9,079 matches
-
aflată în nord-vestul Comunei Poiana Teiului - Județul Neamț, a fost construită în anul 1818. Are hramul „"Sfântul Gheorghe"”, aparține cultului ortodox și administrativ depinde de Protopopiatul Ceahlău - Arhiepiscopia Iașilor - Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI
Biserica de lemn din Galu () [Corola-website/Science/317109_a_318438]
-
Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Cumpărătura este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1792 în satul Poiana din comuna Brusturi aflată în județul Neamț și strămutat în anul 1948 în satul Cumpărătura din comuna Bosanci aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul sătesc, la drumul european E85 și are hramul "Cuvioasa Parascheva", sărbătorit
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
sărbătorit la data de 14 octombrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 243, având codul de clasificare . Actuala biserică de lemn din Cumpărătura a fost construită în anul 1792 în satul Poiana din comuna Brusturi aflată în județul Neamț. Cronica parohiei atestă anul 1792 ca an al construcției, acest an fiind săpat pe rama ușii de intrare în pronaos. După alte surse, biserica ar fi fost construită în anul 1785. Inițial era
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
Noul sat era situat la peste 6 km de satul Bosanci, unde exista o biserică. Sătenii au simțit nevoia de a avea o biserică proprie pentru satisfacerea nevoilor duhovnicești. Ei s-au interesat și au aflat că locuitorii din satul Poiana din comuna Brusturi aflată în județul Neamț au o biserică de lemn de vânzare, deoarece își construiseră o biserică nouă mai mare. Credincioșii din Cumpărătura au strâns banii necesari pentru cumpărarea bisericii și, astfel, în anul 1948, ea a fost
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
cu privire la datarea exactă a bisericii de lemn din Stolniceni-Prăjescu. După unii istorici, lăcașul de cult a fost construit în anul 1733 de către boierul locului, Ioan Prăjescu. Biserica de lemn a fost ridicată inițial pe un câmp din apropiere, numit “La Poieni” (sau Poiana). Satul și biserica de lemn au fost strămutate de marele stolnic Ioan Prăjescu, proprietar al moșiei încă din 1790, pe dealul Purcilești (unde biserica se află și astăzi). În jurul bisericii s-a amenajat apoi cimitirul satului. Deasupra ancadramentului
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
exactă a bisericii de lemn din Stolniceni-Prăjescu. După unii istorici, lăcașul de cult a fost construit în anul 1733 de către boierul locului, Ioan Prăjescu. Biserica de lemn a fost ridicată inițial pe un câmp din apropiere, numit “La Poieni” (sau Poiana). Satul și biserica de lemn au fost strămutate de marele stolnic Ioan Prăjescu, proprietar al moșiei încă din 1790, pe dealul Purcilești (unde biserica se află și astăzi). În jurul bisericii s-a amenajat apoi cimitirul satului. Deasupra ancadramentului ușii de
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Bălușeni din comuna omonimă (județul Botoșani). Ea se află amplasată într-o zonă pitorească, într-o poiană aflată într-o pădure (la o distanță de aproximativ 15 km sud de municipiul Botoșani). Ansamblul Mănăstirii Zosin (Schitul Zosin) a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
marelui logofăt Alexandru (Dimitrie) Mavrocordat (1775-1861), încălcând astfel canoanele Bisericii Ortodoxe. Biserica din lemn a fost desfăcută și transportată în satul Vânători din comuna Gorbănești (județul Botoșani) , unde a fost remontată și folosită în continuare drept biserică de mir. În poiana pădurii a rămas doar piciorul mesei altarului. După căderea regimului comunist, ieromonahii Pimen Chirilă și Teodosie Bahnă din obștea Mănăstirii Sihăstria Voronei au început să strângă materiale de construcție pentru o biserică de zid, dorind să reînvie în poiana din
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
În poiana pădurii a rămas doar piciorul mesei altarului. După căderea regimului comunist, ieromonahii Pimen Chirilă și Teodosie Bahnă din obștea Mănăstirii Sihăstria Voronei au început să strângă materiale de construcție pentru o biserică de zid, dorind să reînvie în poiana din pădure vechia vatră monahală. Cu banii obținuți de la credincioși au construit primele chilii și o fântână. În anul 1994, din inițiativa lui Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și cu aprobarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
au fost găsite surse care să acrediteze ipoteza că actuala biserică de lemn a fost construită de Ștefan cel Mare. În afară de tradiție, nu există nici un izvor care să documenteze existența aici a unui lăcaș monahal decât unele toponime din zonă: „Poiana Călugărului”, „Moara Călugărilor” sau numele localității - „Mănăstioara”. Ioan Zugrav crede că monahii au părăsit schitul imediat după 1775, fugind în Moldova neocupată, el afirmând că în jurul bisericii se vedeau pe la 1926 urme de chilii. Specialiștii datează construcția bisericii la începutul
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
Filologie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. În perioada 1978-1979 a fost profesor titular la Școala generală din Valea Barni, comuna Mogoș, județul Alba, din 1979-1983 a fost profesor titular la școala Generală nr. 4 și școala Generală nr. 1 din Poienile de sub Munte, județul Maramureș, apoi a fost directorul aceleiași școli (1983-1988). Din anul 1988 până în anul 1990 a fost profesor la școala Generală nr. 2 din Vișeu de Sus, iar din 1990 este profesor-educator la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Marma-ției și Serile de poezie „Nichita Stănescu" de la Desești; Premiul special pentru parodie, la Festivalul-concurs de creație „La Zalău se mai zâmbește", ediția a IX-a. 2001 — Titlul de excelență la ediția a IlI-a a Taberei Naționale de Literatură — Poiana Novăț; Diplomă de excelență pentru activitate remarcabilă în domeniul cultural artistic, acordat de Societatea Națională de Radiodifuziune — Studioul de Radio Cluj-Napoca. 2002, aprilie — Premiul și Diploma de excelență pentru întreaga operă literară și pentru activitatea de promovare a valorilor culturale
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
operațiunea a fost un eșec, partizanii reușind să-și părăsească sălașele înainte de sosirea trupelor de securitate. Comandamentul Unic a ordonat atunci ocuparea permanentă a satelor. Pe lângă Petroșnița, Verendin, Luncavița și Mehadica, trupele de securitate au mai ocupat Domașnea, Teregova și Poiana, iar un pluton din compania a 3-a a fost trimis la Crușovăț și Cuptoare. Raiduri ale Securității au fost întreprinse și la Iablanița, Cornea, Armeniș sau Slatina-Timiș. Practic toată zona muntoasă a Banatului se afla sub asediu. Suplimentar, regionalele
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
arestări în rândul țăranilor și micii intelectualități a satelor. Pornind de la datele culese în urma anchetării cu violență a celor arestați, Securitatea a declanșat operațiunea finală de lichidare a grupurilor Blănaru și Uță. Pe 7 martie 1949 au fost percheziționate sălașele Poiana Roșului, Dobane și Cornereva, la acesta din urmă organele de represiune reușind să ucidă un partizan și să rănească un altul. Din cauza condițiilor meteorologice grele (viscol și zăpezi mari), operațiunea Securității a fost temporar oprită. Vremea rea a creat probleme
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
uzină, și era transportat printr-un funicular construit în aceeași perioadă cu primul furnal. Producția tot mai mare de fontă a dus la creșterea cererii pentru minereu de fier ceea ce a avut ca rezultat extracția masivă a depozitelor din Munții Poiana Ruscă. Procesul de extracție la scară industrială a început la Ghelari în 1863, la început prin exploatare la suprafață urmată de extracția prin puț minier din 1881. Deoarece funicularul nu mai putea face față cererii de minereu, a fost construită
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
(n. 1 iunie 1923, Poieni, Cluj - d. 2 septembrie 1958, Gherla) a fost, alături de Iosif Capotă, liderul unui grup de rezistență anticomunistă care a acționat în zona Huedin, județul Cluj. s-a născut într-o familie de români greco-catolici care avea șase copii. Unul din
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
grup de rezistență anticomunistă care a acționat în zona Huedin, județul Cluj. s-a născut într-o familie de români greco-catolici care avea șase copii. Unul din frații săi a fost Gavril Dejeu. În 1940 armata maghiară a ocupat localitatea Poieni, iar tatăl său, Gheorghe Dejeu, a fost grav rănit de către trupele maghiare și a decedat câteva zile mai târziu la spitalul din Huedin. A urmat Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, iar apoi Facultatea de Medicină (la Sibiu, unde se refugiase
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
km). Munții Bistriței sunt situați pe teritoriul a 3 județe, în principal Suceava , mai putin Neamț și Haghita . De la nord spre sud, administrativ arealele montane aparțin pe teritoriul Harghitei (comunele Bilbor , Corbu și respectiv Tulgheș), Județului Neamț (comunele Borca , Farcașa , Poiana Largului și Grințieș), Județului Suceava [spre vest Comunele Șaru Dornei și Panaci , iar spre est Crucea și Orașul Broșteni (cu suprafața cea mai mare)]. Ocupațiile localnicilor sunt în general creșterea animalelor și exploatarea lemnului. În depresiuni solul este pietros și
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
vede Piatră Mocilor (1202 m). Spre Corbu peste pârâul Barasău, se zărește pe Batca Arsurilor (1384 m) - Piatră Șoimilor Piatră Teiului se află în Județul Neamț, exact în coadă Lacului de acumulare de la Bicaz imediat în amonte de viaductul de la Poiana Largului spre capătul vestic al acestuia, se află stâncă Piatră Teiului știuta și ca Piatra Dracului. I se spune așa deoarece pe o brâna a ei a crescut un tei. Forma ei și faptul că este izolată în zona o
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
a fost o davă situată puțin mai jos de confluenta râurilor Trotuș și Siret, pe malul stâng al Șiretului, la NV de satul Poiana, Galați. Situată pe un pinten desprins din terasă înaltă a Șiretului, așezarea era apărată pe trei laturi de râpi abrupte și deosebit de înalte iar pe cea de a patra, de un val cu sântul corespunzător, care o separă de restul
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
și-a găsit în ultimii ani o nouă casă. După înființarea schitului "Sfântul Ilie" din Poiana Florilor în anul 1997, biserica de lemn din satul Subpiatră nemaifiind folosită de comunitatea credincioșilor din acest sat a fost mutată pentru a sluji ca biserică a schitului. Aflată într-un cadru natural aparte, într-o pădure situată la aproximativ
Biserica de lemn din Subpiatră () [Corola-website/Science/319217_a_320546]
-
este al șaptelea episod al serialului de desene animate Samurai Jack. O armată formată din roboți și utilaje de asediu străbate o pădure și ajunge la marginea unei poieni, în mijlocul căreia se ridică un turn de piatră. Șarja armatei este contracarată de o ploaie de săgeți care țâșnesc fără încetare din turnul respectiv. Întreaga armată este distrusă. Comandantul acelei armate, un războinic pocit ajuns slugă pe o corabie, povestește
Jack și cei trei arcași orbi () [Corola-website/Science/319274_a_320603]
-
păzită de trei arcași. Jack, care călătorea și el pe corabie, aude povestea și, cum corabia tocmai trecea pe lângă insula pe care se afla turnul, debarcă pe insulă cu o șalupă. Jack străbate pădurea acoperită de zăpadă și ajunge la poiana cu turnul. Resturile armatei de roboți sunt împrăștiate peste tot. Cum face primii pași în poiană, este întâmpinat cu săgeți și oricât încearcă să le evite, este copleșit și nevoit să se ascundă după cel mai apropiat copac. Dar apoi
Jack și cei trei arcași orbi () [Corola-website/Science/319274_a_320603]
-
tocmai trecea pe lângă insula pe care se afla turnul, debarcă pe insulă cu o șalupă. Jack străbate pădurea acoperită de zăpadă și ajunge la poiana cu turnul. Resturile armatei de roboți sunt împrăștiate peste tot. Cum face primii pași în poiană, este întâmpinat cu săgeți și oricât încearcă să le evite, este copleșit și nevoit să se ascundă după cel mai apropiat copac. Dar apoi Jack descoperă că cei trei arcași sunt orbi: nu au fost stânjeniți de strălucirea săbiei sale
Jack și cei trei arcași orbi () [Corola-website/Science/319274_a_320603]
-
își aduce aminte de lecțiile de arte marțiale pe care le primise de la maestrul șaolin. Ca urmare, se leagă la ochi și își concentrează auzul la zgomotele care îl înconjoară. Atfel, aude: Când se simte pregătit, Jack se întoarce în poiană, legat în continuare la ochi. Ascultând șuierul săgeților, reușește să le evite, ajunge la baza turnului, se cațără în liniște și sare chiar în mijlocul celor trei arcași. Cei trei trag săgeți spre el, dar Jack se ferește și săgețile se
Jack și cei trei arcași orbi () [Corola-website/Science/319274_a_320603]