87,105 matches
-
tot cu un vers memorabil: "Cum schimbăm vremea sângelui?" Păstrezi ce e mai bun pentru ultimul vers... EF. Încerc să-mi sfârșesc poemele într-un mod memorabil, folosind uneori chiar și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american, nu mă prea foloseam de rimă. După ce am tradus-o pe Marina Țvetaeva din rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să folosesc mai des rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori în Rusia și am tradus, cu ajutor de la specialiști, câțiva poeți importanți, inclusiv Marina Țvetaeva. Tocmai am încheiat biografia Annei Ahmatova. LV. Citesc în Allegiance: "moștenirea mea / Kovno, Odesa, strânge tot și fugi -" Nu spui mai mult. Mă duce gândul la Chagall și imaginile lui de pogrom. Te bântuie acest posibil infern de care ai scăpat? EF. Da. LV. În Still Life scrii: "biologia tandreții se uită". În această lume de "intruși" (calitate pe care i-o atribui și lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dată fiind și slaba mea acuitate vizuală. Pe de altă parte, dialectele vietnamez și filipinez sunt bine romanizate, așa că e puțin probabil să mă trezesc într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Folosești felurite procedee narative. Intri spontan în gândurile personajelor, devii narator obiectiv când nici nu ne așteptăm. Ești un nonconformist, ceea ce-i caracterizează pe mai toți scriitorii contemporani... TM. Întotdeauna mi s-a părut și mi se pare că diferența dintre așa zisul roman experimental și cel tradițional
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dau seama că vreau ca poemul fie el în vers alb ori cu rigoare să se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la eșec. Și totuși citesc cu vocea în gând. Chiar și romanele. Cred că mi se trage de la anii de școală, când am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți erau greu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o formă de jurnal. Conținutul rândurilor pe care le scriu n-au decât un rol foarte mic în viața mea. Ceea ce nu înseamnă că nu pun preț pe conținut: el ține însă de o lume reflexivă interioară. În această lume gândurile și experiențele sunt oarecum paralele. Evident că tot ce trăim alimentează ceea ce scriem. Dar aș zice că măcar e o întârziere înainte să pun pe hârtie ceva ce mi s-a întâmplat. Resimt însă scrisul ca pe o relaxare. Mă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
roman în roman, iar Ever After un jurnal în roman. Nu mi se pare că acesta e de fapt modul meu de a scrie în general, și nici nu am urmărit acest lucru în mod conștient. Mergi unde te duce gândul, te supui cerințelor narațiunii. Cartea în carte, de pildă, e un mod de a stabili un dialog dramatic între personajele în viață și cele ce au murit, între trecut și prezent, lucru care nu se poate petrece ca atare, evident
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le place să facă aceste legături, însă eu cred că adesea se subestimează cât de singular e actul de a scrie. Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul "Desperado" mă pune pe gânduri. Nu m-aș decrie astfel cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, "Desperado" comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meu când sunt categorisit. N-am încercat niciodată să fiu scriitor străin. Mi-am dorit să fiu scriitor englez. S-ar putea ca reușita mea să se bazeze tocmai pe faptul că n-am izbutit ce mi-am pus în gând. LV. Poezia ta se clădește pe sensiblitate. Privești și notezi. Nu te confesezi. Îți manevrezi cititorul, îl faci să-ți exploreze imaginația. Poezia ta e un covor fermecat care plutește deasupra planetei. Ai vocația omului universal din Renaștere (poate așa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucruri abia ghicite de membrii tribului, ceea ce în mod cert mă avantajează. Găsesc totuși nepotrivit și chiar necinstit să mă laud cu acest "avantaj", care nici nu ține de puterea mea. Așa că prefer să fiu mut. Prefer să chem în gând spiritele înrudite. Spiritele înrudite sunt tot atât de dezorientate ca și mine undeva, în miezul ființei în hora vieții, care li se pare o himeră. Pot doar să nădăjduiesc că aceste spirite își fac un locșor cât de mic în înțelegerea celor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înnoitor al concepției medicale, el rămâne totuși un adept al lui Galen, convins de teoria celor patru umori ca și de cea a spiritelor vitale care asigură, funcționalitatea sistemelor organice. în fond această atitudine a lui Fernel ne duce cu gândul la miracolul organismului uman și la ideea fructificării operelor celor care ne preced. Setea sa de cunoaștere l-a condus la convingerea că „medicul trebuie să știe tot“. Într-un orizont mai larg, el vede omul prin relaționarea cu Terra
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
realist științific sau fantastic, În anumite momente ale procesului instructiv - educativ. Conversația - se folosește după ce educatoarea a transmis cunoștințe copiilor despre un anumit subiect. Prin această metodă se urmărește consolidarea și verificarea cunoștințelor transmise și formarea deprinderilor de a exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor. Observația - este folosită În grădiniță pentru a face despre aspectele mediului Înconjurător. Îndrumarea sistematică a copiilor duce la formarea spiritului de observație, le trezește interesul pentru a cerceta orice noutate ce apare În calea lor. Este foarte utilă
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
PRADĂ GÂNDULUI, revistă apărută la Iași, lunar, din martie până în iulie 1929, având subtitlul „Literară, artistică, științifică, critică”. Director este Gh. Matei, iar redactor, Valeriu Olăniuc. În Cuvânt înainte se afirmă: „Nu vom reprezenta nici o «școală» cu direcții noi și nici nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288995_a_290324]
-
Noaptea Sfântului Bartolomeu?”, semn sub care își va strânge poeziile într-o antologie: „Știu vei răspunde că ai stat singur la tine în casă/ că ai gândit singur la tine în casă împotriva/ Nopții Sfântului Bartolomeu/ că ți-ai scris gândurile pe hârtie singur/ că de fapt nici nu te născuseși în secolul ăla/ că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai.” Surprinde premoniția situațiilor sufletești din decembrie 1989. Avalanșa, neîntreruptă, egală cu ea însăși în orice situație, ajunge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
gnomică, „citatele” din Horațiu, Euripide, Pindar), poezia are în centru înfruntarea dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe negrele ape ), Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri alese inspirat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând nimicul, golul existențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
dea puterea de a ajuta pentru distrugerea lor. Se spune în Cartea Judithei: Caută în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor și dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând! Izbește cu buzele mele cele viclene rob și stăpân, stăpân și rob. Nimicește semeția lor prin mâna unei femei! (9: 9,11). Frumoasa văduvă s-a hotărât să-l seducă pe generalul Holofern: Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez să-și facă un cadou asemănător și să scrie "Povestea târfelor mele triste". Cultura solidă, inteligența și încrederea în sine i-au fost temeiuri frumoasei și seducătoarei curtezane Ninon de Lenclos să-și exprime gândurile, într-un registru moralist pedagogic, în Epistole adresate marchizului de Sevigné, îndrăgostit de mademoiselle Ninon ce avea doar cincizeci și șapte de ani. Epistolele au fost adunate și publicate în 1720. Circulau deja fragmente din textele ei: Dacă Dumnezeu apare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
decis să se despartă de soțul ei care a reacționat despotic cu intenția de a o trimite într-o mânăstire. Fugind de această perspectivă, Maria a început seria unor călătorii, cu o suită restrânsă. S-a oprit în Franța cu gândul că suveranul, în temeiul relațiilor lor, o va ajuta să se stabilească. Din același considerent, acela diplomatic, suveranul nu a dat curs dorinței principesei care a călătorit în Piemont, în Spania pe care soțul ei o reprezenta în Italia. Drept urmare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
anul 1803, a murit lordul William Hamilton. Averea a lăsat-o, nu soției, ci nepotului său Charles. În bătălia de la Trafalgar, din 1805, împotriva flotei franco-spaniole, englezii au biruit, dar contraamiralul Nelson a fost răpus de un glonte. Ultimele lui gânduri s-au îndreptat spre Emma, numai că familia lui a refuzat să-i respecte dorința de a-i lăsa averea amantei sale. Copleșită de suferință, nu a putut participa la înmormântarea iubitului ei. Au urmat vremuri grele pentru Emma. Nereușind
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru a nu-i plăti pensia, a luat-o în întreținerea lui. Margareth Gertruide, o femeie înaltă, peste 1,75 m, de o frumusețe stranie, cu alură orientală, s-a reinventat ca dansatoare, a plecat, în 1904, la Paris, cu gândul la o carieră artistică în dans. A fost lansată, în 1905, de Emile Guimet. Și-a elaborat spectacolele cu dansuri orientale, hinduse, javaiene, cu mișcări senzuale șocante ce iritau gusturile conformiste, dansuri ce simulau adorarea zeităților hinduse, a lui Shiva
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Georges Ladoux care, după un insistent interogatoriu, i-a cerut să intre în serviciul Franței, să se deplaseze în Belgia, la Bruxelles, unde se afla Înaltul Comandament German, în Spania, la Madrid. Ea a cerut un milion de franci (cu gândul să-și ajute tânărul amant rus). Ladoux i-a refuzat și suma cerută și avansul, i-a promis, în schimb, suma de 25000 de franci pentru fiecare spion deconspirat. Ajunsă în Spania, la Madrid, a apelat la maiorul von Kalle
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de femeile casei. A rămas însărcinată cu el, dar n-a păstrat copilul, avortând. Încrezătoare în puterea ei de seducție, și-a luat rămas bun de la Doamna Luna, a bocit în fața tăbliței funerare a lui Ximen și a plecat cu gând să-și refacă viața. S-a dus în casa mijlocitoarei Wang pentru a o ajuta să ajungă în grațiile unui bărbat important. S-a iubit în taină cu fiul acesteia, Wang Chao. Despre existența ei a aflat fratele primului soț
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nume metaforice (pe unele le-a schimbat, după starea ei sufletească): Pavilionul priveliștii îmbătătoare, Lăcașul brocartului imprimat, Lăcașul parfumurilor discrete. Inspirată, a scris versuri precum acestea: În munți o volbură e apa, Ca lângă noi ea și apare Fior al gândului ascuns. Vreme n-a curs îndeajuns Pământ și Cer - o panoramă Desfășurată peste toate Priveliștile încântătoare. Și cei dragi s-au întrecut în a-i compune versuri, i-au plăcut în special cele create de Baochai: Spre-apus de zidu-mpărătesc, Locuri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
60. Și acum eram covârșită de amarul pedepsei și o moarte rușinoasă mă aștepta... Nu mă gândeam nici la cer, nici la iad, nimic decât doar o simplă înfiorare fugară dar care trece... Era copleșită de rușine și durere la gândul vieții ei trecute, era plină de bucuria căinței. A fost ajutată, nesperat, de un pastor (trimis de "îngrijitoare", dăscălița în ale furtului) care a convins autoritățile să-i comute pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare în deportare în America. În închisoare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în mocirlă și în impuritate și căreia îi este sete de devotamentul iubirii adevărate. Având ca unic sens al vieții iubirea pentru Lucien, convinsă că nu-și va putea împlini iubirea, Esther încearcă să se sinucidă. O salvează Herrera cu gândul de a o repune în jocul ascensiunii lui Lucien. Fascinat de frumusețea ei, a spus: Bine te-au botezat desfrânații (Torpila), ai fi în stare să-L seduci și pe Dumnezeu. Mizând pe cunoașterea psihologiei prostituatelor, mai cu seamă a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]