10,353 matches
-
de copiii care se apropie. Bun. Uite cum facem. Îl îngropi și pe ăsta și gata. O să vorbesc cu domnul profesor să-ți încheie media ca să poți trece clasa. Dar nu-ți mai dau voie să mergi la ora lui. Respiră greu, ridică mâna și-și șterge nasul cu mâneca. M-ai înțeles? Șuvița rebelă îi alunecă în dreptul ochiului și-i acoperă, discret, lacrima de pe obraz. Te rog, dă din cap ca să știu că m-ai înțeles. Își scutură capul de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sub fruntea asta plină de griji? Aici. Da, aici în piept simt ceva. Deschide-ți puțin bluza, sora mea. Doar puțin. Un nasture. Doi. Mda. Doi. Hai, concentrează-te puțin, sora mea. Concentrează te și ajută mă să scot răul. Respiră. Aaaașa. Respiră adânc. Ei, nu așa adânc, că după aia leșini. Respiră. Caaalm. Calm. Calm. E liniște. E pace. E bine. Uite, frații tăi sunt aici. Și surorile tale sunt aici. Suntem cu toții aici și ne rugăm pentru tine. Aaașa
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
asta plină de griji? Aici. Da, aici în piept simt ceva. Deschide-ți puțin bluza, sora mea. Doar puțin. Un nasture. Doi. Mda. Doi. Hai, concentrează-te puțin, sora mea. Concentrează te și ajută mă să scot răul. Respiră. Aaaașa. Respiră adânc. Ei, nu așa adânc, că după aia leșini. Respiră. Caaalm. Calm. Calm. E liniște. E pace. E bine. Uite, frații tăi sunt aici. Și surorile tale sunt aici. Suntem cu toții aici și ne rugăm pentru tine. Aaașa. Închide ochii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ceva. Deschide-ți puțin bluza, sora mea. Doar puțin. Un nasture. Doi. Mda. Doi. Hai, concentrează-te puțin, sora mea. Concentrează te și ajută mă să scot răul. Respiră. Aaaașa. Respiră adânc. Ei, nu așa adânc, că după aia leșini. Respiră. Caaalm. Calm. Calm. E liniște. E pace. E bine. Uite, frații tăi sunt aici. Și surorile tale sunt aici. Suntem cu toții aici și ne rugăm pentru tine. Aaașa. Închide ochii. Acum ești un pârâu. Ești doar un pârâu mic, ești
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care s-au aplecat să-și hrănească ramurile din apa ta vie. Iar noi o să ne rugăm pentru sufletul tău apăsat de atâtea poveri lumești. Ține ochii închiși, Petronela. Ține-i închiși și simte cum devii pârâul de munte. Aaașa. Respiră. Aaașa. Și acum, spune-ne, Petronela, spune-ne ce ai pe suflet. Spune-ne absolut tot ce ai tu pe sufletul tău chinuit. Nu, ține ochii-nchiși. Spune un singur cuvânt, surioară, iar noi o să înțelegem și o să alungăm răul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mă duc la coafor, mă duc la machiaj, mă pregătesc de emisiune, și tu ce faci? Stai tolănit așa ca la cârciumă? Adună-te și tu puțin, măi, băiatule. Doar ești om de spectacol, nu ești adus de pe stradă. Bun. Respirăm și ne-adunăm. Bine v-am găsit, stimați telespectatori. Invitatul nostru este Florin Piersic junior. Nu, reluăm, nu e bine, stau prost pe scaunu ăsta. Și lumina asta e pusă prost. Ați pus lumina asta cu picioarele. Cu picioarele-ați
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
apuce de culturism, dar n-are spațiul necesar. Începem să tocăm subiectul, mărunt-mărunt. Îi spun că, după câte știu eu, un ghiveci are nevoie de o gaură prin care să se scurgă apa. Altfel rădăcinile nu mai au cum să respire și mucegăiesc. Analizăm posibilitatea de a găuri ghiveciul fără ca acesta să se spargă. Îmi etalez toate cunoștințele în materie. Pentru câteva minute omul rezistă cu stoicism, apoi e salvat de telefonul meu care mă anunță că am primit un mesaj
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-mi fac griji, o să reziste. La șapte și jumătate sunt pe locul meu din avion. Deja mi-am pus centura de siguranță. Apare un tip îmbrăcat în costum de comandă. Cântărește cam cât vreo douăzeci de cești la un loc. Respiră greu. Deschide compartimentul de sus, vede că nu mai e loc să arunce un ac. Îl rog să umble cu atenție pentru că am pus acolo două obiecte fragile. Nu mi aruncă nici măcar o privire și trântește ușa compartimentului. Mă gândesc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
asta. Tac câteva secunde, apoi îl întreb ce face acum. Nimica. Am băut ce mai era-n sticla aia și-am deschis alta. Ea e dincolo, a adormit. E obosită praștie. Nu mai spun nimic, tac și-l ascult cum respiră. Hai că mă culc și eu. Cred c-o să dorm aicea, pe canapea. Hai că-s zdrențe. Vorbim mâine, da? Îi spun că da, apoi închid telefonul și-l pun pe noptieră. Lumina e stinsă, văd cerul pe geam. Și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Îmi trec prin minte imagini cu Horia, Cloșca și Crișan trași pe roată. Săracii. Și ei au avut probleme cu coloana. Trec zece minute lungi cât marele zid chinezesc, apoi doamna începe să scoată niște sunete suspecte. Îngheț. Ascult. Doamna respiră greu. Gâfâie. După încă un minut, fiecare du-te-vino e însoțit de niște onomatopee înfricoșătoare. Seamănă cu cele pe care le scot pisicile vara, pe acoperiș. Nici nu mai îndrăznesc să respir. Stau încordat ca o scândură și aștept să termine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
începe să scoată niște sunete suspecte. Îngheț. Ascult. Doamna respiră greu. Gâfâie. După încă un minut, fiecare du-te-vino e însoțit de niște onomatopee înfricoșătoare. Seamănă cu cele pe care le scot pisicile vara, pe acoperiș. Nici nu mai îndrăznesc să respir. Stau încordat ca o scândură și aștept să termine. Doamna dă semne că va avea foarte curând un orgasm. La un moment dat scoate un țipăt de indian înjunghiat, apoi mâinile binefăcătoare mă lasă în pace. Mai stați puțin întins
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
într-o baltă minusculă. Nu se mișcă. Iar eu știu că nu prea sunt șanse să-și deschidă aripile și să-și ia zborul. Dar Mara e mulțumită. Se ridică. Mă ridic și eu. Mara fuge către Paul, iar eu respir ușurat. Tati, am găsit o libelulă. O să vezi că o să zboale. Paul nu înțelege, dar o aprobă fără să comenteze. Îmi aruncă o privire scurtă, iar eu schițez un zâmbet și dau din umeri. Peste un sfert de oră, Roxana
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-i zic uneori lui maică mea. Vasilică. E un alint. Un ce, mă? Un alint, Vasilică. Alintătură. Așa-i spun. Vasilică. De drag. Pot să-ți spun și ție la fel? Nu prea mai știe ce să creadă. Aud cum respiră greu câteva secunde, apoi închide telefonul. Aștept liniștit, mă uit pe hârtia pe care mi-am notat câteva lucruri de rezolvat azi. Sună.) Da, Vasilică. Băă, ești un rahat impotent. Rahatule, mie să mi spui dom Vasile. Ai înțeles, zdreanță
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mică? Mică, mică de tot? Ha ha ha. Păi și cu puța aia mică de Vasilică mă faci tu pe mine impotent? (Începe să înjure nasol. Aștept să-și consume preaplinul. Gata, s-a mai răcorit. Mă rog, vorba vine, respiră ca o locomotivă din filmele lui Nicolaescu.) Vasilică, ai să faci infarct. Nu, nu chiar acuma, puțin mai târziu. Cam peste cinci minute. Ascultă-mă, serios, e spre binele tău. Uite, tocmai am primit un SMS de la un prieten bun
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care nu sar calul în nici o direcție. N-au prețuri pipărate, nici lămpi de câte o sută de kile bucata. Nu înjură nici guvernul și nici opoziția. Te întâmpină rezervat, îți arată unde o să stai. Și tu deschizi geamul și respiri aer de pădure. Sunteți în mare rahat acolo, îți spun eu. România e o mlaștină. Aici e bine. Aici avem tot ce ne trebuie. Bărbatul face o pauză ciudată, pare că se gândește la ceva. Eu mă gândesc că, dacă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rotile și speteaza lăsată pe spate. Înainte de a mă așeza, am privit cuvertura de aceeași culoare cu cea de pe banca de afară ce acoperea un pat de lemn masiv cu o lustruială veche, negricioasă. Aerul mi se părea greu de respirat, deși ferestruica dinspre curte era larg deschisă. Aș fi vrut să dorm și să mă visez în altă parte. Sau aș fi vrut să plec atunci, dacă nu trebuia s-o aștept pe mătușa. Mă simțeam obosit, agasat. Ticăitul ceasului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lungul anilor. Prin urmare, atunci cînd mi se pune această întrebare răspund: " Da, mi-a folosit foarte mult." Și adaug: Facultatea a reprezentat pentru mine, în perioada acelor ani întunecați, o oază de libertate. Acolo am gândit liber și am respirat liber. În afară de aceasta, am avut parte de câțiva profesori excepționali. Materiile pe care le-am parcurs nu au fost atât de aride cum par la prima vedere. Chiar și cursul de contabilitate predat de regretatul profesor Rusu (o somitate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
doamna Arta Florescu? — Da. O femeie la fel de complexă pe cât era ca artistă. Aș putea să o compar cu Janine Micheau. Frumoase, cultivate, profesioniste, perfecționiste și... dure, când considerau că este cazul. — Cum era ca profesoară? — Cu ea nu învățai să respiri sau să susții sunetul, ci te șle fuia. Ea îți dădea lustrul de diamant. Cu mine nu a fost niciodată dură. Mai mult avea ceva cu sopranele... Pe Mioara, pe care a avut-o elevă cinci ani, a adorat-o
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de spectacole, pentru că venea lumea, umplea sala. și ce muzică... Atât de senzuală... — și rolul Dvs., Herodias, era cu totul deosebit... — Ăsta și Klytemnestra din Elektra sunt două roluri cum plite. Sunt scurte, dar nu te lasă o clipă să respiri. În treizeci de minute ai tirade neîntrerupte, iar muzical e foarte greu. Dirija Kent Nagano, iar Salomeea era Edda Moser. Pe Nagano nu îl sim țeam ca pe Ozawa. Pe Seiji l-am adorat, mai ales când am făcut Damnațiunea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
lac, cu gondole, iar eu cântam de sus, cu microfoane, de la nu știu câte zeci de metri înălțime. A venit Protecția Muncii și nu mi-a mai dat voie să cânt până când nu am fost încinsă cu niște chingi, de abia mai respiram. Atunci, la Orange, a cântat Natalie Dessay ultima Olympia, iar eu m-am bucurat să fiu pe scenă cu Leontina și cu José van Dam. și el un cântăreț foarte serios, enciclopedic, cam ca mine, a cântat de la Mozart, până la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
brutală, o afonie totală, o boală virală care nu trebuie cu nici un preț transmisă cântăreților. Să mă dau otrăvit fiindcă mâncasem scoici la prânz în prezența directorului? Soluția părea plauzibilă. Încă fără o decizie clară, mă îndrept spre pupitrul rezervat, respirând din ce în ce mai sacadat. Directorul vorbește primul. Explică asis tenței cine sunt și de ce am fost ales pentru a monta acest Boris. Îi anunță, de asemenea, spre nemulțumirea evidentă a asistenței, că este prima mea regie de operă și îi roagă să
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să ne adunăm seara la masă... — Să trăiți. — Da. Nu am avut timp să trăiesc. Am trăit în transă. Când privesc în urmă, am senzația că am fost pe pilot automat și că abia de curând am deschis ochii. Acum respir. Dacă vreau, cânt, dacă nu, nu. Dacă vreau să mă culc, bine, dacă vreau să stau trează, treaba mea. Dacă vreau să merg la un muzeu, merg atunci când cred eu că e bine, dacă vreau să merg la un concert
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
demolarea locuinței pentru care munciseră aproape toată viața. Am rămas multă vreme cu aceste imagini în memorie și povesteam la fiecare cunoscut pe care-l întâlneam despre aceste distrugeri. Peste tot domnea un nor de praf încât nu se putea respira. Când nu bătea vântul să-l mai împrăștie, era groaznic de suportat, însă muncitorii erau obligați să-l suporte, oricât de neplăcut și de dăunător ar fi fost, pe vremea aceea se muncea, aveau norme de lucru, nu ca acum
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
voi păstra o viteză superioară celei obișnuite pentru a putea avea controlul avionului cât mai mult posibil, 200 km/oră, este bine, pământul se apropia vertiginos. Sunt la cca 200 m de marginea aerodromului. Tai contactul și încetez să mai respir, redresez la sub 2 m, înclin avionul spre stânga, menținându-l exact pe direcție, avionul răspunde perfect, simt că am atins pământul, lin, poate mai frumos ca oricând, încă am stăpânirea avionului, înclinarea începe să se îndulcească în același timp
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mult mai lungă, o s-o cunoașteți, important acum este ce facem cu toți acei nenorociți care stau și tremură într-o sală de așteptare a unei gări dintr-o țară străină, la numai 11 km de aici și care nu respiră decât cu speranța că un miracol îi poate salva. Ei bine, miracolul se află în mâinile dvs. Ce credeți că este de făcut? V-aș sugera să luați legătura cu forul dvs. superior, care prin ministerul de externe să ia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]