9,682 matches
-
pe cei care luptau În munți, ofițeri și țărani care se Împotriveau ruloului compresor al așa-zisei „colectivizări”, de fapt a exproprierii brutale a Întregii țărănimi române, ax al națiunii și al tradiției! Acestea și altele despre prostie!... Cât despre nebunie și despre lipsa mea de „frică” sau de absența unei „jene” care multora li se pare firească În contact cu bolnavii psihotici, altă dată. Dar eu nu mă refer cu adevărat la contactele mele cu „psihoticii”, deoarece nu am vizitat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dintre realii ei creatori care, nu rareori, s-au zidit În această creație din vremuri dificile. De fapt, pentru insul de excepție, pe care Îl numim geniu după moarte, creația și viața alături „de ea” este Întotdeauna dificilă, până la marginea nebuniei sau auto-distrugerii, aproape indiferent de regimul politic și moral În care trăiește. Și a-l face „colaborator al comuniștilor” pe unul dintre cei mai originali și mai importanți poeți de după război - și nu numai! - Înseamnă a ataca patrimoniul spiritual al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
minimă ambiguitate sau dualitate a personalității: adaptabil, cu precădere În anii adesea dificili ai debutului și ai „impregnării” profilului său În conștiința contemporană, dar și ca un etern inadaptat, la marginile „originalității exprese”, dacă nu chiar marginile a ceea ce numim nebunie. Geniul, spun mulți comentatori - Ibrăileanu, mi se pare, printre alții! -, este „permanența copilăriei În maturitate”! Un alt comentator francez definea geniul ca „o realizare În maturitate a proiectelor pubertății sau adolescenței”! Dar... permanența „copilului” În viața adultă și printre gravii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai În singurătatea ideilor și a „adevărului” său, dar, dacă vrea să nu fie realmente izolat și expus formelor oprobriului, trebuie să „se prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și de una „murdară”. Cea „curată”, spuneam, este cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privi cu o anume candidă curiozitate În unghere ale realului ce se luminează brusc. Sau, pe dos, dacă vreți și dacă un mărunt zâmbet sarcastic vă mișcă buzele - ei, da, bine, să zicem că... nu mi-e frică de „demonul nebuniei”, un musafir oarecum previzibil pe culoarele „meseriilor” noastre, cele care trăiesc din imaginație debordantă și din Închipuiri ultra-colorate, ultra-expresive, ultra-simbolice. Până la urmă, o să mi se spună, totul e chestiune de „unghi”: sub ce unghi, din care „parte” contempli ceea ce, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contradicțiilor” sociale, dar și În „plasa” propriilor sale pulsiuni și contradicții, care, ele, uneori nu se mai sfârșesc și Îl pot Împinge pe omul cel mai cuminte și echilibrat În pragul a ceea ce numim cu un cuvânt grosolan și vag - nebunie?... Prin viața, traiectul unui personaj - și poate cel mai „didactic” a făcut-o așa-numitul bildungsroman dus la culme de un Thomas Hardy sau Th. Mann! -, noi Încercăm, de fapt, să Înțelegem „conținutul” acestui concept care are atâtea nume și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o țară de țărani, o țară În care multă vreme totul s-a construit la scară mică; până și bisericile sunt de dimensiuni modeste. Acum, urma să devină o țară de orășeni, cu mari industrii și cu construcții monumentale. Dincolo de nebunia individuală, proiectul ceaușist a corespuns și unei dorințe mai largi de depășire a României patriarhale. A fost un pariu cu modernitatea, Însă un pariu extravagant și, În cele din urmă, ratat. Gheorghiu-Dej concentrase puterea Într-o manieră relativ discretă (ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Carrefour, Cora etc. Abia ieși dintr-un ambuteiaj că intri În altul. Mult mai sănătos și mai rapid să mergi pe jos. Atâtea mașini Într-o țară destul de săracă — iată un mic mister românesc. În magazine, mulțimea e compactă, și nebunia cumpărăturilor În toi. Când românii cumpără, cumpără chiar de-adevărat (lesne de Înțeles: abia au descoperit farmecul societății de consum). S-au creat și mari averi, dintre care nu puține În condiții dubioase. Noii capitaliști sunt Într-o măsură apreciabilă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai Întâi, evident, poezia, fondul ei de idei și imagini, și perfecțiunea formală, sensibil deasupra nivelului literaturii române din epocă. Apoi, tragismul unei vieți chinuite, de „geniu neînțeles“, lovit de nebunie la numai 33 de ani. Și Însăși imaginea lui: este un portret din prima tinerețe, Întipărit pe retina tuturor românilor, În care poetul apare de o frumusețe fără seamăn, aproape supranaturală (asemenea lui Hyperion, „dublul“ său din poemul Luceafărul). Toate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o cutie de bere fără alcool pe care mi-o umpleam cu punch-ul margarita cu aromă de mandarine). Am remarcat și salba de mâini amputate care decora bordura barului. Copiii au urcat sus. Robby împreună cu un prieten erau fascinați de nebunia PlayStation 2 (zombi cu Howitzers, minotaurul nărăvaș, extratereștrii letali, forțele iadului, jocurile care emiteau comanda „Dă-mi voie să te mănânc“) în timp ce Marta o supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camerei, întinzându-și gâtul. - Tati, Terby e supărat, zise Sarah, țuguiindu-și buzele. Terby era o pasăre-păpușă pe care i-o cumpărasem de ziua ei de naștere. Era o jucărie monstruoasă dar foarte populară, pe care Sarah și-o dorise la nebunie, dar chestia era atât de grotescă și de prost concepută - pene negre și cărămizii, ochi bulbucați, cioc galben, ascuțit, care gângurea în continuu -, că nici eu, nici Jayne n-am vrut să i-o cumpărăm până când implorările fetei ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mi-am dat seama că întreaga scenă a suburbiei era o mare idee a ta. Apropo, zise el, arătând spre scheletul de plastic care atârna de grindă, așa arată casa asta în mod normal? - Da, lui Jayne îi place la nebunie. A tăcut câteva clipe. - Adică dormi tot pe canapea? - E doar camera de oaspeți și nu-i decât o fază - da’ ia stai, cum de știai? A tras din țigară, dezbătând dacă să-mi spună sau nu. - Jay? am insistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu mai știa ce înseamnă un comportament normal; unii erau de părere că această stare de lucruri constituia un soi de virtute și nimeni nu îi contrazicea. Nimeni nu contesta nimic. Anxietatea inunda zilele oamenilor. Eram cu toții preocupați de orori. Nebunia pâlpâia peste tot. Cincizeci de ani de cercetare confirmau asta. Existau diagrame care ilustrau problemele în cauză - cercuri și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în ocru sau liliachiu sau gri. Cele mai îngrijorătoare semne erau cele aproape imperceptibile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă sufere și știa că știu. Și-i plăcea că știam. Asta mă înnebunea: câinele știa că știam că mă urăște și-i plăcea. Când mi-am întors privirile la Jayne, mă fixa cu atâta speranță, o expresie care friza nebunia, încât am vrut să mă desprind primul. Dar atunci Jayne mă împinse cu blândețe, zicând: - Suntem invitați la Allen, duminică. N-am putut să refuz. - Cred că o să fie... am sorbit din pahar, minunat. Nemaipomenit. De îndată ce plecă să-l aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi vine să cred că trebuie să citească asta în clasa întâi. Toată lumea - în afară de Sarah - se întoarse spre mine. - Eu nu înțeleg cartea asta nici acum. Dumnezeule, de ce oare nu le dau să citească Moby Dick? E absurd. E o nebunie! Fluturam cartea spre Jayne, când am observat că Sarah mă fixa cu o expresie confuză. M-am aplecat spre ea și i-am spus cu un ton calm, împăciuitor, rațional: - Iubito, nu trebuie să citești asta. Sarah privi temătoare spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la calculator: istoria artei, algebră 1, științe, Fundamentele probabilității, ed. fizică, statistică, literatură nonficțională, studii sociale, spaniolă conversațională. M-am chiorât la lista asta prostește, până când s-a așezat și el la masă și i-am înapoiat-o. - E o nebunie, am bâiguit. E revoltător. La ce instituție îi trimitem? Robby se concentră subit asupra bolului cu cereale - după ce împinse la o parte terciul de ovăz pe care Marta îl pusese în față - și se întinse spre cutia cu lapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ai stat pe Google ca să afli asta, Mitch? - Pare un calvar, oftă Adam. De ce să nu-i dai ce vrea? - Am încercat. Nu merge, prietene. - De ce? întrebă cineva, deși știam cu toții răspunsul. - Pentru că întotdeauna vrea mai mult, răspunse Mark Huntington. - Nebunie curată, aprobă Mitchell, trăgând din țigară. La fel ca ai mei. - Noi ne jucăm de-a Ascunde-te și Pierde-te, zise Adam Gardner după o lungă tăcere. Și el era întins pe șezlong, cu brațele încrucișate, privind spre cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și a trebuit să-mi întorc capul în altă parte. Visul acela pe care îl construisem cu atâta migală se topea. Ar fi trebuit s-o părăsesc pe Nadine înainte de a se destrăma de tot, înainte de a fi înghițit de nebunia altuia. Încerca să devină visul lui Nadine, însă urgența cu care încerca să mi-l transmită avea oribila textură a realității. Când m-am așezat din nou lângă ea, mi-a șoptit agitată: - Cred că ne vor părăsi. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să încerc să mă deplasez către Range Rover. Apoi să mă întorc la Four Seasons. Mă voi băga sub așternut. Voi aștepta să vină orice-ar fi fost entitatea care urmărea, să mă înhațe. Voi rămâne neînfricat în fața morții sau nebuniei. Nu puteam înțelege de ce pastiluțele de Klonopin nu-și făceau efectul în dimineața asta. Din când în când se auzea câte o mașină trecând pe lângă restaurant; singurul indiciu că exista o realitate în afara locului în care mă găseam. - Aceste două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Realizai aceste afinități comportamentale, mai puternice decât circumstanțele care ne-au deformat, și distanțele deveneau brusc o ficțiune, istoria - o glumă sinistră. Extremele se aseamănă și se atrag. O demonstrează și exodul mai puțin turistic al basarabenilor spre Portugalia, o „nebunie” asumată în speranța unui câștig pentru familiile lor abandonate. Însă orice ar face, oricât ar încerca să-și schimbe soarta, din nefericire, moldovenii rămân în bătaia amenințării Răsăritului. Marele vecin al portughezilor este... Oceanul Atlantic, cu care e mult mai ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totuși circa 100 de persoane!). Îl cheamă Glenn Patterson. Înalt, blond, ochi albaștri, foarte guraliv. După câteva fraze convenționale, încălziți de alcool, lunecăm spre developarea opțiunilor. Glenn reprezintă Marea Britanie, e protestant, dar soția lui e catolică. E foarte abătut pe seama nebuniei din Ulster. Un conflict artificial, total anacronic, reluat cu un fel de perfidie, după scurte perioade de acalmie, pentru că există anumite facțiuni și traficanți de arme care obțin profituri uriașe din menținerea urii ca stare de spirit în Irlanda de Nord. Niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din regiune. Sunt și mulți turiști veniți la Sărbătoarea Vinului, care va începe la sfârșitul lunii. Au sosit mai devreme, probabil pentru a se acomoda mai bine și a prinde locuri la excursiile rustice organizate cu acest prilej. „E o nebunie ce se întâmplă la Bordeaux în acele zile, orașul e invadat de turiști, ne spune Katrin Oebel, din stafful organizatoric francez. Sosesc tocmai din America, Japonia, Coreea de Sud clienți vechi, degustători cu experiență, care cheltuiesc foarte mulți bani.” Piața Comediei, Quartier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comunicat mai mult, evident, pe lângă confrații din țara de origine. Ciocnim cupe de bere și vin, schimbăm impresii pe ultima sută de metri și râdem pe seama unor întâmplări pe care le-am trăit pe parcursul acestor lungi zile și nopți de nebunie literară. Ne facem promisiuni de interviuri și colaborări. Martin, afabilul nostru ghid prin Berlin, s-a deghizat într-un travestit, și ținuta sa - șocantă pentru simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de care vorbeam mai sus, în sensul goethean al termenului. Fără îndoială, și aceasta arată încă o dată „secretul, misterul” marilor creatori. Capacitatea de a fi „ei înșiși”, cu o frenezie și „rigiditate” ce se apropie de manie, de o anume nebunie, ca și o anume, „ciudată”, flexibilitate, fluiditate umană și socială, un fel de „bătrânețe în copilul etern”, parcă prevăzuți, apărați de o „platoșă cinică”, ce-i ajută să „ascundă” și uneori chiar să-și „falsifice” propriile calități sau tendințe. Nichita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mâinile tremurânde și mi-am afundat fața în el, prima mea „odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere m-am îndoit ani lungi, „vis, utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu numai planurile pe care și le face orice tânăr cuminte care vrea să aducă mulțumire familiei și apropiaților, dar și strictele, elementarele necesități, intime sau sociale, ce-ți promit, dacă nu fericirea, oricum o viață calmă, suportabilă. Uitându-mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]