8,935 matches
-
înserarea plină de pace, și uitaseră deja gestul personajului cervantesc... Da, pictorul vorbise! Boușcă devenise spaima juriilor. Mici conclavuri călduțe artiști și culturnici în schimburi reciproce de jovialități terminate cu zaiafeturi discrete juriile trebuiau să împace talentul cu prostituarea talentului, vocația cu impostura. Lucrare grea, să recunoaștem. Dar posibilă. Boușcă întîrzia. I se rezervase panoul și era așteptat. Momentul delicat al jurizării. Apărea. O compoziție imensă, un Crist apocaliptic. Stupoare și derută. Cine avea curajul să intervină, să-l refuze? Îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în durată, nu poate aduce momentului revirimentul dorit. Nu încremenirile într-o estetică dirijată, fie ea și generos spirituală, și, evident, nici dezordinea profitabilă, întreținută de clienții regimului, vor resuscita potențele artei. Doar mișcarea benevolă și răbdătoare, propice novatorilor de vocație, are șanse. Viitorul imediat al artei românești se află doar în ivirea personalităților puternice apte să reziste ispitelor programatice. 11 februarie În vremea cînd trăia bizarul pictor Aruștei, aeroportul din Iași era păzit mai ceva decît balșoiul Vnukovo. Într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl fac să încerce, alternativ, stări de jenă și de amuzament: ce să fac, acasă-i greu, sîntem mulți, trebuie să mă... produc! Reia nesfîrșitul recital în care disting piese antologice ale instrumentului, executate cu o acuitate care denotă, sigur, vocația. Din cînd în cînd, se poticnește, se uită la mine îmbujorîndu-se și se autotaxează: am greșit! După care reia pasajul. Cu aceeași jenă, îi las în basc bancnota și plec. Tot gîndindu-mă la autenticul și plinul de bun simț: am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iz de Cutia Pandorei Insula Șerpilor ar excita doar tentațiile noastre humorist-toponimice! Din păcate, diversiunea diplomatic alelor ruso-române se aliniază liniei lungi și tragice care ne-a siluit istoria, iar acum, într-un moment fast, ne sîcîie să ne urmăm vocația europeană dintotdeauna. Vai, trăim încă într-un spațiu în care căciula rusească, urecheată, face încă moda. Aruncați-vă privirea, în aceste zile de iarnă, pe stradă, și veți constata ponderea căciulii rusești. Chestiune de modă trecătoare, veți spune. De-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui Ianus orient-occident, decît Academia onorabilului Nae Cațavencu? 30 ianuarie Ghiță Dej, uvrierul, n-avea timp să scrie, s-asculte istorie. O făcea. A burdușit închisorile și Canalul cu români, a umilit, a schingiuit și a ucis istorici de mare vocație, păstrîndu-și-l doar pe Roller. De cîtă istorie avea nevoie drăguțul de el, Ghiță, Roller era perfect. Urmașul, pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avut. Era, de-acum, nemuritor. 6 decembrie Sub un titlu inspirat ("Un hiperborean: Corneliu Baba"), Pavel Șușară schițează, în "România literară", un portret în tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țăran. Memoria milenară a acestuia din urmă, materializată de oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul megalomanului ignar? (Aproape uitatul) Brucan nu-și dezminte, din cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada. Grenadă pentru uzul politologilor dezafectați. Ultima: Ceaușescu, cică, ar fi dus o catastrofală politică economică, dar a avut, în schimb, sclipiri de geniu în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în iarbă. Dintr-o dată, în ochii ei, cer de iulie, bazinul. Ce-o fi, oare, pata asta lucind atît de nemaivăzut pînă acum? Hipnoza durează cîteva clipe lungi. Înapoi, în casă. Havel. Iată un scriitor, unul important, care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit-ului madrilen, care, expirîndu-le mandatul, vor dispărea în neantul istoriei? Singur Havel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai ales... de privirea brună, părelnic brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în a ne dezavua, cîtă vocație (nou descoperită) în a ne adulmeca vintrele și a exulta în descrierea minuțioasă a zemurilor fetide. Nu știu alții cum sînt bulgarii, albanezii, rușii, sîrbii, care, probabil, nu stau nici ei strălucit în privința asta dar cu noi se petrece ceva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
programatic, de intruziunea mitocăniei. Annie Bentoiu, memorialista de cuceritoare modestie, fostă elevă a școlii, ne aduce nouă, celor de azi, complexații și scormonitorii, imaginea unui microcosm uman reprezentativ pentru cealaltă Românie, ornat cu ținuta ireproșabil armonioasă a cîtorva profesoare de vocație, cu cea, la fel de ireproșabil armonioasă, a elevelor. Lăsîndu-ne gustul dulce-amar al unui teritoriu pierdut (deși locuim pe întinsurile lui). Tabloul acestui mic rai românesc se termină cu fraza în care este marcat, cu tristețe, momentul schimbării denumirii: "Pensionatul domnesc de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai și situat într-o zonă gri a Europei să reușim a contracara furiile elementare în așa fel încît ele să nu mai perturbe ordinea în care ne aflăm și ne mișcăm? Din capul locului, să convenim că nu avem vocația mult mai micului decît noi olandez, aceea de a ține piept marelui ocean. De ce nu o avem? Nu o avem.) Să ne raportăm, deocamdată, tot la istoria cea mare. Predestinată nouă? Făurită de noi? Cine știe? Oricum, istorie. Reală, atestată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Să ne raportăm, deocamdată, tot la istoria cea mare. Predestinată nouă? Făurită de noi? Cine știe? Oricum, istorie. Reală, atestată de continuitate, de legitimitate. Din păcate, stînd mereu sub vremi, inculcîndu-ne mereu sentimentul îngropării viei, pînă trece vremea potrivnică. Neavînd vocație eroică, sacrificială, ne-am supus mai de fiecare dată unui destin cețos, înfiripîndu-ne, întrupîndu-ne ca nație, ca stat prin acte din aproape în aproape. Pentru că, aflați aici, în calea răutăților, nu am avut altă soluție, am recurs, de fiecare dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
resemnare? Să stăm, oare, predestinat ca în povestea tragicomicului drob de sare humuleștean, gata oricînd să cadă peste plodul din covată să stăm deci cu mîna la gură, nici măcar încercînd a-l urni de pe prichici? Asta să rămînă în veci vocația noastră: mioritica împăcare cu soarta, fabulosul har de a converti resemnarea în rezistență? Pentru că, iată mai "îngropînd via", mai "stai, că nu dau turcii", mai "întorcînd armele", mai uitînd de viitură, mai votînd iar (Tîndală!), după jumătate de secol, tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rezultatelor (ba, dimpotrivă) și nici nerăbdarea analiștilor ei, printre care, iată, fortuit, mă aflu, nu trebuie să se instituie în criteriu draconic de evaluare. În așteptarea insului de excepție, care să tulbure liniștea reliefului, să avem puțintică răbdare. Chestiune de vocație națională. 27 iulie Despre eroi și morminte. Doar titlul, împrumutat o clipă din Ernesto Sábato, fabulosul, gravul. În rest bagatelele și dardanelele noastre de toate zilele, asumate de noi cu oarecare eroism... Întîlnire (jovială), pe trotuar, cu fostul demnitar C.C.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al primului ministru la tiradele cațavence ale generalului și colegilor săi de epolet, la înfloriturile dubioase ale invitatului radiofonic Florescu, se întinde partitura unei orchestre care, cu cît cîntă mai fals, cu atît gîdilă mai dulce timpanele unei populații cu vocația manelei. 9 august Mai ceva decît boala vacii nebune, decît epidemia de Andrele și Cristi, decît inevitabilul deci, e sclifoseala numelor terminate în iu. De-ar fi doar sclifoseală... Intru în expoziția junelui Piticariu și, dîndu-i mîna crudului debutant, îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arăta și altoreliefurile de pe Casa tineretului (și studenților, cum foarte inspirat suna vechea departajare de clasă a firmei). 20 septembrie Sîntem tentați iarăși a pleca de la experiența individuală pentru a revela generalul. Și asta în cea mai distinsă procedură dialectică. Vocația-mi plastică mă destinase acelui despărțămînt al "organului" local, menit a-l face pe acesta mai arătos, mai gigea. Ei bine, ca sarcină voluntară trebuia să compun, lunar, și coperta unei broșuri de dimensiuni maoiste Carnetul agitatorului destinat revoluționarului de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căreia deși îmi dădeam sema că fac rol penibil nu-i puteam refuza rugămintea de a-i aranja cînd ore de muzică, cînd de teatru, cînd de balet, cu tot atîtea cunoștințe ce străluceau în aceste domenii. Evident, nu avea vocație nici pentru unul. S-a oprit, la un moment dat, la modelul Isadora Duncan, cea care murise strangulată de eșarfa-i prinsă în roata mașinii și, împinsă parcă de demonul morții, în timp ce zbura cu o decapotabilă condusă de noua ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imensul nostru dar de a mima originalitatea, trăgînd bine cu ochiul în jur, ne putem legitima cu mai multă (sau mai puțină) demnitate în corul european. Rămâne, de fiecare dată, iar și iar, să aflăm cine-i dirijorul. De unde și vocația noastră istoriografică. Să fim serioși: românul s-a născut poet. 4 februarie Sal' tare, onorabile! Cum se salutau cîndva ai noștri, ca-n Caragiale tatăl (și fiul). Era în dialogul canotierelor multă operetă de împrumut, dar parcă am prefera-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar reteza-o unul din ei, intrînd, după celălalt, în Best Club. 16 martie Ce relaxare, interviul t.v. cu teribilul Minghella! Teribil prin vigoarea aspră menținută exclusiv la nivelul Oscarurilor. În schimb, de un calm dialogal dînd măsura superioarei vocații. Apendice personal. Pe patu-mi (tuturor) supliciilor de atelier, printre schițe și însemnări, o carte: recenta apariție de la Polirom, Cold Mountain, masivul roman al lui Charles Frazier, care i-a servit jovialului Minghella ca scenariu peliculei tocmai terminate în... România. Roman
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs cîteva romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a mișcat personajele neputîndu-le anula anvergura epică. Pe același palier deși cu strategii narative diferite se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot ce provine acum dintr-un răsărit al tuturor răvășirilor și alterărilor. Din vastul cîmp slav, doar marii ruși s-au plasat în definitivul top mondial. Abominabila revoluție roșie a distrus criminal tot ce-ar fi putut da încă imensa vocație narativă a locului. Situație similară ca să restrîngem subiectiv a cunoscut și romanul românesc, atît de strălucitor prolific, din toate punctele de vedere, în interbelic. Distrus de importatul jdanovism. Și resuscitat, cît s-a putut înainte de '90, de cei cîțiva romancieri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sensul că, practic, nu există o discrepanță problematică între ce se pictează într-un Iași depășind, în sfîrșit, cantonarea în lirismul edulcorat, suficient cîndva sieși. De care a beneficiat, perfid prostește, comunismul local. Nu și cei cîțiva maeștri de certă vocație, nevoiți a-i da cezarului roșu ce-i era de dat. Nu și obligatoriu... 14 septembrie Cineva un domn? o doamnă? îmi strecoară prin ușa atelierului un număr din "Universul" ziar politic, cotidian (sic!), ilustrat (5 bani în Capitală, 10
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
par oricum necruțătoare. Cum, la foootbal?! Urmează replica-mi (zdrobitoare, cred eu) menită, cumva, a-mi justifica frivolitatea. Dar, tot atît de constant și la Filarmonică... Și aș trage cu obligatorie modestie lucrurile spre domeniile în care mă mișc prin vocație. Acolo unde evident, nefiind singurul caz scenariul general nu poate omite acest algoritm. (Ca algoritmul să aibă și succes!) Dar încă o secundă, pentru a trece în perimetrul celălalt, al scrisului, acolo unde un Camil Petrescu numai de frivolitate neputînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dumitriu sau Marin Preda cazuri paradigmatice în ultimele abordări, nu mai puțin prin tenta lor morală diferită chestiunea e una dintre cele mai delicate. Nimeni dintre cei ce se implică în analiza de ultimă oră nu contestă valoarea intrinsecă a vocației lor romanești, valențele strategice narative ale construcției, originalitatea indubitabilă. Ceea ce interesează, după atîta vreme de la scrierea operei, nu e atît derapajul fățiș sau fardat înspre o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Într-o țară ce se reînscrie în cursa fără întoarcere a europeismului ei natural. Călin Popescu Tăriceanu se arăta a fi cel care, după jumătatea de secol comunist, putea resuscita vechea dreaptă, de fapt, coloană vertebrală a unei Românii cu vocație continentală. Ghinion! Stihii ale unei providențe oarbe au înnămolit peste noapte țara, periclitînd astfel orientarea unei forțe zdruncinate de pușcăriile dictaturii,dar care, iată, și prin ținuta impozantă a încă tînărului său militant devenea, miraculos, decizională. Ingenios radicalul scenariu al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]