8,836 matches
-
Înfățișându-i pe cei doi dictatori ai momentului și purtând sub el următoarea legendă: „Generalul Antonescu, conducătorul Statului, și dl. Horia Sima, comandantul Mișcării Legionare, au pășit pe peronul gării Timișoara”. Numai că, la cuvântul al treisprezecelea, În loc de p (de la „pășit”) se culesese b... și așa a rămas. În același ziar, sub un clișeu pe trei coloane, arătându-le generoase printre paturile mutilaților, generoase și elegante, pe Maria Antonescu, Veturia Goga, Sanda Mănuilă și altele, sta lămuritor scris, cu litere de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
așa am început acest periplu, citând un fragment dintr-un articol al jurnalului "Cronică" din 29 iulie 1904... Am încercat să găsim o explicație parcurgând un drum simbolic al reconstituirii unor fragmente din viața de student a tinerilor care au pășit, mai mult sau mai putin emoționați, prin amfiteatrele Universității Libere sau pe străzile pitorești ale capitalei Belgiei în timpurile de amurg ale civilizației europene de la trecerea dintre secole și până puțin după Întâiul Război Mondial. Istoria stereotipului, ce a avut
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
numărul de combinații posibile, este imposibil să propui câte o interpretare pentru fiecare situație În parte... În plus, o asemenea abordare ar reprezenta o sistematizare abuzivă, de punere În ecuație a vieții umane, contrar principiului unei astrologii evolutive. Cu stăpânirile, pășim Într-un domeniu În care cheia de boltă a edificiului este măiestria practicianului. Fără această măiestrie, totul devine doar o teorie seacă fără miez. De fapt, practicianul este cel ce trebuie să știe și să simtă când anume apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
pune la îndemână documente din arhive particulare, adunându‐ se astfel „cărți domnești, zapise și răvașe” și alte diferite ac te privind Bârladul nu numai de la persoane particulare ci și de la instituții, realizându‐se ceea ce‐ și propusese autorul. * Cel care a pășit în jurnalistică la Bârlad în 1913 și a dobândit mari succese în această profesie, ajungând marele magnat al presei românești - Pamfil Șeicaru - cel care a sângerat în primul război mondial, a zidit o mănăstire iar în calitate de deputat a inițiat la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din fotografie) redă cu emoție în cartea sa autobiografică „Călător.. prin vâltoarea vremii” (Editura Sfera, Bârlad, 2006): „... Iată‐mă școlar în clasa I a școlii din Priponești de Sus, alături de băieții și fetele de seama mea. Pentru prima dată am pășit sfios pragul școlii, aflându‐mă într‐o mare de copii de vârste diferite. 453 Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne‐a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă, ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
E. Lovinescu, trilogia Romanul lui Eminescu de Cezar Petrescu. Macedonski este privit ca un poet „integrat în totalitate” modelului romantic, model pe care nu reușește să îl depășească: „Macedonski vrea să iasă din infernul romantic, dar nu are puterea să pășească în infernul modern, pe care abia dacă îl presimte”. O idee la care S. va reveni este a insuficienței criticii estetice în sens maiorescian. „Critica numai estetică nu mai rentează” - susține criticul pe urmele lui Ibrăileanu -, „maiorescianismul reprezintă cei șapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
ningea abundent cu fulgi lăptoși ce dansau pe umerii văntului. Strigatele puternice și de jale ale naturii nu-l impresionară pe Ștefan, ce străpungea cu privirea sticla ferestrei contemplănd masacrul smolatic. Se plictisi, își întoarse privirea lent asupra cotoarelor cărților, păși spre rafturi, spre chemarea tăcuta a lor, își trecu degetele încet vibrănd și suspinănd la fiecare atingere pe care pielea să o realizeze cu bucata prelucrată de celuloid. Dar nu îi treziră interes deoarece le citește și recitește în întregime
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
în același timp cu săngele, cărămizile și stălpi de rezistența ai tavanului reconstituiră cadrul inițial inclusiv zgărăiturile parchetului se topiră. Acum să trecem la ale noastre. Luca pregătește camera pentru schimbare.Restul sa mă asculte fară întreruperi. Înainte de asta , Gavriel pășește te rog în fața lui Ștefan. Așa. Acum te rog dă-ți mantia jos. Așa! Pe ochiul lui Ștefan o imagine hidoasă se agăța cu îndărjire. Creatura din fața lui era un schelet acoperit cu petice de piele , un singur ochi și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
timp căci pe ușa intrară un bărbat și o femeie cu chipul ridat într-un mod plăcut ce păreau extrem de fericiți de trezirea sa. Mamă, tată se auzi găndind, deși nu credea că le cunoscuse chipurile vreodată. În spatele celor doi pășea timid o fată ale cărei lacrimi îi dădură chipului o strălucire de nestemată. Cristina, se auzi din nou găndind. Se pare că i-a mai crescut părul... hm... ce irosire de vitamine și timp pentru a îl îngriji. Deși, se
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
și nu e bine. Se poate sfărși rapid cu amăndoi și cu opera mea! Mi-ai promis 25 de ani! Oh.. O iubesc pe Cristina, și pe copilul meu! E încă nenăscut! Ce contează?! Atunci lasă-mă să îl văd pășind în această lume. Ai milă! Nu, Gavriel, nu înțelegi! Mila nu există pentru mine. Și la urma urmei milă pentru ce? O, femeia pe care nu o iubesc și un copil pe care nu îl recunosc! Apoi mai ești tu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
învățat de la Frege și Russell. Problemele lui au fost, în parte, problemele lor. După părerea mea, Wittgenstein din perioada mai târzie nu a avut predecesori în istoria gândirii. Opera lui semnalează o îndepărtare radicală de acele căi pe care a pășit până atunci filozofia.“6 Este subliniată astfel nu numai ruptura dintre filozofia tinereții și cea mai târzie, ci și îndepărtarea celei din urmă de tot ceea ce a fost până atunci filozofia. Și Rush Rhees, executorul testamentar al lui Wittgenstein și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
recunoașterea greșelilor din Tractatus discuțiile sale cu Frank Ramsey și îndeosebi cu Piero Sraffa. Von Wright susține că sub impulsul acestei critici Wittgenstein ar fi abandonat crezurile filozofice de care s-a lăsat condus în opera de tinerețe și a pășit pe căi noi. „El (Wittgenstein) spunea că discuțiile cu Sraffa l-au făcut să se simtă ca un copac căruia i-au fost tăiate toate ramurile. Că acest copac a putut deveni din nou verde s-a datorat propriei sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
au atins-o cele mai înaintate științe.“4 Această metodă este metoda logic analitică. Noua dezvoltare a logicii, pe care a prilejuit-o cercetarea fundamentelor matematicii, oferă instrumente puternice pentru clarificări conceptuale, care au lipsit până atunci filozofilor. Cunoașterea filozofică pășește acum „pe drumul sigur al unei științe“ într un alt fel decât credea Kant, și aceasta deoarece pot fi distinse, pentru prima dată, în mod clar, problemele ei reale, acelea care pot primi soluții controlabile ce întrunesc consensul celor avizați
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
creșterea producției de bunuri și a volumului de servicii 220. Numai că între statele europene și cele americane existau diferențe fundamentale. Statele Unite ale Americii s-au construit la o dată relativ recentă, iar imigranții care au pus bazele națiunii americane au pășit pe noul continent având aspirații și interese comune. Geneza națiunii americane este foarte diferită de cea a statelor europene. Într-adevăr, datorită modului oarecum aventuros al existenței pionierilor, structura de bază a societății americane a reprezentat-o familia, apoi colectivitatea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
lovesc de tiparele lui și, în final, să mă gândesc dacă nu cumva, căutând Sicilia în el, am dat peste o Siberie înghețată, aridă și tristă, cu alt farmec, desigur, dar unul de neconceput pentru mine. Am avut sentimentul că pășesc într-o țară străină pe care nu am înțeles-o și în care m-am străduit din răsputeri să supraviețuiesc, dar negăsind nicio formă de supraviețuire. Un teritoriu în care am fost forțată să mă port ca o păpușă de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Dresda, din 28 iunie ne vom întâlni la Viena !"307. "Bătălia națiunilor", desfășurată lângă Leipzig între 16-19 octombrie 1813, a fost pierdută de francezi. Imperiul lui Napoleon se prăbușea. În dimineața zilei de 31 martie, Frederic Wilhelm al III-lea pășea în fruntea trupelor sale, alături de țarul Alexandru I, pe străzile Parisului. La 6 aprilie 1814 Napoleon abdica, dar exilarea în insula Elba nu a însemnat resemnarea totală, fiind urmată de cele "100 de zile" (10 martie 1815 22 iunie 1815
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sîntem încrezători că cel puțin în parte, am urmat calea deschisă de junimiști și, așa cum citim în salutul transmis de Virgil Nemoianu, "prin "Convorbiri literare" a avut loc cu adevărat o restaurație". Într-o lume a neașezării și discontinuității, am pășit în temeinicie și normalitate. La moment aniversar sîntem datori să mulțumim din inimă tuturor colaboratorilor, fără de care revista nu ar fi ceea ce este. Mulțumim și echipei tehnice, care aduce în formă tipografică accesibilă lecturării travaliul literar al redacției: Mariana Irimiță
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, 2011, traducere Laura Carmen Cuțitaru) într-un puternic argument în favoarea includerii religiei, a discursului religios în spațiul public. În opinia filosofului german sîntem pe punctul de a păși pragul într-o fază istorică post-seculară. "Habermas condamnă clar și fără echivoc pe toți aceia care se străduiesc să reducă la tăcere discursul religios în piața publică, să-l elimine și să-l lichideze cu totul. "Este spre binele statului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este dezorientarea și clătinarea. Este, cum spune românul, speriat. Ca adept al doctrinei junimiste de creștere organică, remarcă: "Este vulgară vorba că societatea noastră, sub influența irezistibilă a unor civilizații străine, a sărit dintr-odată mai multe trepte istorice, în loc să pășească încet de pe una pe cealaltă, cum ar fi fost sănătos să fie. Dar nu se observă de ajuns, mi se pare, că această săritură a dat societății noastre, în total, caracter de parvenit față de societățile străine care - au SPERIAT-o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, precizată în Tratatul de la Lisabona (2009), care prin Serviciul European pentru Acțiune Externă, prefigurează calitatea de Ministru de Externe al Uniunii Europene. Volumul lasă să se perceapă că deși instituțional s-a pășit pe cale instituirii demnității de Ministru de Externe al Uniunii Europene, la aproape șase ani de la semnarea Tratatului de la Lisabona, Președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant ca Ministru de Externe al UE au o vizibilitate episodica în funcționarea Uniunii Europene. Un
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Înarmați cu puști de vânătoare, blocau podurile cu tractoarele și-i priveau trecând din Înălțimea trecătorilor, ca În filmele cu indieni. Două zile mai târziu, pe când familiile morților săpau cu pickhamere automate pământul Înghețat din cimitire, Faulques observase că Olvido pășea precaut, ca vânătorii, printre crucile și pietrele peste care se așternea zăpada, fotografiind coșciuge mizere, Întocmite din cutii de ambalaj, picioare aliniate lângă gropi deschise, lopeți de gropari puse grămadă peste bulgări Înghețați de glod negru. Și, când o biată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lungă, plăcută, cu plimbare și sporovăială, cu afinități profesionale descoperite Într-un gest, o frază, o clipire. Era tânără și atât de frumoasă, că părea ireală. Faulques observase acest lucru În muzeu, privind-o fără patimă; dar, până n-au pășit pe sub frescele lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii de școală care treceau ținându-se de mână, nu observase că era de o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe care nu le observase. - Atunci, nimic nu-i nevinovat, domnule Faulques. Și nimeni. Fără să răspundă, pictorul de război a făcut stânga-Împrejur și s-a dus spre turn, iar celălalt l-a urmat foarte firesc. Sub soarele amiezii și pășind Împreună, umbrele lor păreau ale unor prieteni. - Poate că chestia cu hazardul e greșită, Într-adevăr, a comentat Markovic dezinvolt. Oare hazardul lasă urmele animalelor În zăpadă? Oare el m-a pus În fața aparatului dumitale de fotografiat ori eu Însumi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dacă acest studiu nu ne va provoca nici o revelație. Într-adevăr, Durandin (1972:6), după ce a studiat minciuna mai bine de 20 de ani în speranța de a ajunge la niște concluzii generale, a spus că a avut senzația că pășește pe cărări deja bătute. Studiul meu pe același subiect a durat mult mai puțin. Datele pe care le-am prezentat demonstrează că în ultimele două mii de ani aceleași comentarii și estimări au fost repetate la nesfîrșit de către filosofi, teologi, moraliști
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
visătoare filozofie... Toate îndemnurile și silințele mele de a hotărî să-și urmeze calea fură zadarnice; iar când văzui, în cele din urmă, că echilibrul meu e aproape primejduit, descălecai și, târând-o de dârlogi, cercai a o îndemna să pășească peste stavila nevăzută ce din senin parcă se ridicase în fața ei; dar nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte: ba, dimpotrivă, ea se încumeta să mă târască pe mine înapoi. O lăsai
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]