11,044 matches
-
doar implicit, apel la astfel de principii, valori și temeiuri morale. Cea mai complexă argumentare pentru ideea că până și realismul radical este o poziție moralistă a fost oferită, după știința mea, de Eva Erman și Niklas Möller. Realiștii se înșală, au reliefat Erman și Möller, atunci când afirmă că își argumentează (sau își pot argumenta) concepțiile despre legitimitate fără a recurge la valori și principii morale (sau, după cum le place să spună realiștilor, la valori și principii morale "pre-politice"). Ceea ce conferă
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și concluziilor lor cu privire la justificarea ultimă a concepțiilor realiste ale legitimității politice. Și tot adevărat este că temeiurile morale nu sunt singurele temeiuri normative și că "teorie normativă" și "teorie morală" nu sunt, ca atare, sinonime. Jubb și Rossi se înșală însă profund în măsura în care - după cum am putut constata - consideră că aceste adevăruri îi pot ajuta în vreun fel pe realiști să răspundă cu succes argumentului fundamental avansat de Erman și Möller împotriva ideii că o concepție realistă (plauzibilă) a legitimității politice
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
despre care nu sunt foarte sigur că poate fi subsumat într-un mod cu totul neproblematic acestei caracterizări. Și nu am în vedere aici, așa cum s-ar putea crede, proiectul liberalismului politic centrat pe rațiunea publică. Realiștii nu s-au înșelat în opinia că liberalismul politic de acest tip constituie, la rândul său, o formă de moralism. Așa cum insistă și susținătorii săi, în ciuda caracterului său "politic", liberalismul centrat pe rațiunea publică rămâne o teorie a "moralității politice", un răspuns la întrebări
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
realiștilor în disputa cu moralismul. Că așa stau lucrurile a fost evidențiat, de altfel, și de un alt argument major împotriva realismului radical. Mă refer aici la argumentul utilizat de Charles Larmore pentru a arăta că Bernard Williams s-a înșelat în opinia că filosofia politică poate deveni (și ar trebui să devină) o disciplină complet autonomă față de filosofia morală sau, în termenii săi, o disciplină bazată "nu pe adevărurile moralității, ci pe acele trăsături fundamentale ale condiției umane care constituie
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
eforturi vizibile pentru respingerea tezei primatului dreptății în sensul că exigențele acesteia "nu suportă niciun compromis" și că ele nu pot fi niciodată sacrificate în numele exigențelor altor valori sociale (Cohen, Rescuing Justice, pp. 302-307), se poate susține, dacă nu mă înșel, că este adeptul tezei primatului dreptății în sensul că o "societate organizată la modul ideal" ar trebui să fie organizată în primul rând pe baza exigențelor dreptății. La urma urmei, socialismul pentru care a argumentat Cohen este, în termenii săi
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
la orice fel de principii morale în justificarea democrației este întemeiată de susținătorii acestui proiect pe opinia că toate principiile morale - inclusiv principiul egalității (sau principiul libertății) umane fundamentale - sunt subiectul dezacordului rezonabil generalizat. Potrivit lui Talisse, spre exemplu, Dworkin se înșală în afirmația că dedesubtul dezacordurilor morale, religioase sau politice rezonabile care caracterizează societățile cu tradiție liberal-democratică (precum societatea nord-americană) se află totuși două principii unanim acceptate ca exigențe incontestabile (în mod rezonabil) ale demnității umane: 1) principiul potrivit căruia fiecare
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau a relațiilor inegale de putere sau a eșecului puterii politice în crearea condițiilor care să favorizeze satisfacerea nevoilor fundamentale ale tuturor indivizilor nu este inacceptabilitatea lor morală, ci corozivitatea pentru ordinea, stabilitatea, coeziunea, încrederea socială etc.). Freeman nu se înșală în opinia că judecățile lui Geuss nu sunt judecăți pur instrumentale, ci judecăți bazate și pe anumite intuiții morale. Cel puțin atunci când discută problema accesului inegal la îngrijirea medicală, Geuss scrie ca un adept al suficientismului ca teorie a dreptății
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
negativă). Este meritul mai multor antropologi și istorici ai religiilor din ultimele decenii de a fi insistat asupra distincțiilor dintre demon și diavol, magie și satanism. Dintr-o inerție veche și păguboasă spiritual, noi continuăm să demonizăm astăzi magia. Ne înșelăm profund. Or, cartea lui Servier are marele merit de a ne da o mică lecție despre ceea ce a fost și (poate) mai este încă veritabila magie. În acest sens, eu aș apropia eforturile lui Jean Servier de cele ale lui
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
așteptăm alegerile din toamna anului 2014. Ele îmi vor da (sau nu) dreptate. 2. Magia manipulării fantasmelor - cheia succesului lui Klaus Iohannis? Ei bine, alegerile prezidențiale din toamna lui 2014 au venit și nu mi-au dat dreptate. M-am înșelat. Românii au ales președinte un neamț lutheran, întorcând spectaculos un avans de zece procente pe care-l avea candidatul PSD Victor Ponta în primul tur. Cum se explică misterul? Răspunsurile oferite sunt mai mult sau mai puțin convingătoare. Cel mai
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
un atentat asupra acestei puteri. Noi predicăm altceva creștinilor, însă în același timp vedem la ce i-au dus măsurile fățișe de siguranță!... Vom aresta pe criminali la prima bănuială mai mult sau mai puțin întemeiată: frica de a ne înșela nu poate fi un motiv de a da putința să fugă unor indivizi bănuiți de un delict sau de o crimă politică, lucruri pentru care vom fi în adevăr neîndurători. Dacă s-ar putea însă, forțând puțin sensul lucrurilor, să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
legendă arcuita sub forma nimbului, POPULUS FIDELIS ÎN PERPETUAM EIUS MEMORIAM FELICITER DEDICAT (Poporul credincios dedică cu bucurie (medalia n.n), spre veșnică să amintire), continuată în partea de jos, DIE 17 MAII 2008{\cîte 42}. Este, daca nu ne înșeală memoria și bagajul de cunoștințe din domeniu, o a două realizare medalistica ieșeana cu legendă în limba latină, după medalia UMF din 2004, la care doar legendă reversului este în această limbă. Ne vom permite să presupunem și motivația recurgerii
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
invazii a Armatei Roșii. Camaraderia dintre Wehrmacht și armatele celorlalte națiuni era îngropată sub ruinele ofensivei eșuate. Pentru soldații români, războiul era pierdut. Trebuiau să se înapoieze în România, era singurul mijloc de a nu cădea prizonieri în mâinile rușilor. Înșelând vigilența germanilor, soldații noștri, în strânsă colaborare cu italienii, părăseau centrele de regrupare pentru a pleca pe jos, dacă nu reușeau să găsească un mijloc de transport. Reacția germană a fost brutală. Considerându-i pe fugari dezertori, ei îi împușcau
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
fi atacați cu certitudine, simultan de către ruși și unguri, deci la frontierele de Est, Nord și Vest; cu oarecare probabilitate de către bulgari și iugoslavi, care vor căuta să speculeze situația noastră grea. 3) Ne considerăm, din punct de vedere politic, înșelați de către germani și de către ruși și de către bulgari, atât la tratativele existente, cât și în promisiunile vagi care ne-au fost făcute. În acest context, tratativele româno-bulgare s-au concentrat asupra unor detalii, iar Tratatul de la Craiova a fost semnat
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
pe unul din cei doi copii născuți în același timp. Când vine zmeul să-și ia "făgădașul", împăratul îi cere păsuire până când copilul va împlini 10 ani. După răgazul acordat apare zmeul să-și ia zălogul. Împăratul încearcă să-i înșele dându-i copilul făurarului, apoi pe cel al rotarului, până când zmeul se-ntoarce supărat și-i spune: "De două ori m-ai înșelat; dar mai mult nu mă vei înșela; adă-ți copilul tău și nu umbla cu minciuni, vrând
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
va împlini 10 ani. După răgazul acordat apare zmeul să-și ia zălogul. Împăratul încearcă să-i înșele dându-i copilul făurarului, apoi pe cel al rotarului, până când zmeul se-ntoarce supărat și-i spune: "De două ori m-ai înșelat; dar mai mult nu mă vei înșela; adă-ți copilul tău și nu umbla cu minciuni, vrând a mă înșela cu copii străini!" Același nucleu epic apare în narațiunile Puțin-Deloc-Nimic [Basme și povești populare englezești] și Știma lacului [Frații Grimm
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
apare zmeul să-și ia zălogul. Împăratul încearcă să-i înșele dându-i copilul făurarului, apoi pe cel al rotarului, până când zmeul se-ntoarce supărat și-i spune: "De două ori m-ai înșelat; dar mai mult nu mă vei înșela; adă-ți copilul tău și nu umbla cu minciuni, vrând a mă înșela cu copii străini!" Același nucleu epic apare în narațiunile Puțin-Deloc-Nimic [Basme și povești populare englezești] și Știma lacului [Frații Grimm, Basme năzdrăvane]. În prima, regina aduce pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
copilul făurarului, apoi pe cel al rotarului, până când zmeul se-ntoarce supărat și-i spune: "De două ori m-ai înșelat; dar mai mult nu mă vei înșela; adă-ți copilul tău și nu umbla cu minciuni, vrând a mă înșela cu copii străini!" Același nucleu epic apare în narațiunile Puțin-Deloc-Nimic [Basme și povești populare englezești] și Știma lacului [Frații Grimm, Basme năzdrăvane]. În prima, regina aduce pe lume copilul mult dorit, iar regele, pentru a traversa râul ce duce spre
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și copil. Reuniți, ajung la casa feciorului de împărat. D. A. Vasiliu afirmă, în Sufletul românului în credințe, obiceiuri și datine: "Așa erau Zânele până mai eri, când un fecior de împărat travestit în fată, cu ajutorul unor obiecte miraculoase le-a înșelat. Așa spunea bătrânul Dimitrie Fiat, din Cărăvan-Severin, «că de atunci nu mai sunt zâne, ci mueri». Zânele sunt fete mari, care nu îmbătrânesc nice când. Acum s'a pierdut, nu mai sunt. Ele stau în mări, cântă, se plimbă și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Dimitrie Fiat, din Cărăvan-Severin, «că de atunci nu mai sunt zâne, ci mueri». Zânele sunt fete mari, care nu îmbătrânesc nice când. Acum s'a pierdut, nu mai sunt. Ele stau în mări, cântă, se plimbă și mâncă. Le-o înșelat un fecior de împărat de s'or prăpădit. El s'o făcut fată, ca să le poată prinde pe ele - pe Crăiasa zânelor." În basmul Copiii negrilor [Păun - Angelescu], se căsătoresc doi copii mici. Născut pe întuneric, protagonistul pornește în căutarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă și zadarnică. Dar dacă asupra acestui punct poate să nu se înșele în judecata sa, nu la fel stau lucrurile când neagă. Strigătului său de revoltă îi ia locul o adeziune nebunească și iată-l ajuns în situația de a ignora absurdul ce-l lumina până atunci și de a diviniza singura
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
înflăcărare și, de fiecare dată, cu întreaga lui ființă, simte nevoia să repete această dăruire și această adâricire. De aici și speranța fiecăreia de a-i da ceea ce nici una nu i-a mai dat. Dar, de fiecare dată, femeile se înșală adânc și izbutesc doar să-l facă să simtă nevoia acelei repetiții. În sfârșit, exclamă una dintre ele, ți-am dăruit dragostea!" De ce să ne mirăm când Don Juan îi răspunde râzând: "În sfârșit? Nu, ci doar o dată mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și să moară pentru o minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai absurdă. Nu-i Dumnezeul-om ci omul-dumnezeu. Și, ca el, fiecare dintre noi poate fi răstignit și înșelat - fiecare este răstignit și înșelat într-o anumită măsură. Divinitatea de care vorbim e deci pe de-a-ntregul terestră. Am căutat timp de trei ani, spune Kirilov, atributul divinității mele: independența". Din această clipă, întrezărim sensul premisei kiriloviene: "Dacă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai absurdă. Nu-i Dumnezeul-om ci omul-dumnezeu. Și, ca el, fiecare dintre noi poate fi răstignit și înșelat - fiecare este răstignit și înșelat într-o anumită măsură. Divinitatea de care vorbim e deci pe de-a-ntregul terestră. Am căutat timp de trei ani, spune Kirilov, atributul divinității mele: independența". Din această clipă, întrezărim sensul premisei kiriloviene: "Dacă Dumnezeu nu există, eu sunt dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se omoare din dragoste pentru omenire. Trebuie să le arate fraților săi o cale regală și anevoioasă pe care va merge el cel dintâi. Sinuciderea lui e o sinucidere pedagogică. Kirilov se sacrifică. Totuși, deși răstignit, el nu va fi înșelat. Rămâne omul-dumnezeu, cunoscându-și moartea fără de viitor, pătruns de melancolia evanghelică. Sunt nefericit, spune el, pentru că sunt silit să-mi afirm libertatea." Dar după moartea lui, oamenii, în sfirșit, vor ști și acest pământ se va umple de țari și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe sine, ci să izbucnească în imagini. Ea se pune în joc în mituri, fără îndoială, dar în mituri ce nu au altă profunzime decât aceea a durerii omenești și care sunt inepuizabile ca și ea. Nu fabula divină ce înșală și orbește, ci chipul, gestul și drama pământească, în care se rezumă o înțelepciune dificilă și o pasiune fără viitor. MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]