9,035 matches
-
din Catalonia, chiar dacă există încă în anumite variante dialectale din insulele Baleare. Este format din următoarele unități. Acest sistem este asemănător cu sistemul din latina vulgară cu excepția faptului că fonemul /e/ din latina vulgară s-a centralizat în /ǝ/, și posterior / ɛ/ s-a transformat în vocala deschisa /e/. În catalana centrală modernă, fonemul /ǝ/ tonic s-a tranformat în /ɛ/, inversându-se astfel distribuția originală din latina vulgară: /e/ > / ǝ/ > /ɛ/ versus /ɛ/ > /e/ > /e/. Acesta este motivul datorită căruia
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
și european al Oceanului Atlantic, Marea Mediterană, Marea Marmara și Marea Neagră. În România, a fost semnalat la Agigea. Este un pește mic, având o lungime de până la 8-10 cm. Poate trăi până la 5 ani. Corpul alungit, ușor turtit dorsoventral anterior și lateral posterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul mare și moderat deprimat. Botul turtit și larg, sub forma unui cioc de rață. Au 2 perechi de nări tubulare; nara anterioară cu tentacule pe marginea sa posterioară, acestea sunt formate dintr-
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
dorsoventral anterior și lateral posterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul mare și moderat deprimat. Botul turtit și larg, sub forma unui cioc de rață. Au 2 perechi de nări tubulare; nara anterioară cu tentacule pe marginea sa posterioară, acestea sunt formate dintr-un tentacul mai lung, având la bază două ramificații mai mici. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
forma unui cioc de rață. Au 2 perechi de nări tubulare; nara anterioară cu tentacule pe marginea sa posterioară, acestea sunt formate dintr-un tentacul mai lung, având la bază două ramificații mai mici. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală și anală sunt unite cu înotătoarea caudală printr-o mică membrană, incompletă. Înotătoarele pectorale largi în formă de evantai
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
înconjurați cu un cerc de culoare deschisă, se află în centrul unei coroane mari formată din raze întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu un lob foarte mic pe marginea sa posterioară. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
se află în centrul unei coroane mari formată din raze întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu un lob foarte mic pe marginea sa posterioară. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
acestui ordin prezintă multe curiozități anatomice și biologice. Corpul ciprinodontiformelor este acoperit cu solzi mărunți cicloizi. Mustățile lipsesc; gura este prevăzută cu dinți. Înotătoarele n-au spini. Au singura înotătoare dorsală mai mult sau mai puțin alungită, deplasată în jumătatea posterioară a corpului și așezată la același nivel cu anala, înotătoarele ventrale au o poziție abdominală, mai mult sau mai puțin apropiate de cele pectorale. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, nu este bifurcată. Linia laterală lipsește, dar mugurii senzitivi sunt bine
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
sunt subțiri, cea inferioară este întreruptă la mijloc. Ochiul este mijlociu. Linia laterală ușor curbată. Înotătoarea dorsală începe la jumătatea corpului, se inserează deasupra bazei înotătoarei ventrale și are baza scurtă și marginea concavă. Înotătoarea anală se inserează în urma capătului posterior al înotătoarei dorsale și are baza scurtă și marginea concavă sau rotunjită. Înotătoarea caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
de tip ortopteroid, cu tegumentul moale și corpul cu segmentație bine vizibilă. Capul plecopterelor este ortognat și lățit, turtit dorso-ventral ca și restul corpului și înzestrat cu două antene filiforme, setiforme, lungi și doi ochi mari laterali, dispuși aproape de marginea posterioară a capului. Pe cap există și trei oceli. Aparatul bucal, pentru rupt și mestecat, este slab dezvoltat la adult, cu piesele slab chitinizate, nefuncționale, deoarece multe specii adulte nu se hrănesc. Toracele este format din segmente masive homonome, egal dezvoltate
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
specii este prevăzut la baza picioarelor cu filamente branhiale simple sau dispuse în tufe. Picioarele sunt deplasate pe marginea toracelui. Aripile plecopterelor sunt mai lungi decât corpul și stau culcate înapoi peste abdomen. Aripile anterioare sunt mai înguste decât cele posterioare. Aripile posterioare sunt mult mai late, prin dezvoltarea puternică a câmpului jugal, formând un adevărat lob anal, care în repaus stă strâns în falduri longitudinale. În rare cazuri acest câmp jugal este redus sau lipsește cu totul. Nervațiunea aripilor este
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
prevăzut la baza picioarelor cu filamente branhiale simple sau dispuse în tufe. Picioarele sunt deplasate pe marginea toracelui. Aripile plecopterelor sunt mai lungi decât corpul și stau culcate înapoi peste abdomen. Aripile anterioare sunt mai înguste decât cele posterioare. Aripile posterioare sunt mult mai late, prin dezvoltarea puternică a câmpului jugal, formând un adevărat lob anal, care în repaus stă strâns în falduri longitudinale. În rare cazuri acest câmp jugal este redus sau lipsește cu totul. Nervațiunea aripilor este bogată, deasă
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
de o vară, măsoară 3 cm, la două veri 5 cm și la trei veri 7-9 cm lungime. Masculii sunt mai mari. Specie asemănătoare cu zglăvoaca comună. Corpul alungit cilindro-conic, lat și rotunjit în partea anterioară, comprimat lateral în regiunea posterioară. Înălțimea maximă a corpului se cuprinde de 4,6-4,9 ori în lungime lui; înălțimea minimă a corpului intră de 2,2 -2,5 (rar 2,9) ori în înălțimea maximă și de 1,6-2,4 ori în lungimea pedunculului
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
găsesc sub înotătoarele pectorale. Linia laterală este incompletă, ajunge până sub jumătatea celei de a doua înotătoare dorsală, sau depășește cu puțin acest punct, dar nu ajunge până la baza înotătoarei caudale și se întinde deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-un șanț fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
36. Corpul alungit, fusiform, gros, de înălțime mică, slab comprimat lateral, cilindric în secțiune transversală, acoperit cu solzi destul de mari, mai mari decât la restul porcușorilor, persistenți. Gâtul (istmul) și pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața goală este limitată posterior de o linie ce unește extremitățile posterioare ale bazelor înotătoarelor pectorale; uneori, această linie prezintă un unghi, cu vârful îndreptat înapoi. Pe solzii de pe spate sunt 3-5 striuri epiteliale longitudinale în relief. Trei rânduri de solzi între linia laterală și
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
mică, slab comprimat lateral, cilindric în secțiune transversală, acoperit cu solzi destul de mari, mai mari decât la restul porcușorilor, persistenți. Gâtul (istmul) și pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața goală este limitată posterior de o linie ce unește extremitățile posterioare ale bazelor înotătoarelor pectorale; uneori, această linie prezintă un unghi, cu vârful îndreptat înapoi. Pe solzii de pe spate sunt 3-5 striuri epiteliale longitudinale în relief. Trei rânduri de solzi între linia laterală și originea înotătoarelor ventrale. Solzii de pe linia laterală
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
2,1-2,4 ori în lungimea capului. Gura inferioară, orizontală; buza inferioară întreruptă la mijloc. Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o mustață lungă, care ajunge rar până la marginea posterioară a preoperculului; ea se cuprind de 2,2-2,6 (2,8) ori în lungimea capului. Ochiul mare, eliptic; diametrul lui se cuprinde de 1,4-1,9 (2,0) ori în lungimea botului, de 4,5-5,0 ori în lungimea capului
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
3.5-5.3, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o mustață. Mustățile sunt lungi și lungimea lor intră de (1,3) 1,5-1,7 ori în lungimea capului; ele ajung cu capătul lor până la marginea posterioară a preoperculului, trecând uneori dincolo de aceasta. La îmbinarea buzelor sunt câte o prelungire posterioară ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
o mustață. Mustățile sunt lungi și lungimea lor intră de (1,3) 1,5-1,7 ori în lungimea capului; ele ajung cu capătul lor până la marginea posterioară a preoperculului, trecând uneori dincolo de aceasta. La îmbinarea buzelor sunt câte o prelungire posterioară ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
Porcușorul carpatic ("Gobio carpathicus") este un pește dulcicol bentopelagic, cu o lungime de 6-12 cm, din familia ciprinidelor. Are corpul fusiform, acoperit cu solzi mijlocii. Gâtul și pieptul lipsite de solzi până la marginea posterioară a bazei înotătoarelor pectorale. Pedunculul caudal înalt. Capul masiv, botul obtuz și fruntea bombată. Gura inferioară, orizontală, în formă de potcoavă; buza inferioară este întreruptă la mijloc; la colțurile gurii, câte o mustață ce ajunge până sub marginea posterioară a
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
marginea posterioară a bazei înotătoarelor pectorale. Pedunculul caudal înalt. Capul masiv, botul obtuz și fruntea bombată. Gura inferioară, orizontală, în formă de potcoavă; buza inferioară este întreruptă la mijloc; la colțurile gurii, câte o mustață ce ajunge până sub marginea posterioară a ochiului sau trece puțin de acesta. Fruntea cu un scurt șanț longitudinal. Înotătoarea dorsală cu baza scurtă are 7 radii ramificate, iar marginea ei este ușor excavată. Înotătoarea ventrală ajunge, cu extremitatea ei, până la orificiul anal sau trece puțin
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. În mai multe grupuri de actinopterigieni însă spinii lipsesc din înotătoare și anume probabil prin dispariție. Înotătoarea dorsală se alungește înapoi și se diferențiază într-o parte anterioară și una posterioară, care se separă adesea ca două înotătoare distincte: anterioară și posterioară. Înotătoarea dorsală anterioară are raze spinoase, în formă de țepi (spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
mai multe grupuri de actinopterigieni însă spinii lipsesc din înotătoare și anume probabil prin dispariție. Înotătoarea dorsală se alungește înapoi și se diferențiază într-o parte anterioară și una posterioară, care se separă adesea ca două înotătoare distincte: anterioară și posterioară. Înotătoarea dorsală anterioară are raze spinoase, în formă de țepi (spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
se alungește înapoi și se diferențiază într-o parte anterioară și una posterioară, care se separă adesea ca două înotătoare distincte: anterioară și posterioară. Înotătoarea dorsală anterioară are raze spinoase, în formă de țepi (spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și neflexibilă, numită spin. Teleosteeni superiori care au înotătoarea dorsală anterioară
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
direct, fie printr-un ligament conjunctiv, care se păstrează între cele două centuri chiar și când cea pelviană se deplasează în mod secundar înapoi, împreună cu înotătoarele ventrale. Ligamentul Baudelot la acantopterigieni leagă capătului superior al centurii scapulare (supracleitrul) cu capătul posterior al craniului (bazioccipitalul). La teleosteenii inferiori acest ligament leagă capătului superior al centurii scapulare cu prima vertebră. Maxilarele deși sunt prezente, nu contribuie la formarea fălcii superioare, nu o mărginesc și nu poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
rotulei ("Facies anterior") are o formă triunghiulara, cu vârful în jos, este convexa și rugoasa și prevăzută cu striații verticale, urme lăsate de fibrele tendonului mușchiului cvadriceps. Față anterioară se poate palpa sub piele formând relieful anterior al genunchiului. Față posterioara sau față articulara ("Facies articularis") are o suprafata articulara pe cea mai mare întindere a ei, de la bază și până aproape de vârful rotulei. Față articulara, convexa în sens transversal, prezintă o creasta verticală rotunjita, care corespunde sântului trohleei de pe femur
Patelă () [Corola-website/Science/331661_a_332990]