87,105 matches
-
bine? Păreți cam stresată. — Mă simt bine. Am fost doar... puțin supărată mai devreme. O să-mi revin. Asistenta dispare și Îmi deschid portfardul. Îmi dau rapid cu niște gel de ochi și cu niște fard În obraji. N-am de gînd să-mi iau un aer de victimă. N-am de gînd să arăt ca o nevastă nedreptățită, jalnică. N-am nici cea mai mică idee ce știe Elinor, Însă, dacă măcar pomenește de faptul că Luke se desparte de mine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
supărată mai devreme. O să-mi revin. Asistenta dispare și Îmi deschid portfardul. Îmi dau rapid cu niște gel de ochi și cu niște fard În obraji. N-am de gînd să-mi iau un aer de victimă. N-am de gînd să arăt ca o nevastă nedreptățită, jalnică. N-am nici cea mai mică idee ce știe Elinor, Însă, dacă măcar pomenește de faptul că Luke se desparte de mine, sau Îndrăznește să se arate Încîntată de asta, o să... o să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai are un pic și explodează. Sau implodează. — N-am să accept așa ceva! irumpe brusc, țîșnind În picioare. Tatuaje, auzi! Și auzi ce nume! Ești... iresponsabilă dincolo de orice... — Iresponsabilă? o Întrerup uluită. Tu vorbești? Noi, cel puțin, nu avem de gînd să-l abandonăm... mă opresc abrupt, simțind că vorbele Îmi ard gura. Nu pot s-o fac. Nu sînt capabilă să lansez un atac ca la carte asupra lui Elinor. În primul rînd, n-am energia necesară. Și, oricum... Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o fac. Nu sînt capabilă să lansez un atac ca la carte asupra lui Elinor. În primul rînd, n-am energia necesară. Și, oricum... Numai la asta nu-mi stă mie mintea acum. Din senin, mă năpădesc o puzderie de gînduri. — Rebecca. Elinor se apropie de pat, cu ochii scăpărînd. — Habar n-am dacă ești sinceră cu mine... — Taci! Ridic o mînă, fără să-mi pese dacă sînt nepoliticoasă. Trebuie să mă concentrez. Trebuie să mă gîndesc bine. Deodată, Încep să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la plimbare și-o să-mi promită că mă sună mai tîrziu, lucru care n-o să se Întîmple. E-mailurile Îi sînt citite de secretare... nu prea e un subiect potrivit pentru un mesaj pe internet... Trebuie să-i scriu o scrisoare. GÎndul mă izbește cu forța fulgerului. Trebuie să scriu o scrisoare, cum era odată, Înainte de telefon și de e-mail. Da, asta e soluția. Am să scriu cea mai elocventă scrisoare pe care am scris-o În viața mea. O să-mi exprim
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se pune un nod În gît. Nu. Termină. GÎndește pozitiv. GÎndește-te că ești sexy. O să zic că Luke și cu mine facem ceva mult mai cool decît yoga. De pildă, chestia aia despre care citeam zilele trecute. Qi-nu știu cum. GÎndurile Îmi sînt Întrerupte de huruitul unei motociclete, și, cînd ridic privirea, văd un Harley gonind pe strada liniștită, rezidențială. — Hei! Îmi flutur brațele. Aici! — Hei, Becky! Motocicleta se oprește zgomotos lîngă mine. Danny Își scoate casca și sare din șa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă văd cu el mai tîrziu. La ora șase. În foișorul de pe turnul Oxo. O să fie acolo, mai spun și trag aer În piept adînc. Știu sigur c-o să vină. Îmi ard ochii și clipesc cu putere. N-am de gînd să mă fac țăndări aici, În fața ei. — Te simți bine? Fabia mă fixează curioasă. — Azi e... o zi foarte importantă pentru mine. Îmi scot un șervețel și-mi tamponez ochii. — Poți să-mi dai un pahar cu apă? — Iisuse, o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zbier la el. O aventură! Vorbesc despre aventura ta cu Venetia! Știu de ea, ai uitat? Și pur și simplu m-am gîndit că poate vrei să mai dai o șansă căsniciei noastre, Însă e limpede că n-ai nici un gînd În sensul ăsta, așa că te rog pleacă. Am de pozat pentru Vogue, mai spun, ștergîndu-mi nervoasă lacrimile din ochi. — Am ce? pare efectiv siderat. Becky, spune-mi că glumești. — Exact, glumesc. Dau să Închid ușa, Însă el mă apucă strîns
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și neplăcută. A depus o plîngere. Pe care el a luat-o În rîs. — Doamne, ce groaznic, zic șocată. Și... tu ce-ai...? — Eu o cred pe Sally-Ann, sută la sută, zice Luke foarte sigur pe el. Nu zic nimic. GÎndul Îmi zboară la dosarul de carton din biroul lui Dave Sharpness. Dosarul pe care l-a strîns acesta despre Iain. Toate acele cazuri „mușamalizate“. Oare să-i spun lui Luke de ele? Nu. Doar dacă nu am altă soluție. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
umerii Încordați. Nu așa plănuisem să fie revederea. Nici pe departe. Și ce-o să faci cu Arcodas? zic Într-un final, răsucind firul unui pliculeț de ceai. Nu poți s-o dai afară pe Amy. Evident că n-am de gînd s-o dau afară pe Amy. — Deci ce opțiuni ai? — Opțiunea numărul unu: să peticesc lucrurile, spune Luke fără să se clintească. Să-mi asum vina pentru tot, să le spun ce vor să audă și să merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai departe. PÎnă cînd se va Întîmpla din nou, zic. — Exact, se Întoarce Luke spre mine și dă din cap scurt, posomorît. Opțiunea numărul doi: să convoc o ședință cu Arcodas. Să le spun În față că nu am de gînd să suport ca angajații mei să fie agresați la modul ăsta. Să-i pun să-i ceară scuze lui Amy. Să-i fac să Înțeleagă. — Și opțiunea numărul trei? Văd limpede, din expresia lui, că mai există și o a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
modul ăsta. Să-i pun să-i ceară scuze lui Amy. Să-i fac să Înțeleagă. — Și opțiunea numărul trei? Văd limpede, din expresia lui, că mai există și o a treia variantă. — Opțiunea numărul trei: dacă n-au de gînd să coopereze... Face o pauză lungă. — Refuzăm să mai lucrăm cu ei. Ne retragem din contract. — E posibil? — Trebuie să fie posibil. Își apasă căușul palmelor pe ochi și Începe să și-i frece absent. Doar că o să fie al naibii de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din afacerea cu Arcodas... n-o să fim miliardari. Înțelegi asta. Simt o Împunsătură În inimă. Era destul de palpitant cînd totul mergea atît de bine și noi urma să cucerim lumea și să zburăm cu avioane particulare. Iar eu aveam de gînd să-mi cumpăr cizmele alea cu toc cui de la Vivienne Westwood. În fine. Au și o variantă la cincizeci de lire, la Topshop. O să mi le iau pe alea. Poate nu chiar acum, Îmi Înalț bărbia, mîndră. Dar atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bărbia, mîndră. Dar atunci cînd o să Închei următoarea ta mare afacere, o să fim. Și, Între timp... Mă uit În jur, la bucătăria fabuloasă, de designer. Nu stăm rău deloc. Insulă ne luăm un pic mai Încolo. Rămîn cîteva clipe pe gînduri. De fapt, cred că insulele nu mai sînt la modă. Și nici măcar nu-mi doream una. Luke mă fixează o clipă, apoi pufnește brusc În rîs. — Știi ceva, Becky Bloomwood? O să fii o mamă al dracului de bună. — A! mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu! Îi răspund supărată. Nu sînt chiar atît de idioată! A fost cît se poate de clar la ce se referă. Rup o bucată de hîrtie prosop din bucătăria Fabiei și-mi suflu nasul. — Și, ca să știi, n-am de gînd să-mi nasc copilul cu ea. Sau să mă duc la vreuna dintre petrecerile ei stupide, cu ceai. — Bine, Încuviințează Luke. SÎnt sigur că ne putem Întoarce fără probleme la domnul Braine. Știi, mi-a trimis cîteva e-mailuri, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze arată spre vesela de la micul dejun, din chiuvetă. — Nu, zic sigură pe mine. CÎtuși de puțin. Asta nu face decît să demonstreze ce spuneam, clatină Suze din cap, minunîndu-se. Fiecare sarcină e altfel. Mă lovește din senin un nou gînd. — Hei, Suze, dacă-mi pregătesc culcușul, poate că o să nasc În curînd! De exemplu, chiar În după-masa asta! — Nu se poate! spune Suze stresată. Nu Înainte de petrecere! Imediat ce-a rostit aceste cuvinte, Își duce mîna la gură. Petrecere? Vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de pe scaun, mă duc la Luke și-l Îmbrățișez cum pot. Copilul e atît de uriaș că nu prea mai are loc să-mi țopăie prin burtă, doar se mai răsucește ușor, cînd și cînd. „Hei, copilașule“, Îi telegrafiez În gînd. „Să nu te-apuce să ieși Înainte de petrecere, da?“ Am citit ieri că multe mame comunică realmente cu copiii lor nenăscuți, așa că Încerc și eu să-i transmit cîte un mesăgel de Încurajare. „MÎine ar fi perfect. Poate, pe la prînz
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cine e... Mă duc În hol și ridic telefonul. — Alo? — Am un pachet pentru dumneavoastră, aud un glas printre pîrÎituri. Îmi stă inima. Un pachet. Ăsta trebuie să fie. Trebuie să fie. Apăs pe buton, abia respirînd. Îmi spun În gînd să nu-mi fac iluzii, o să fie un alt plic pentru Jess, sau un catalog, sau un accesoriu pentru computerul lui Luke... Însă, cînd deschid ușa, În fața mea se află un curier motociclist, În haine de piele, care-mi Întinde
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să rîdă cu poftă și-și acoperă gura cu mîna. Bex, m-ai făcut fericită. Cum naiba... — Nu mă Întreba. Nu-mi pot stăpîni rîsetele. — Ce vacă ipocrită! — Mă rog... ridic eu din umeri modestă și matură. N-am de gînd să-ți spun că eu ți-am zis mereu că e o vacă. Sau că i se văd rădăcinile. Pentru că asta ar m-ar face o scorpie. — Știi, chiar am crezut-o. Suze Încă se mai uită la poză bulversată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să-i trimit mesaj pe pager decît dacă nașteți. Femeia ridică din umeri, sugerîndu-mi că nu e problema ei. O pironesc cu privirea, prin aburii unei mînii crescînde. Am venit aici ca să tranșez situația cu Venetia, și n-am de gînd să las o femeie În cardigan mov să mă oprească. Păi... nasc! mă trezesc spunînd. — SÎnteți În travaliu? mă cîntărește sceptic. Ce, nu mă crede? Ce tupeu pe capul ei. De ce-aș minți În legătură cu așa ceva? — Da, Îmi pun mîinile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke. Becky, poate că ar fi trebuit să-ți explic ce s-a Întîmplat Între noi. Cum s-a terminat totul. Pe chip i se așterne o umbră fugară. Venetia s-a speriat că a rămas Însărcinată. — Era gravidă? Simplul gînd Îmi face greață. — Nu! Nu! negă ferm Luke din cap. A crezut că e posibil să fie, pentru o scurtă perioadă. Însă asta... a clarificat lucrurile. Și am decis să-i punem punct. — Ai intrat În panică, răbufnește glasul Venetiei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
blocată. Și, dacă sînt blocată eu, Înseamnă că și Luke e. — De ce m-am Însurat cu Becky? repetă Într-un final, cu un glas atît de ciudat că mi-e teamă ca vorbele ei să nu-l fi pus pe gînduri și să-l facă să se Întrebe dacă nu cumva a făcut o mare greșeală. Deodată, mă ia cu frig și ușoară teamă. Iar Luke Încă nu zice nimic. Se duce la chiuvetă și-și pune un pahar cu apă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
uit pur și simplu la ea, amețită de la noaptea nedormită, privindu-i fiecare respirație, și fiecare mișcare a degețelelor... Nașterea a fost... În fine, a fost ceea ce se numește „simplă și fără complicații“. Lucru care chiar că mă pune pe gînduri. Mie una mi s-a părut al naibii de complicată și de dificilă. Dar oricum. Unele lucruri e mai bine să rămînă În ceață. Nașterile și facturile Visa. — Bună. Te-ai trezit. Luke ridică ochii de pe scaunul unde a adormit și se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din cap, făcînd eforturi să-mi găsesc cuvintele. — Habar n-am avut că o să mă simt atît de... fericită. — A, asta, da. Chipul i se luminează, amintindu-și. — Așa e. Nu ține pentru totdeauna, să știi... Mai rămîne puțin pe gînduri, apoi mă Îmbrățișează strîns. — E incredibil. Felicitări. Felicitări, Luke! — Mersi, zîmbește Luke. În ciuda oboselii vizibile, radiază. Îmi Întîlnește privirea și simt cum mi se Încălzește brusc inima. E ca și cum am avea un secret Împreună, pe care nu-l mai știe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un zîmbet larg. Și Graham, tu du-te să iei aparatul foto din mașină. Am uitat să-l iau. Ușa se Închide În urma tatei, iar Luke și cu mine sîntem, din nou, singuri În cameră. Cu fiica noastră. Doamne, ce gînd ciudat. Încă nu-mi vine să cred că avem o fiică. „Ți-o prezint pe fiica noastră, Tarragon Parsley Sage and Onion.“ Nu. — Deci, Își trece Luke o mînă prin părul ciufulit. În două săptămîni sîntem homeleși. — Aruncați În stradă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]