8,731 matches
-
limitei unde marea se întâlnește cu cerul. Acest peisaj care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper. El pune în joc cunoașterea paradoxală a unui obiect care este recunoscut în absența cunoașterii lui și care presupune ca prealabilă o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
obiect al încercării, al limitei de atins. Trebuie să reținem că în scenariul peratologic căruia încercăm să-i trasăm contururile „dincolo“ nu înseamnă pășirea în regiunea situată în afara limitei, ci limita însăși introdusă în sistemul proiectiv al călătoriei. Limita este țărmul celălalt, regiunea situată „de partea cealaltă“ în raport cu țărmul de pe care călătoria începe. Limita nu este nici o clipă resimțită în negativul ei (și, anticipând, putem spune că la greci ea nu a fost niciodată resimțită astfel), și tocmai de aceea ea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să reținem că în scenariul peratologic căruia încercăm să-i trasăm contururile „dincolo“ nu înseamnă pășirea în regiunea situată în afara limitei, ci limita însăși introdusă în sistemul proiectiv al călătoriei. Limita este țărmul celălalt, regiunea situată „de partea cealaltă“ în raport cu țărmul de pe care călătoria începe. Limita nu este nici o clipă resimțită în negativul ei (și, anticipând, putem spune că la greci ea nu a fost niciodată resimțită astfel), și tocmai de aceea ea nu este de depășit, ci de atins. Determinarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Londra sau New York-ul erau departe; dacă erau în căutare de cultură și valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mult mai voluminoasă: Scurtă istorie a Albaniei și a poporului albanez (București, 1919). El vedea în Albania un fel de "balcon la Marea Venețiană" (Marea Adriatică). Indiferent de simpatia pe care o nutrea Iorga față de Italia, el a recunoscut întotdeauna că țărmul de est al Adriaticii este locuit de slavi și albanezi, care erau deosebit de nemulțumiți de pretențiile italienilor. A oferit în cartea sa cîteva mostre elocvente ale "zigzagurilor", naivității și visurilor sale. Îi sfătuia pe albanezi ca, "dată fiind lipsa populației
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
am avut parte de fel de fel de scandaluri care ar fi putut să ne convingă (dar nu au reușit) că orice sumă de bani pe care o puteam investi în țările acelea era pierdută din momentul în care părăsea țărmurile noastre..." Profesor Van Loon se referea la vizita Reginei Maria. Von Loon, Hendrik, The Story of America, New York, 1946, p. 368 203 Supt trei regi, pp. 401-403; vezi și O viață de om..., vol. III, p. 136 204 Memorii, vol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
forțe peste hotare, am fi fost la fel de bogați precum germanii. Harold Macmillan Bunăstarea și forța economiei britanice pe care șministrul de Finanțe britanicț Butler le lăuda În discursurile din 1953 și 1954 au constituit ultimul val de prosperitate ce scălda țărmurile britanice, adus de trezirea economiei germane care se ridica pe val, trăgând după ea flotila europeană. Dacă privim În urmă, 1954 pare ultima vară de iluzii grandioase pentru Marea Britanie. Alan Milward O particularitate izbitoare În istoria Europei Occidentale postbelice o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Che Guevara, transformat În martir de statură hristică și idol al adolescenților plictisiți din Occident, În Europa, anii ’60 au fost clar eurocentrici. „Revoluția hippie” nu a traversat cu adevărat Atlanticul. În cel mai bun caz, a eșuat la țărmul Marii Britanii și al Olandei, lăsând În urmă doar vagi sedimente: un LP de o originalitate spectaculoasă și o cultură a drogurilor relativ mai dezvoltată. Ar fi greșit să expediem partea frivolă a anilor ’60 - moda, cultura pop, sexul - ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a scos pe britanici din Ulster. Nici nu a destabilizat politica britanică, deși asasinarea unor politicieni și figuri publice (În special a lordului Mountbatten, fost vicerege al Indiei și nașul prințului de Wales) a șocat efectiv opinia publică de pe ambele țărmuri ale Mării Irlandei. Dar „tulburările” au Întunecat și mai mult un deceniu deja sumbru În viața publică britanică și au alimentat teza „neguvernabilității” vehiculată În epocă, punând capăt optimismului senin din deceniul anterior. Când IRA Provizorie și grupurile paramilitare protestante apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a căzut Partidul Socialist Italian, sub impactul scandalului tangentopoli („orașul mitei”) din 1992, declanșat de investigațiile privind administrarea orașului Milano. Partidul a căzut În dizgrație, iar liderul său, fostul premier Bettino Craxi, a fost nevoit să se exileze pe celălalt țărm al Mediteranei, În Tunisia. Dar afacerile socialiștilor erau legate inextricabil de cele ale creștin-democraților, vechii lor parteneri de coaliție. A urmat un val de arestări și acuzații care au discreditat și mai mult ambele partide; În cădere, ele au antrenat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
origine siriană. După ce și-a asigurat, prin teroare, puterea la Roma, și după ce i-a învins pe parți, domnia sa (din 193 până în 211) s-a legat în mod esențial de favorizarea cultelor orientale. Zeița egipteană Isis devine, de-a lungul țărmurilor Mediteranei și dincolo de ele, mama zeilor și a universului. Osiris, fratele-soț, va învia din morți, apoi se va identifica lui Dionisos pentru a-și însuși, în cele din urmă, trăsăturile zeului Bachus. Isis, al cărei nume înseamnă, cel mai probabil
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
immédiates de la conscience l'incite à écrire șes premiers essais philosophiques.812 Îl se familiarise aussi avec leș œuvres du penseur matérialiste roumain Vasile Conta. Le début littéraire se produit dans leș pages de la revue Tribuna, avec le poème Pe țărm (Sur la rive, 1910) et dans la publication Românul, avec l'article Reflecții asupra intuiției lui Bergson (Réflexions sur l'intuition de Bergson, 1914). En 1911, élève du Lycée Andrei Șaguna, îl fait un voyage en Italie, attiré par l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de signifiance : îl peut marquer seulement le changement de tonalité ; en d'autres mots, une modulation de la voix du texte. Voilà des cas inédits de modification de tonalité qui se réalise grace à l'usage du tiret : Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă. (La mare) (Blaga, 2010 : 26) Moi, je reste au bord de l'eau et mon âme est absențe. (À la mer) (Miclău, 1978 : 143) Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le tiret remplit dans le texte de départ (fonction qui est, automatiquement, supprimée dans la traduction) : Soarele în răsărit de sânge-și spală-n mare lăncile, cu care a ucis în goană noaptea, ca o fiara. (1) Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă. (2) (La mare) (Blaga, 2010 : 26) (1) fonction créative (2) fonction expressive Le soleil qui se lève lave dans la mer le sang, des lances avec lesquelles, en să course, îl a tué
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ziua trăiesc împrăștiat cu furtună. " (littéralement : Pendant le jour, je vis dissipé avec l'orage. ") et trouve en langue cible un équivalent poétique " Le jour, l'orage dirige mă vie, mă fortune. " Cette décision nous semble inspirée. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. (Heraclit lângă lac) (Blaga, 2010 : 113) De la rive je lance dans le lac des épines et avec elles, en cercles je me dissémine. (Héraclite près du lac) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 141) Une traduction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mă alunga. Un om s-apleacă peste margine) (Blaga, 2010 : 109) Îl n'y a plus d'appel pour m'étourdir, ni de chemin qu'il me tarde de parcourir. (Un homme se penche) (Stolojan, 1992 : 33) Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. (Heraclit lângă lac) (Blaga, 2010 : 113) Leș épines que je lance à partir du rivage m'encerclent et leș ondes défont mon image. (Héraclite au bord du lac) (Stolojan, 1992 : 39) Clopote
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
difficultés de traduction causés par la prosodie des poèmes. Leș rimes șont passagères dans ce recueil ; la mesure est, en général, irrégulière. L'effort des traducteurs de recréer leș rimes inattendues du texte source est parfois méritoire : Spini azvârl de pe țărm în lac cu ei în cercuri mă desfac. (Heraclit lângă lac) (Blaga, 2010 : 113) Dans le lac je jette des épines, dans leurs cercles, défait, je me devine. (Héraclite au bord du lac) (Pop-Curșeu, 2003 : 65) Je lance dans le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ea „își petrece viața și moartea într-o cameră cu pereții mult mai subțiri decât chiar membrana timpanului”, soarta îi pare „cumplită-înseninare, chinuitoare limpezimi, îndurerate transparențe”. În curgerea timpului, încearcă oprirea clipei mirabile („Ascult cum bate valul fierbinte / Pe-un țărm al mării ce arde, de foc / și nu-mi găsesc starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
este elocvent pentru o viziune înnobilată asupra culturii bizantine pe care casa regală și-o apropie: "Ca o caracterizare a acestor vremuri de bizantinism, a făcut frumoasă impresie apariția reginei în costumul unei împărătese bizantine, în vreme ce principesa, generație moștenitoare pe țărmurile Bosforului, s-a arătat în fermecătorul costum de odaliscă"191. Ambele costumații se regăsesc tematizate pe o scară largă în pictura românească de la romantism la simbolism, de la Theodor Aman la Theodor Pallady. Portul popular românesc își găsește locul în spiritul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil (1915). Pictorul subliniază atitudinea melancolic-reflexivă a poetului aflat pe țărm, în timp ce nu departe de el, bărbați și femei participă la rutina cotidiană. Adâncit în propriile gânduri, solitar, poetul se profilează statuar pe un fundal deopotrivă marin și stâncos, un fundal care exclude deopotrivă detaliul sau ornamentul, dar și efectele de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin excelență -, devin complementul nefericirii și chiar al damnării. Pictorul revine cu un alt tablou în același decor stâncos al unui țărm, unde Orfeu, ținându-și lira la piept și cu o coaroană de lauri pe cap, zace abandonat. Alt tablou, Lira lui Orfeu (1898), se încadrează în tema decapitării poetului, capul său find așezat pe lira sa; de data aceasta, chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care să reglementeze barierele netarifare 1993. România a participat la aceste discuții și, pentru a arăta că este și ea în favoarea lărgirii comerțului, a anunțat, în mai, inaugurarea unui serviciu regulat de transporturi între Constanța și cîteva porturi situate pe țărmul Statelor Unite 1994. În urma audierilor pentru Legea administrării exporturilor și a rundei de convorbiri GATT, congresmenii au devenit mai conștienți de importanța vitală a lărgirii comerțului pentru economia americană. Acestea erau circumstanțele în momentul în care președintele a solicitat Congresului scutirea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să fi ajuns în stăpânirea fiului mai mare, Constantin Costache, căci răzeșii din Umbrărești au cu el un proces, în anul 1722, pentru „o parte din vadul morii Torcești”, parte pretinsă de răzeșii umbrăreșteni în virtutea faptului că moara folosea și „țărmurile ci esti despre partea Umbrăreștilor”. Evident că este vorba de malul vestic al apei Bârladului. Informația provine dintr-o anafora a Divanului domnesc, din 27 ianuarie 1767, iar în ea se arată cum a decurs stăpânirea asupra vadului de moară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cum ar fi faptul că locul aparținea cândva „Arhondei, nepoata Iorgăi postelnicului” de pe vremea lui Vasile Lupu, dar și lui Dumitrașco Cârnul, stolnic mare în timpul aceleiași domnii, în ea se consemnează că „s-a pus o piatră la Topile, în țărmurile Bârladului celui săcu, pe unde au umblat Bârladul cel vechiu, și lângă drum” (subl. n.), desigur un drum local păstrat pe lângă un vechi curs al Bârladului. Aceiași hotărnici, Constantin Zbere stolnic și Sandul, fost căpitan din Umbrărești, cu megieșii, urcă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]