideea națională” trebuie avută permanent în vedere de “românii din Austria”, îndemnând pe românii din Bucovina “să nu se descurajeze de modestele lor mijloace sau de mica întindere a țării”. Românismul promovat de familia Hurmuzaki s-a născut și a crescut “la umbra ocrotitoare” a idealului unității naționale a românilor. 2. Promotori ai învățământului românesc din Bucovina Deși activitatea membrilor familiei Hurmuzaki
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
într-o familie de țărani care a avut trei copii. Primele clase de școală le face în satul natal, la școala de pe Sasca, iar începând cu anul 1928 urmează cursurile Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. Având părinți cu posibilități materiale modeste, în anii cursului inferior al liceului, declansandu-se și marea criza economică a secolului trecut (1929-1933), a trăit o perioadă plină de privațiuni în internatul liceului, care de altfel, în scurt timp, s-a și închis. Nu a renunțat la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
Nr. crt. Numele și prenumele elevului 1 Bodnaras Lucia 2 Boghian Geta 3 Borș Valeria 4 Buliga Eufrosina 5 Cojocar Modestă 6 Cuciureanu Floarea 7 Croitoru Elenă 8 Crăciun Rodica 9 Chelaru Oltea 10 Darie Aspazia 11 Donisan Olimpia 12 Fascu Oltea 13 Frankel Ruth 14 Filip Elenă 15 Gaster Herta 16 Grosu Claudia 17 Koneczny Lilly 18 Lavric Raduta 19
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93294]
-
Bahía Blanca 22 ianuarie În drum spre Choele Choel 25 ianuarie Choele Choel 29 ianuarie Piedra del Águila 31 ianuarie San Martín de los Andes 8 februarie Nahuel Huapí 11 februarie San Carlos de Bariloche CHILE 14 februarie Iau vasul Modesta Victoria către Peulla 18 februarie Temuco 21 februarie Lautaro 27 februarie Los Ángeles 1 martie Santiago de Chile 7 martie Valparaíso 8-10 martie La bordul vasului San Antonio 11 martie Antofagasta 12 martie Baquedano 13-15 martie Chuquicamata 20 martie Iquique
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rămîn la locul meu, de frică să nu fiu Înjunghiat, În caz că vedeniile erau cumva contagioase prin părțile astea. Am ajuns În San Carlos de Bariloche Înainte de seara următoare și ne-am petrecut noaptea În secția de poliție, așteptînd să acosteze Modesta Victoria și să ne ducă la granița cu Chile. Y YA SIENTO FLOTAR MI GRAN RAÍZ LIBRE Y DESNUDA...Y Deja Îmi simt marea rădăcină plutind, liberă și nudă... Ne adăposteam În bucătăria secției de poliție de o furtună care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mă lupt pentru ea, era a mea, numai a mea... Am adormit. Un soare blînd lumina ziua cea nouă, ziua plecării noastre, ziua În care ne luam rămas-bun de la pămîntul Argentinei. N-a fost ușor să urcăm motocicleta pe vasul Modesta Victoria, dar, cu ceva răbdare, În cele din urmă am reușit. A fost la fel de greu și s-o dăm jos. Apoi ne-am trezit Într-un locșor pe marginea lacului, denumit pompos Puerto Blest. Am făcut cîțiva kilometri pe șosea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care stau scrise următoarele: „De ce vă plîngeți de tratamentul pe care Îl primiți, dacă nu contribuiți cu nimic la susținerea acestui spital?“. În general, consultațiile medicale sînt gratuite În nord, dar spitalizarea se plătește, iar prețurile variază de la sume modeste pînă la monumente virtuale ale jafului legalizat. Muncitorii bolnavi sau răniți de la minele din Chuquicamata primesc Îngrijire medicală și spitalizare În schimbul sumei de cinci escudo chilieni pe zi, dar cei care nu muncesc În mină plătesc Între 300 și 500
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]