9,387 matches
-
bună nuvelă" în 1986 și, ulterior, a devenit parte a romanului din "Life During Wartime" (1987). O nuvelă despre circ și răzbunare, în care răzbunarea se dovedește a fi altceva decât ceea ce se aștepta, iar circul nu e ceea ce pare. Nuvela a câștigat premiul Locus pentru "Cea mai bună nuvelă" în 2001.
Vânătorul de jaguari () [Corola-website/Science/322393_a_323722]
-
a romanului din "Life During Wartime" (1987). O nuvelă despre circ și răzbunare, în care răzbunarea se dovedește a fi altceva decât ceea ce se aștepta, iar circul nu e ceea ce pare. Nuvela a câștigat premiul Locus pentru "Cea mai bună nuvelă" în 2001.
Vânătorul de jaguari () [Corola-website/Science/322393_a_323722]
-
de informațiile care existau pentru a anticipa consecințele previzibile și probabile . Un alt autor care a scris adesea cărți despre Titanic este William Thomas Stead. Stead era un renumit jurnalist, editor șef la "Pall Mall Gazette". În 1886, el scrie nuvela "How the Mail Steamer went down in Mid Atlantic by a Survivor" pentru Pall Mall Gazette . Povestea descrie cum o nava se scufundă după ce est lovită de o altă navă. Victimele sunt numeroase, din cauza lipsei bărcilor de salvare. Concluzia lui
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
cardinale e mai puternică decât în toate celelalte împrejurimi"". Biserica a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum relatează istoricul N.A. Bogdan în monografia sa dedicată orașului Iași, într-o nuvelă istorică a lui Gheorghe Asachi publicată în "Calendarul pentru Romîni" pe anul 1858 se povestește legenda unui bătrân pustnic pe nume Zosim care a oficiat o căsătorie între creștinul Claudius, centurionul Cohortei Iasiene și Doamna, fiica preotului Ancus al zeului
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. A publicat sute de articole în ziare și reviste locale și naționale printre care „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” etc. În a doua parte a anilor '60 i-au apărut alte câteva nuvele: „Când veni Oltul mare” și „Dispariția profesorului”, a cărei acțiune se petrece în Caracalul antebelic. Epigramele sale erau semnate cu pseudonimul Nicomah, fiind apreciate „pentru causticitatea și umorul lor fin”. A publicat 21 de volume de proză, versuri și epigrame
Nicolae Paul Mihail () [Corola-website/Science/328932_a_330261]
-
încearcă să-l oprească pe Lupin să fure cinci obiecte britanice valoroase. Lupin vrea să fure acele obiecte pentru a umili Marea Britanie, dar el îl admiră pe Holmes și-l provoacă astfel pentru a încerca să-l oprească. Într-o nuvelă intitulată "The Prisoner of the Tower, or A Short But Beautiful Journey of Three Wise Men" și publicată de Boris Akunin în anul 2008 în Rusia ca încheiere a cărții "Jade Rosary Beads", Sherlock Holmes și Erast Fandorin se opun
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
1944) (denumire originală Double Indemnity cu sensul de "Dublă despăgubire") este un film noir american regizat de Billy Wilder după un scenariu de Wilder și Raymond Chandler. Filmul este produs de Buddy DeSylva și Joseph Sistrom. Scenariul se bazează pe nuvela cu același titlu scrisă de James M. Cain în 1935, nuvelă care a apărut în opt părți în revista "Liberty". În film interpretează Fred MacMurray ca un agent de asigurări, Barbara Stanwyck ca o soție provocatoare care dorește ca soțul
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
un film noir american regizat de Billy Wilder după un scenariu de Wilder și Raymond Chandler. Filmul este produs de Buddy DeSylva și Joseph Sistrom. Scenariul se bazează pe nuvela cu același titlu scrisă de James M. Cain în 1935, nuvelă care a apărut în opt părți în revista "Liberty". În film interpretează Fred MacMurray ca un agent de asigurări, Barbara Stanwyck ca o soție provocatoare care dorește ca soțul ei să moară și Edward G. Robinson ca responsabilul cu revendicările
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
pune o țigară în gură. Neff nu mai capabil să aprindă un băț de chibrit așa cum a făcut-o de-a lungul întregului film, așa că îi aprinde Keyes un băț de chibrit. După ce Paramount a cumpărat drepturile de autor pentru nuvela lui Wilder, următorul pas a fost realizarea scenariului.
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
Prietenie (în ) este un film dramatic american din 1986, regizat de Rob Reiner. Titlul filmului este inspirat de melodia cu același nume de Ben E. King, care interpretează coloana sonoră de la sfârșitul filmului. El este o ecranizare a nuvelei Cadavrul a lui Stephen King care a apărut inițial în colecția "Anotimpuri diferite" () (1982). După ce un băiețel pe nume Ray Brower a plecat să culeagă mure și nu s-a mai întors, lumea crede că a fost ucis de tren
Prietenie (film din 1986) () [Corola-website/Science/325884_a_327213]
-
ziarul "Națiunea", anul X (1891), nr. 2527-2533, împreună cu „Portretul oval” și „Hopa-Hop” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Cărăbușul de aur” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19. Alte traduceri au fost publicate în anul 1909 sub titlul „Cărăbușul de aur. Nuvelă extraordinară” (într-o broșură
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
de aur” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19. Alte traduceri au fost publicate în anul 1909 sub titlul „Cărăbușul de aur. Nuvelă extraordinară” (într-o broșură de 32 de pagini tipărită de Tip. Miulescu din București, în numărul 11 al Bibliotecii Lumen), în 1910 sub titlul „Gândacul de aur” (într-o broșură de 125 de pagini fără an și datele editorului) și
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
11 al Bibliotecii Lumen), în 1910 sub titlul „Gândacul de aur” (într-o broșură de 125 de pagini fără an și datele editorului) și tot în 1910 sub titlul „Cărăbușul de aur” (realizată de Barbu Constantinescu și publicată în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103). O altă traducere a fost publicată într-o broșură editată în cadrul Bibliotecii Lumea în anii 1930. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
1968. În timpul realizării acestui film l-a întâlnit pe actorul Gene Wilder cu care a colaborat ulterior, în multe din filmele sale. În anul 1970, al doilea lungmetraj al lui Mel Brooks, "The Twelve Chairs" („Douăsprezece scaune”), o ecranizare a nuvelei omonime scrise de Ilf și Petrov, nu a fost prea bine primit de către criticii de film de la Hollywood; a fost caracterizat ca fiind „prea evreiesc”. Gene Wilder i-a propus în 1974 un scenariu original: "Young Frankenstein" („Tânărul Frankenstein”), o
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
înaintată după standardele secolului al XVI-lea. Copilul a murit în ziua de Crăciun în același an. Se crede că durerea a motivat-o pe Margareta să scrie lucrarea ei controversată "Miroir de l'âme pécheresse", în 1531. A scris nuvele de moravuri, care au apărut postum (în 1559) sub titlul "L'Heptaméron" și care urmează tehnica povestirii cu sertare inspirată de Decameronul lui Boccaccio. Nuvelele sunt remarcabile prin realismul personajelor și finețea motivației psihologice. A scris și versuri ("Le miroir
Margareta de Navara () [Corola-website/Science/325960_a_327289]
-
Margareta să scrie lucrarea ei controversată "Miroir de l'âme pécheresse", în 1531. A scris nuvele de moravuri, care au apărut postum (în 1559) sub titlul "L'Heptaméron" și care urmează tehnica povestirii cu sertare inspirată de Decameronul lui Boccaccio. Nuvelele sunt remarcabile prin realismul personajelor și finețea motivației psihologice. A scris și versuri ("Le miroir de l'âme pécheresse", 1531 - "Oglinda sufletului păcătos"), farse, mistere.
Margareta de Navara () [Corola-website/Science/325960_a_327289]
-
Tragedia din rue Morgue” în ziarul "Dreptatea", anul III, 1896, nr. 118, 120, 122, 123, 125, 126, 128, 129, 130 și 132), de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) (inclusă sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgue” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19) și de Iosif Popescu (publicată în 1904 sub titlul „Asasinatul din strada Morgei” în ziarul "Tribuna poporului", anul
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
titlul „Asasinatul din strada Morgei” în ziarul "Tribuna poporului", anul VIII, 1904, nr. 218, 220-223, 226-228, 230-232 și 234). Alte traduceri au fost realizate de Barbu Constantinescu (publicată în 1910 sub titlul „Cele două asasinate din str. Morgue” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103), Albert Munteanu (publicată în anii 1920 sub titlul „Dublul asasinat din strada Morgei” într-o broșură din colecția Lectura pentru toți, nr. 125
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Crimele din Strada Morgue” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Povestirea „Crimele din Rue Morgue” a
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
parte dintr-un grup, ci a încercat să redea propriile trăiri interioare, nu s-a simțit obligat să respecte normele ideologice sau estetice ale acestei mișcări. Din anul 1935 s-a retras la casa lui de la Cernica unde a scris nuvele suprarealiste. Cu această transformare și cu instaurarea regimului comunist, cariera sa publică a luat sfârșit, el lucrând pentru sine sau cunoștințe, ca orice artist care nu încetează să creeze, fără să mai expună lucrările. Valoare binecunoscută a avangardei românești, artistul
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
stilul său, inițial cubist, s-a dizolvat într-un amestec de suprarealism și expresionism, demonstrând interesul său din ultima parte a vieții pentru mister și lumea visului. Din anul 1935 se retrage la casa lui de la Cernica unde a scris nuvele suprarealiste. Cu această transformare și cu instaurarea regimului comunist ,cariera sa publică ia sfârșit ,el lucrând pentru sine sau cunoștințe,ca orice artist care nu încetează să creeze ,fără să mai expună lucrările. Permanentă sursă de inspirație pentru creația lui
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
un scriitor urmărește un subiect sau o temă pentru o perioadă lungă de timp (săptămâni sau luni) și detaliază experiență dintr-o perspectivă personală. "În cold Blod", de Truman Capote este un exemplu concret al jurnalimului narativ, sub forma unei nuvele. Publicată în 1965, cartea a fost prima ”nuvelă nonficțională” care i-a ajutat pe jurnaliști să găsească posibilități de a folosi tehnici de scris inovatoare și creative , respectând în același timp regulile jurnalismului. Chiar dacă Truman Capote se consideră a fi
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
pentru o perioadă lungă de timp (săptămâni sau luni) și detaliază experiență dintr-o perspectivă personală. "În cold Blod", de Truman Capote este un exemplu concret al jurnalimului narativ, sub forma unei nuvele. Publicată în 1965, cartea a fost prima ”nuvelă nonficțională” care i-a ajutat pe jurnaliști să găsească posibilități de a folosi tehnici de scris inovatoare și creative , respectând în același timp regulile jurnalismului. Chiar dacă Truman Capote se consideră a fi inventatorul acestei noi forme de jurnalism, jurnalismul narativ
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
1974 prin care a popularizat discuțiile despre oportunitatea narativului în jurnalism. Tom Wolfe îl consideră pe Gay Talese ca fiind ”tatăl” noului jurnalism și exemplifică bazele jurnalismului narativ în lucrarea să ”The Gay Talese Reader”. În zilele noastre, în multe nuvele nonfictive se folosește jurnalismul narativ pentru a spune o poveste. În publicații precum "Harper's", "The New Yorker", "Esquire", "Rolling Stone" și "The Village Voice", jurnaliștii narativi își regăsesc identitatea. Ziarele mainstream sunt precaute în ceea ce privește susținerea jurnalismului narativ, datorită limitării
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
(1958) (titlu original "A Case of Conscience") este un roman științifico-fantastic de James Blish despre un iezuit care investighează o rasă extraterestră care nu are nicio religie. Textul a fost publicat inițial în 1953 sub formă de nuvelă, care a devenit ulterior prima parte a romanului. Volumul este prima parte a seriei tematice "After Such Knowledge" a lui Blish, care tratează diferite aspecte ale prețului cunoașterii. El a fost urmat de "Black Easter", "The Day After Judgment" și
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]