10,305 matches
-
rubrică „Dialoguri cu bucovinenii” cititorul întâlnindu-se direct, prin intermediul unor personalități - Radu Grigorovici, Vladimir Trebici, Rodica Scruba, Nicolae Corlățeanu, Pavel Țugui, Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu ș.a. cu ceea ce a reprezentat cândva cultura și civilizația Bucovinei interbelice. * Hacu Hacu, revistă de umor, Cernăuți: 1921-1931. Apare când poate. Prețul - după învoială. Pentru idioți - gratis. Redactor șef - Mombo; Fondator - Sol. Redacția și administrația „Junimea” Cernăuți. * Hacu, revistă umoristică, editată de Societatea academică Junimea. „Vechea revistă umoristică condusă acum din nou de însăși fondatorii ei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin centralitatea obiceiului funerar al expunerii cadavrelor 1. Rudimente ale recunoașterii aceleiași cezuri impuse se pot identifica chiar și în Povestea lui Nessir și a celor opt cocoșați, izbutita piesă literară a lui E. Lovinescu, calchiată parțial, dar cu mult umor, după un model francez plasat între Lettres persanes și Zadig ou le destin 2: „Nu este, așadar, nevoie să te duci atât de departe pentru a găsi inițiative; vechile fargade ne puteau îndemna: «să lăsăm pe necredincioși și încercările nelegiuite
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sînt seci, statistică goală. Numai concretizînd putem, cît de cît, cuantifica ororile infernului carceral, Pentru mulți poate părea inutilă înșiruirea cazurilor concrete, particulare, elocvente în sine și ilustrative; doar prin ele putem dezvălui, in concreto, abjecțiilor regimului. Cum cu un umor negru observă președintele IICCR, justiția nu doar e oarbă, cînd vine vorba de crimele comunismului, devine și mută și surdă. Comunismul nu a dispărut ci s-a privatizat și, mai grav, sistemul s-a reprodus pe sine. Spre exemplu, "copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la o nuntă, la Căminul Cultural, era prin 1956-57 a cîntat Deșteaptă-te române!, astăzi Imnul nostru național, fapt pentru care a fost condamnat numai la 6 ani de detenție. Alte cîteva mărturii ale lui Florin Constantin Pavlovici, însoțite de umorul și sarcasmul care de altfel afirmă calitatea literară de excepție a Torturii pe înțelesul tuturor, se cer citate in extenso, fără alte comentarii: "Odată strînși laolaltă, reacționarii (unul fusese închis pentru că spusese că "pîinea este rece", iar altul pentru că fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să cântăm și am fost dați afară. În șuturi chiar. Aruncați pe Griviței ca niște cârpe. O, da, ce dimineață frumoasă în care să mergi pe șapte cărări amin- tindu-ți ce nebunie ai încercat să faci. Dar nu ! Nici măcar de umor nu suntem în stare... Cristi bea vinul încet, fără să-și bage în seamă amicul. — Ca să nu mai vorbesc de ce poveste de amor celebră ar putea ieși de-aici, sigur. Omul simplu și sărac care s-a îndrăgostit și a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcut și se putea Întâmpla orice. Maria, pentru a-i Înșira doar calitățile (fiindcă, desigur, a avut și defecte; chiar o calitate poate deveni În anume situații defect), a fost o femeie frumoasă, elegantă, inteligentă, voluntară, sentimentală, cu simț al umorului și, mai presus de toate, dornică de libertate. Marea luptă a vieții ei a fost aceea de a fi liberă. Or, pentru o prințesă sau o regină nimic nu e mai greu de dobândit decât libertatea. Poate, eventual, să și-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
englezesc. Spre sfârșitul vieții, Maria și-a scris, În englezește, memoriile, sub titlul Povestea vieții mele. Surpriza este de a descoperi În ele o adevărată scriitoare, cu o mare capacitate de descriere și portretizare și cu un ascuțit simț al umorului; se perindă prin fața cititorului galeria aproape completă a Împăraților și Împărăteselor, regilor și reginelor, prinților și prințeselor din Întreaga Europă, mai toți veri, unchi, mătuși sau nepoți ai Mariei, evocați cu un amestec de tandrețe și ironie. Față de ce a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Balcanismul Înseamnă un soi de neorânduială pe care Europa o suportă cu greu; dar Înseamnă, În latura lui mai simpatică, și o anume manieră de a privi detașat lucrurile, o pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată pulverizarea valorilor. La
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a privi detașat lucrurile, o pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată pulverizarea valorilor. La Eminescu totul e absolut, la Caragiale totul e relativ. Cu timpul, românii s-au obișnuit cu Caragiale și au ajuns să se delecteze cu comediile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
relief sporit În dezechilibrata societate românească aflată În zona nesigură dintre tradiție și modernitate. Opera lui Caragiale, complexă, oferă și o dimensiune mai puțin veselă, chiar tragică, Însă nota dominantă, ca și receptarea curentă, se află În registrul ironiei și umorului. Umorul rezultă, În primul rând, din contrastul dintre aparență și esență, universal fără Îndoială, Însă ridicat la cote foarte Înalte Într-o Românie care mima o civilizație de Împrumut. Este, În bună măsură, și un comic de limbaj, fiindcă personajele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sporit În dezechilibrata societate românească aflată În zona nesigură dintre tradiție și modernitate. Opera lui Caragiale, complexă, oferă și o dimensiune mai puțin veselă, chiar tragică, Însă nota dominantă, ca și receptarea curentă, se află În registrul ironiei și umorului. Umorul rezultă, În primul rând, din contrastul dintre aparență și esență, universal fără Îndoială, Însă ridicat la cote foarte Înalte Într-o Românie care mima o civilizație de Împrumut. Este, În bună măsură, și un comic de limbaj, fiindcă personajele lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și amintirile sale din copilărie, el nu face decât să transfigureze satul moldovenesc (până și personajele supranaturale — inclusiv dracii — par a fi tot un fel de țărani moldoveni, poate puțin mai ciudați), Într-un stil aproape rabelaisian și cu un umor savuros, de o extraordinară vitalitate. Cei trei — și ei deschid tot atâtea direcții — sunt magicieni ai cuvintelor. Inventivitatea verbală, maniera de a zice Îi definește În mai mare măsură decât fondul celor spuse. O caracteristică, exceptându-l pe Eminescu, este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vitalitate. Cei trei — și ei deschid tot atâtea direcții — sunt magicieni ai cuvintelor. Inventivitatea verbală, maniera de a zice Îi definește În mai mare măsură decât fondul celor spuse. O caracteristică, exceptându-l pe Eminescu, este și Încărcătura masivă de umor. Capacitatea de a privi lucrurile, oricât de grave, sub latura lor comică sau ridicolă este o trăsătură constantă, pe care românii și-au verificat-o și În vremurile de altfel nu prea vesele ale comunismului. Prea mult umor la români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
masivă de umor. Capacitatea de a privi lucrurile, oricât de grave, sub latura lor comică sau ridicolă este o trăsătură constantă, pe care românii și-au verificat-o și În vremurile de altfel nu prea vesele ale comunismului. Prea mult umor la români? Poate. „A face haz de necaz“ este o expresie românească tipică. Un poet, George Bacovia, a prins perfect Într-un vers această contradicție românească: „O, țară tristă, plină de umor!“ Enciclopedismul Îl citez pe Mircea Eliade: „Există În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
altfel nu prea vesele ale comunismului. Prea mult umor la români? Poate. „A face haz de necaz“ este o expresie românească tipică. Un poet, George Bacovia, a prins perfect Într-un vers această contradicție românească: „O, țară tristă, plină de umor!“ Enciclopedismul Îl citez pe Mircea Eliade: „Există În cultura românească o tradiție care Începe cu Dimitrie Cantemir și pe care am putea-o numi «tradiția enciclopedică». O bună parte din oamenii de seamă, scriitorii mari și profeții culturali ai neamului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
substanțială contribuție românească la curentele de avangardă, România fiind, la extrema cealaltă, o societate pronunțat tradițională (și cu destule manifestări tradiționaliste În literatură și artă). Fenomenul are o Întreită explicație. Mai Întâi, faimoasele „forme fără fond“ românești invitau parcă la umor absurd; multiplele disfuncționalități făceau și mai fac din România un loc privilegiat al absurdului, așa cum apare Încă din schițele lui Caragiale. Caragiale-Urmuz- Ionescu, filiația este logică. În al doilea rând, România tradițională oferea, prin arhaismul său folcloric, o importantă sursă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tradițională oferea, prin arhaismul său folcloric, o importantă sursă de modernitate artistică, exploatată de Brâncuși. Și, În sfârșit, ponderea evreilor În avangarda literară și artistică este iarăși un fapt; ei aduceau propriile lor tradiții, inclusiv un folclor specific, impregnat de umor și absurd, și totodată o atitudine de nonconformism și de răzvrătire. Din toate acestea a rezultat paradoxul unei țări slab angajate În modernitate, dar care În plan literar și artistic și-a depășit propria condiție. Se așteaptă acum afirmarea tinerei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
povestea tânărului Michael Graves și a vieții lui erotice mondene de burlac în Manhattan - un „tip care adoră să ofere iubire și adoră să fie iubit“ e ceea ce promisesem editorilor - propunându-mi o narațiune elegant-depravată împănată cu viniete joviale ale umorului meu laconic binecunoscut. Urma să conțină cel puțin o sută de scene de sexe („Vreau să spun, Iisuse, de ce nu?“ i-am spus râzând editorului meu în timpul unui prânz în barul de la Patroon în timp ce el își verifica concentrația de zahăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca o satiră a „noii excentricități sexuale“, fie ca o poveste simpla a unui tip mediocru satisfăcându-și poftele trupești terfelind femeile. Voiam și să-i excit pe oameni și să-i fac să gândească, să râdă. Asta era combinația. Umor intenționat scatologic și realizat. Ăsta era planul. Părea unul bun. Teenage Pussy trebuia să conțină o groază de scene cu fete dând buzna din prin camerele unor apartamente din zgârie-nori și totodată transcrierile unor conversații pe celular pline de tensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de dincolo de ușa dormitorului, iar dunga de lumină de la baza ei s-a stins. După care am auzit sunetul distinct al unui chicotit. Am scos un geamăt. Chicotul de dincolo de ușă continuă să răsune. Însă era un chicotit lipsit de umor. Aplicele nu mai pâlpâiau și singura lumină de pe coridor era a lunii care se revărsa prin fereastră mare care dădea spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă, ca și cum ar fi stat de pază (dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vă doresc numai bine. M. V. Pienescu </citation> <citation author=”POPA Vasile G.” loc=”Fălticeni” data =”15 feb. 1970”> Dragă domnule Dimitriu, Am primit „amintirile” din anii de școală. Le-am citit cu mare plăcere. Sunt savuroase. Sunt străbătute de un umor de calitate și autentic. Îmi Închipui că dacă ați Încerca să vă depănați amintirile din anii de școală ar ieși o treabă bună. Ce spuneți? Deocamdată „Amintirile” trimise vor intra În numărul festiv al revistei școlii . Pe aici, unele vești
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Lisabona și a contactelor sale cu cultura italiană. Nu te-ai fi așteptat la o asemenea disponibilitate discursivă din partea lui; Adrian îmi păruse mai degrabă o fire timidă, retractilă. Italiana sa foarte bună și incongruența de regie comisă, receptată cu umor de public, reușesc să încălzească atmosfera, ștergând ușoara crispare a momentelor de debut. VASILE GÂRNEȚ: ...Pe străzile din cartierul Baixa Graça, pustii acum, bate un vânt rece, foarte puternic. Este ca un oraș din care au plecat toți navigatorii. Puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
suntem obligați să comunicăm unii cu alții, mai ales că există o disponibilitate generală. Schimb vorbe cu mai multă lume, dar rețin îndeosebi pe doi scriitori din generația noastră: Felicitas Hoppe - o fată sclipind de inteligență, plină de nerv și umor - scrie proză și nu-și ascunde, zâmbind, curiozitatea de a cunoaște niște confrați români. Portughezul Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle/„nume alternative” amuzante, deloc răutăcioase, multor scriitori din Literatur Express. Sârbul Vladislav Bajac, de exemplu, ar trebui să răspundă și la numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
toate clișeele antimaghiare induse de propaganda românească naționalistă. La o altă masă, mai departe, stau ucrainenii și georgienii (solidaritate ex-sovietică și antirusească în anumite împrejurări!). Grupul e dominat de Lascha Bakradse, „îngerul” nostru păzitor, un băiat simpatic și plin de umor, așa leneș și deloc grăbit cum îl știu. Acum e supărat, pentru că el a cerut spaghetti și i s-a adus varză... După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]