87,105 matches
-
se mută la Londra, împreună cu prietena fratelui lui Robyn, trecând de la meseria de literat la cea de "funcționar bancar comercial". Urmează părinții lui Robyn, membri ai facultății, familia și colegii lui Vic, străini. Fără coincidențe neverosimile, emoțiile curg firesc, odată cu gândurile și adaptarea la nou, și toate sfârșesc prin a lega o prietenie puternică între Robyn și Vic, care la început de tot se dușmăneau de moarte. Pe măsură ce trece semestrul, Vic înțelege că "s-a îndrăgostit de Robyn Penrose", de gafele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acțiune. Doi oameni care altfel nu s-ar fi cunoscut niciodată, poate, sunt puși la un loc și siliți să comunice. Narațiunea e mai firească și mai agreabilă decât în toate romanele de până acum ale lui Lodge. Pătrundem în gândurile și sentimentele personajelor. Pentru prima oară, Lodge merge dincolo de suprafață, uită să-și bată joc și e fascinat de interioritate. Robyn și Vic se bucură de viață, cu frustrările și surprizele ei plăcute, iar viața lor se transformă în proză
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lodge e inventiv, dar insuficient de ordonat. Intriga e o harababură. Superficialitatea personajelor, pe care nu le cunoaștem niciodată în profunzime, ne deprimă. Autorul ne captează interesul, dar procedeele lui nu sunt suficiente ca să-l mențină, să ne pună pe gânduri când cartea ia sfârșit. Trăsăturile care fac din David Lodge un Desperado literar sunt discreția cu care-și descrie eroii, reticența lui când vine vorba să le dezvăluie gândurile (Nice Work e o excepție notabilă). Ne vâră sub un duș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui nu sunt suficiente ca să-l mențină, să ne pună pe gânduri când cartea ia sfârșit. Trăsăturile care fac din David Lodge un Desperado literar sunt discreția cu care-și descrie eroii, reticența lui când vine vorba să le dezvăluie gândurile (Nice Work e o excepție notabilă). Ne vâră sub un duș de istorii, discută despre sex fără niciun fel de opreliști, e mereu lacom de umor. Se autodescrie drept realist sau autor comic. E ambele și niciuna. După Fluxul conștiinței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
David Lodge: Ghici cine gândește aici Thinks... este un titlu intraductibil prin polisemia lui. De la "gândește", la "fiecare gândește altceva, are alt punct de vedere", și la "gândește, deci există", la "gândește ca profesie (de unde și versiunea românească, inevitabil insuficientă, Gânduri ascunse economia unui titlu nu-și permite să explice), titlul e o teorie în sine. Cuvântul concentrează în el preocuparea dintotdeauna a naratorului pentru felul cum istorisește. Tinks... e un roman despre victoria conștiinței acolo unde sensibilitatea pierde, despre vechea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de suflet și visează la idila lui Graham Greene din The End of the Affair (1951). Ironia lui Lodge face încercările ei să pară hilare. Conștiința naratorului nu permite ființelor lui decât să gândească. Chiar și sexul e doar un gând consemnat în jurnalele celor doi eroi, cu vorbe mai degrabă inteligente decât senzuale. Intriga romanului, rolul sentimentului în ea sunt mici. Martin, bărbatul lui Helen, a murit. Ea e scriitoare și vine să predea creative writing (disciplină tipic englezească, la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o încâlceală de incidente care se dovedesc utile narațiunii la un moment dat. Ceea ce face romanul interesant e varietatea modurilor narative. Alternează trei procedee, în mare. Mai întâi Ralph dictează printr-un casetofon direct computerului (ori scrie) deci avem vocea, gândurile, jurnalul lui. Helen își ține și ea propiul jurnal în propriul computer. Când ajunge să descrie prima noapte de dragoste (dacă o putem numi așa) cu Ralph, adoptă voit narațiunea la persoana a treia și la timpul trecut, fiindcă (De
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a făcut ce era de făcut, lectorul trebuie să închidă cartea și să-și vadă de drumul lui. Un final de roman care nu lasă deloc libertate imaginației lectorului nu seamănă nicidecum cu maniera Desperado. El înseamnă de asemenea că gândul, trecutul metamorfozat narativ în prezent (ce era la început Thinks / Gândește...) a eșuat: ce a fost adevărat nu mai este. Narațiunea obiectivă la timpul trecut denotă un sfârșit absolut. În fară de aceste trei voci narative, mai sunt în carte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
persoana a treia, dar e o persoana a treia dedublată de multe ori, și pe toate le cercetează o conștiință subterană la persoana întâia. Confesiunile se fac la persoana a treia, în vreme ce narațiunea obiectivă se desprinde doar din transcrieri ale gândurilor înșirate la persoana întâia. Lodge își denumește maniera narativă din acest roman "stil liber indirect" (Consciousness and the Novel, Penguin Books, 2002). Ceea ce fac el este să topească monolgul interior într-un creuzet cu narațiune obiectivă, ceea ce duce la un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
La prima vedere, odată cu ultima pagină a romanului, nu mai e nimic de adăugat, nu e loc pentru interpretări. În spatele clarității se ascund firele narațiunii și mai ales ale parodiei (parodia altor texte, altor narațiuni). Când începem să deșirăm țesătura gândurilor, care e baza acestui text inventiv, aflăm de unde anume pleacă surâsul autorului. Cu siguranță s-a amuzat scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge să pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp. Capitolul 3 Poezie 3.1. T.S. Eliot: Intensitatea lirică modernistă Tărâm pustiu (1922) e poemul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Shakespeare și nu numai, prostituate, amintirea unui viol, perspectiva unui weekend carnal la Brighton și binecunoscutul episod dintre dactilografă și "junele bubos", contrastând toate cu trecutul Tamisei, istoria reginei Elisabeta cu Leicester, ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și totuși ce puține scrieri rămân cu adevărat în amintire și schimbă cursul poeziei, al literaturii. Tărâm pustiu e manifestul secolului XX; el a schimbat nu numai statutul poetului, ci și pe cel al lectorului. Avem de-a face cu gândurile unui presupus erou, care străbate anevoie țara stearpă a lipsei de afecțiune și apropiere. Imaginile pornesc de la pierderea libertății în copilărie și merg spre pierderea iubirii în adolescență, căsătoria condamnată la singurătate, sordidul vieții în doi, încercarea de evadare din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin ochii adultului care privește tandru la un copil, care și el, la rândul lui, uluit și amuzat la culme, ascultă istorii cu pisici. Încrâncenarea cronică a lui Eliot e înlocuită de o înșiruire de propoziții cu sens îndoielnic, de gânduri pisicești extrem de inventive și încântătoare. Limba lui Eliot nu mai e, cum spunea el, "dislocată" pentru a crea sensuri noi. Nu se încalcă nicio regulă lexicală sau sintactică, în afară de combinarea copilărească de cuvinte într-unul singur. E ca și cum gravitația lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile tunelului, turnului, fântânii", presimte spaima morții. Când se trezește, moartea e doar la un pas: Fluxul e cât pe ce s-o înghită, pe când "el" se uită, fumează și așteaptă sfârșitul. Gând crud, în versuri de o cruzime sugestiv pusă în cuvinte: Cum zăceai pe nisipul alb, cu capul pe o piatră, surâzând, (încercuit de scoici moarte), m-am apropiat și mi-ai spus, întinzând brațul, "Culcă-te". O vreme, așadar, am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Computerul marea pacoste, dar și incredibila deschidere ce înlocuiește tocul și hârtia anunță sfârșitul unui mod de viață. Ecranul computerului a luat pentru scriitori locul hârtiei, chiar dacă mulți resping cu încăpățânare textul virtual și se agață de vechea legătură a gândului cu degetele care scriu pe un suport concret. T.S. Eliot declara că scrie direct la mașină și acest lucru face versul mai bun. Alan Brownjohn scrie și el la mașină, dar refuză computerul. Asistăm la nașterea unui nou reflex, și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ideea, construiește o fabulă, povestește ceva pe jumătate absurd, dar pe jumătate extrem de adevărat și foarte trist. Brownjohn e departe de a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight respinge conversația întâmplătoare și își construiește inteligența cu rigoare, poem cu poem, gând cu gând, până ce ne dăm seama că am citit mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în univers. T.S. Eliot îl numea pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight respinge conversația întâmplătoare și își construiește inteligența cu rigoare, poem cu poem, gând cu gând, până ce ne dăm seama că am citit mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în univers. T.S. Eliot îl numea pe Yeats "poetul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o "bătălie pierdută": Știu că bătălia e pierdută, jalnică, ridicolă. Mai devreme ori mai târziu va trebui să aleg între a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei pentru lumea reală, dar și pentru multele irealități paralele din gândurile ei. Versurile ei sunt un triumf repetat asupra suferinței, o îmblânzire a ireversibilului, dar și o afirmare a forței. Este vorba de forța fragilității, de readucerea la ființă a trecutului, de puterea memoriei și de instinctul supraviețuirii, toate esențiale existenței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al poetului că a scăpat la vreme. Găsim aluzii politice la opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate a gândurilor individului), ospiciul ca unic refugiu pentru disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent. Țările comuniste erau cândva uriașe ospicii, iar George Szirtes le descrie ca pe un loc unde puțin a lipsit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ascuns, generat de starea mea de spirit, acela nu depinde de mine. Țelul meu conștient a fost să recreez Londra veacului al XVI-lea și s-o pun în oglindă cu Londra veacului XX. Student: Spuneați că nu scrieți cu gândul la o tehnică literară anume, că scrieți doar ce simțiți. Nu v-ați condus niciodată după niciuna din tehnicile la modă? PA: Absolut niciodată. Teoria nu mă interesează. Cu atât mai puțin teoria literară modernă. M-ar mâhni gândul că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu gândul la o tehnică literară anume, că scrieți doar ce simțiți. Nu v-ați condus niciodată după niciuna din tehnicile la modă? PA: Absolut niciodată. Teoria nu mă interesează. Cu atât mai puțin teoria literară modernă. M-ar mâhni gândul că opera mea întruchipează vreo teorie literară modernă. Nu mi-am propus așa ceva. Cât despre actul scrisului, da, chiar așa este: cuvintele curg aproape instinctiv din peniță, cu prea puțin efort conștient din partea mea. Când recitesc ce am scris, mi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Denise Levertov publicului englez. LV. E în poemele tale chipul unui partener oarecum absent ("Știu cum / vrei să scapi de noi, n-ai fost / niciodată familist" Marriage), pe care-l iubești cu durere în suflet: "împărțim trupurile acestea/ alăturate, doare gândul / morții când stăm întinși alăturea". Autorii Desperado nu văd în iubire o temă esențială. Au împins-o într-un colț al intrigii ori poemului, dar, la capătul lecturii, nu putem să nu ne dăm seama că, de fapt, despre afect
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]