87,348 matches
-
s-au înrădăcinat îndeletniciri legate de tot ce oferă peisajul geografic” <footnote Vasile S. Cucu, România. Geografie umană, casa Editorială “Glasul bucovinei”, Iași, 1995, p. 13. footnote>. Cei care au dat un sens economic,social și cultural acestor locuri de la confluența Moldovei cu Moldovița-Argel au fost oamenii, numiți în documentele vechi “săteni” și mai târziu “vămeni” și individualizați după nume, cel mai vechi fiind judele Cârstea <footnote Vezi: cap II al prezentei lucrări. footnote>. Pentru întreaga zonă a Obcinelor, a munților
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
pajiștilor - a devenit o stațiune de vilegiatură cu plăcut climat montan, cu posibilități de mici excursii în împrejurimi, la Podul Brazilor, pe valea Miclăușa, la Doabra și Sălătruc, pe muntele Tomnaticul al cărui pisc de 1294 m străjuie această mare confluență ...” <footnote Victor Tufescu, op.cit. p. 119-120. footnote>. În “Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova” <footnote Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova, Direcția Patrimoniului Cultural Național, Biblioteca Monumentelor Istorice din România, București, 1974
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
de cei interesați politic, care a dat publicității impresiile și rezultatul cercetărilor sale. Sulzer, după ce așează Vama între localitățile importante din Bucovina de la 1780 face următoarea precizare: „La un ceas depărtare de la vamă, adică de la localitatea Vama, care zace la confluența Moldovei și a Moldoviței, stă, ridicată în sus, o columnă de piatră, pe care este arsă povestea tătarilor bătuți în anul 1718 în valea închisă „Schlaff”, nu departe de trecătoarea Borșei. Păcat că soiul de piatră folosit spre acest scop
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
a face comerț în vasta împărăție mongolă. Stăpânirea mongolă în Moldova a impus, cu siguranță, puncte de vamă, așa cum a fost pe râul Ceremuș, care păstrează numele tribului tătar Ceremysli, cantonat acolo pentru pază . Nu este exclus ca și la confluența Moldoviței cu Moldova, mongolo-tătarii să fi stabilit un punct de vamă pentru trecerea în Transilvania. În vremea stăpânirii tătărăști asupra teritoriului Moldovei, satul care exista la confluența râurilor amintite, așezat pe terasa inferioară, lângă ape, și deci, supus deselor inundații
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
tribului tătar Ceremysli, cantonat acolo pentru pază . Nu este exclus ca și la confluența Moldoviței cu Moldova, mongolo-tătarii să fi stabilit un punct de vamă pentru trecerea în Transilvania. În vremea stăpânirii tătărăști asupra teritoriului Moldovei, satul care exista la confluența râurilor amintite, așezat pe terasa inferioară, lângă ape, și deci, supus deselor inundații, era o obște sătească, cu o organizare proprie, specifică. Această comunitate plătea către stăpânitorii vremelnici, așa cum procedase și în secolele anterioare, un tribut, o dare prin care
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ar fi fost întemeiat de locuitorii veniți din Maramureș, odată cu voievozii întemeietori, deși, în decursul timpului s-au mai adăugat și locuitori veniți din alte locuri, chiar din Maramureș, dar aceștia s-au adăugat nucleului inițial al obștii sătești de la confluența Moldoviței cu Moldova. Cert este că, la începutul secolului al XV-lea, domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, emite la 18 octombrie 1408 un privilegiu comercial pentru negustorii din Liov-Polonia, care mergeau cu mărfurile în și din Transilvania și Ungaria. În
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
preluată de la Lucuțar Adrian și V.Istrate (n. 1905). footnote>, Brazi, Hurghiș, Lunci, Doabra. Cătunele răsfirate Sălătruc, Belțag, Tocila țin de satul Molid. Vatra satului Vama, așa cum ne arată documentele, s-a stabilizat începând cu secolul al XIV-lea, la confluența Moldoviței cu Moldova, ca urmare a încetării năvălirilor barbare, cât și procesului de organizare politică în forma superioară a statului. Așa cum erau și alte sate, satul Vama a fost un sat răsfirat, cu spații largi între gospodării, folosite fie ca
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
pe vajnicii apărători ai drepturilor vămenilor în procesul cu egumenul Moldoviței, amintiți mai sus. Aceste nume și familii sunt și astăzi în Vama, nume intrate, alături de altele, în toponimia locală, care au stat la baza alcătuirii vechii obști gentilico-sătești de la confluența Moldovei cu Argel-Moldovița. După zeci și sute de ani de conflicte între vămeni și mănăstirea Moldovița, de care erau legați prin acte vechi de la cei mai vechi domni ai Moldovei, ne punem firesc întrebarea dacă mănăstirea Moldovița reprezentată de egumen
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Aici își are sălaș și începutul ierarhiilor divine. 15 august 2014, București PRIMA INTRODUCERE Tema în jurul căreia se configurează demersul acestei cărți este, într-o primă formulare, necritică, cea a ierarhiilor divine. Cadrul metodologic și de cercetare se înfiripă la confluența dintre filozofia religiei și religie comparată, cu trimiteri înspre domenii de interfață precum studiile contem plative, studiile cognitive, filozofia științei, herme neutică. Miza este aceea de a înțelege care sunt sensul și dinamica ierarhiilor divine, așa cum sunt ele înfățișate în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și instituțională), ci e guvernată, aș spune, de legile "reprezentării necesare", a propriei existențe, a sinelui și a alterității (cum precizam și mai devreme). Gesturile și actele ritualice sunt memorate în imaginarul colectiv prin intermediul unor scheme care organizează spațiul de confluență dintre potențialitatea simbolică a obiectului, psiho-senzorialitate, intelect intuitiv (precum în definiția aristotelică, el sprijină cunoașterea directă a principiilor generatoare) și simbolul constituit și integrat conceptual. Caracterul antropologic al imaginarului este revelat și de contextul ritualic în care acest cuvânt a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
locul celui pe care îl reprezintă, a-i da un punct de ancorare, a-i semnala "starea" și a-i evoca memoria prin forme care îi subliniază absența (Vernant, Figure 37). În cazul eroului, ne apropiem de o zonă de confluență cu simbolismul funerar roman: evocarea publică are ca scop sublinierea gloriei (kléos), a virtuților (aretē), dar și manifestarea sentimentului comunității de nostalgie, de absență (póthos), de doliu colectiv (precum în Homer, Iliada). În ceea ce privește ceremonialul funerar, o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de memorare colectivă pare capabil să o organizeze într-o rețea dinamică, într-un "système du vivant" (Thomas, "Introduction" 18), caracterizat de mișcare și ritm. Faptul că este posibil să sondăm atât de adânc pentru a-i afla rădăcinile, până la confluența a două bazine semantice (grec și latin) generoase și complementare, demonstrează forța acestei lumi interioare a mentalului colectiv, de a cuprinde și de a ordona câmpuri discursive și structuri imaginative corespunzătoare lor, complexe și productive. Studiul genealogic relevă capacitatea imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noi"). În chip necesar, procesul de rememorare creează relația cu alte câmpuri semantice, cele ale cuvintelor: narratio (povestire); fabula (poveste); historiae (operă istorică), făurită gradual, conform ritmului ordonat și ordonator, la rândul său, al timpului. Într-un larg bazin al confluențelor semantice, derivat din observațiile precedente, între historiae și tempus se poate realiza o grefă, dat fiind că în cazul acestuia din urmă, și varianta lingvistică greacă (κρόνος), și cea latină cuprind, pentru majoritatea sensurilor, ideea de periodicizare, de marcaje temporale
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
judecă două lucruri în același timp, laolaltă, deci indivizibile (427 a, 14). În corelația pe care o fac aici pentru imaginar, putem aborda limita din două direcții diferite, pentru zone de substanță diferită. Mențin astfel albia de contact sau de confluență între real și imaginar, dar și faptul că niciodată substanțele nu sunt confundate una cu cealaltă. Aș spune mai curând că această zonă de întâlnire a realului și a imaginarului colectiv este ordonată de chiar "simțul comun", care se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Alain Besançon și Maurizzio Ferraris; deși toți trei tratează imaginarul și imaginea în perspectivă istorică, metodele coincid doar parțial. Totuși, există un punct comun de plecare − interesant aici și pentru a duce mai departe analiza din capitolul precedent −, plasat la confluența dintre viziunea grecilor antici și cea creștină asupra reprezentării divinului. Dacă în prima analiză a genealogiei imaginarului am urmărit ceremonialul roman al glorificării, pe care l-am corelat cu diverse aspecte ale ritualului similar din cetatea greacă, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
târziu, concentrat asupra căutării formelor adecvate, non-realiste, pentru a (con)figura divinul: "elongația membrelor, frontalizarea volumelor, descărnarea figurilor, hieratismul posturilor etc". (33). Ca și Besançon, Gilbert Durand identifică în contradicțiile din Vechiul Testament cauza situației paradoxale a imaginarului biblic, create de confluența tendințelor iconoclaste și a celor non-iconoclaste: pe de o parte, interdicția imaginilor din a doua Lege a lui Moise (Exodul 22. 4-6), din Levitic (26. I) și Deuteronom (4. 15-20), iar pe de alta, epifaniile divine, puse la baza iconografiei
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
propriei imagini și al propriului plan de administrare a lumii creștine, o politică de reprimare a imaginilor lui Iisus și a celor marianice. În schimb, teologii iconofili au recurs în discursurile lor antibasileice la mijloacele unei retorici sofisticate, situate la confluența dintre genul deliberativ și cel juridic, dat fiind că era necesară condamnarea în spațiul public a gândirii iconoclaste și, totodată, absolvirea iconofilului de acuzația de idolatrie. Vocația oikonomică a creștinismului poate fi explicată și ea tot printr-un dispozitiv ternar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu întemnițare și condamnare la moarte), s-au decantat următoarele aspecte în plan teologic și teocratic: 1. Victoria iconodulilor și a teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină și iconografia religioasă, bazată pe epifaniile divine; 2. Prin textele vehemente ale patriarhului Nichifor, s-a ajuns la reinterpretarea conceptului de oikonomie creștină, în toată complexitatea sa - și ca plan de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică. Construirea principalului personaj feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu este întâm plătoare, fiindcă George Călinescu creează o eroină modernă, relativizată, care se sus trage încadrărilor tipologice. Astfel, este semnificativ faptul că, deși este eroina eponimă a romanului călinescian, Otilia nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
normele, normativele si standardele prestabilite și a cauzelor care le au generat, precum și de adoptare a măsurilor care asigură eliminarea abaterilor, menținându se echilibrul dinamic al organizației. 139. Care sunt particularitățile managementului structurilor infodocumentare? R: Bibliotecile sunt un teren de confluență a tradițiilor cultural științifice cu progresul cunoașterii și al noilor tehnologii de informare publică. Responsabilitățile socioculturale ale bibliotecilor impun management științific, măsuri adecvate facilității procesului cognitiv actual, precum și un grad înalt de prognoză socio-culturală, științifică, economică. 140. Care sunt tendințele
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
Simion, Dinamica personajului, RL, 1986, 43; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 196-199; Dicț. scriit. rom., II, 629-631; Micu, Ist. lit., 327, 588, 699, 700, 706, 761, 762; Mircea Martin, Silvian Iosifescu sau Despre „mobilitatea privirii”, OC, 2003, 157; N. Rață-Dumitriu, La confluența criticii cu teoria literaturii, OC, 2003, 157. C.M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
divinitatea însăși (ideograma corespunzătoare noțiunii de zeu, este o stea, iar cea a unei stele, este același semn, repetat de trei ori). Pe atunci cerul era foarte aproape de om, iar omul vecin cu astrele. Acum 6.000 de ani, la confluența Tigrului cu Eufratul, locuiau neamurile pașnice ale aborigenilor: sumerienii și acazii. Cam între 2300-2250 î.e.n., au năvălit peste ei dinspre vest triburile semitice, iar dinspre est războinicii elamiți. Credințele astrale ale învingătorilor s-au amestecat cu zeitățile întunecate ale etnicilor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului estetic (Pytagora). Cea de-a doua etapă aduce o schimbare de perspectivă: universul infantil, la confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul hazliu-echivoc, grotescul (Nastratin Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
frumos celor adunați "pe butuci și pe proțapurile carălor". Calul cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale transferă personajele în mit, în această istorisire cu caracter anecdotic. În narațiune sunt și note lirice, la confluența dintre sentimentul statorniciei lucrurilor (hanul) și sentimentul curgerii timpului. Comisul Ioniță este personajul omniprezent, un fel de maestru de ceremonii, care ordonează ritualul de la Hanu Ancuței. El deschide și închide povestea, face trecerea de la timpul real la cel al poveștii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
C., Pagini depsre sufletul românesc, Editura Humanitas, București, 1992. Oprea, Al., Mișcarea poeziei, E.P.L., București, 1967. Oprea Al., Incidențe critice, Editura Eminescu, București, 1975. Ornea, Z., Sămănătorismul, Editura Minerva, București, 1971. Ornea, Z., Poporanismul, Editura Minerva, București, 1972. Ornea , Z., Confluențe, Editura Eminescu, București, 1976. Ornea Z., Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980. Papahagi, M., Eros și utopie, Editura Cartea Românească, București, 1980. Papahagi, M., Accidentele imaginației în vol. Gib. I. Mihăescu, Rusoaica, Editura Echinox, Cluj
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]