10,318 matches
-
Intrăm. O lacrimă stingheră luneca pe obrazul lui Newt Jorden, care se uita de la o vreme prin parbriz. În cele din urmă, își părăsi postul de observație și se îndreptă spre scaunul conductorului și-l zgâlțâi pe fratele ei care adormise. Trase aer pe nas și își șterse lacrimile ca să nu vadă că plânsese. ― Timmy... trezește-te. Au plecat de-atâta timp. Fratele ei clipi, își luă picioarele de pe consola de pilotaj și se așeză în fund. Se uită calm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-ntinzi acolo. Și după ce fac și eu un duș, o să mă-ntind lângă tine. O să hotărâm mai târziu ce-o să facem, aici. Chiar atunci Dan Lyttle aduse o cămașă lungă pentru Enin și o pijama pentru Gosseyn. Și-n curând, adormiră. ...Gosseyn se trezi, somnoros, și rămase un minut cu ochii închiși; și-i veni un gând ciudat: Acela era primul somn normal al acestui corp Gosseyn. Această remarcă nu-i reținu multă vreme atenția. Din cine știe ce motiv, când se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
operat la unison într-o manieră limitată, probabil o deviere. De aceea, în momentul acela cu mult mai târziu, când ochii celui de-al doilea Gosseyn se deschiseseră, impresia că era al doilea Gosseyn fusese cea a unui om care, adormind, se trezise în dimineața următoare cu acceptarea automată a ideii că "eu" cel care avusese toate aceste experiențe, era cel ce se trezea după o noapte de somn odihnitor. 31 La cererea doctorului Kair, Gosseyn se așezase din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acopeream pe toți, le dominam energia meschină, izbucnind câteva fracțiuni de secundă la fiecare două ore, ca o salvare primitivă și necesară. Se zbăteau neputincioși; sala devenise prea mică, n-aveai pe unde să fugi. Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Costea se întorcea pulbere de la uzină, forța ușa pe care, din motive doar de el știute, nu reușea s-o descuie cu cheia și începea să-și scurgă nevoile în sufragerie. Uneori cânta, alteori îl auzeam doar cum oftează. Apoi adormea, prăbușit peste cărțile tatei. Din pătuțul meu cu grilaj nu observam prea multe, dar mirosul de urină îl mai am și-acum în nări. Invazia s-a oprit brusc în decembrie 1989. Era o duminică rece, uscată și, văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păzite ca unitatea de la Peenemunde: caninii rămâneau strânși, saliva nu circula dincolo de vârful gingiilor. Buzele se-atingeau prudent, delicat, departe de palatali; dacă nu eram atenți, mișcam din loc dintele, cu tot cu rădăcina lui de-oțel. Doar nopțile curgeau mai liniștit, adormeam imediat, sub plapuma de două kile adusă de la Constanța. Cât despre micuțul și antipaticul Coco, când îl parașutai din cușcă, te pișca de ureche sau zbura pe degetele Feliciei de la picioare și se-apuca să le pigulească. Era un peruș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se poate veni binedispus la cursuri și la ora opt. Le dădeai bună-ziua și simțeai aburii țâșnind din partea cealaltă a catedrei; încercai doar să le ghicești conținutul. Alții scoteau teancuri de foi galbene din sacoșe, citind rar și răspicat, până adormeai de exasperare. Despre forme și conținuturi (altele decât cele ale sucurilor gastrice) ți se vorbea mereu, la orice curs sau seminar: era melodia salvatoare, refrenul duios al plictiselii și mediocrității, cântat pe zeci de voci. Ne plafonam, încet și temeinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
picioarelor, gata să-l surprindă pe infractor și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu putea să adoarmă fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fugi: ăștia chiar credeau ce spuneau? Trebuiau înlocuiți poeții și povestitorii care își bătuseră joc și de ea, și de noi: ei erau de vină, de ei trebuia să scăpăm mai întâi. Legănat de ideea asta urâtă, dar onestă, am adormit. Dimineața, am plecat pe la opt, după ce-am înghițit câte ceva. Dacă îmi pregăteai o cană cu lapte și două felii de pâine cu unt și cu miere, rezistam până seara. Cu o filosofie atât de simplă și economică, reușisem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ostrov, dar acolo treceai Dunărea cu bacul și parcă n-aveam chef să văd peștii în noiembrie. Am luat-o pe drumul prin Urziceni; era mai lung, te filau și vreo nouă radare, dar măcar nu rupeai mașina. Maria a adormit imediat. Între Voluntari și Afumați, am mers cu grijă, să nu calc vreun negustor. În dreapta strălucea complexul ăla imens, hangar lângă hangar, cu acoperișurile din tablă ondulată. Cineva îl numise „Europa“: se adunaseră câteva mii de chinezi acolo, cu marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
binemeritata uitare. Câteodată, găseam un corp sub cearșaf (domnul inspector nu-i dădea voie fetei să vină tot timpul la mine), o pereche de brațe lipite de spatele meu, dar mă simțeam ca-n autobuz, eram prea mulți în pat. Adormeam repede, nerăbdător să mă dizolv în orice fel de-alte lumi mă așteptau. Viața mea se scufunda în petele nocturne de somn, pentru a reapărea dimineața, reîncărcată cu-o cafea și servieta cu cărți. În „Maiorescu“, am avut totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Situațiile erau grotești, de desen animat. La Anna Karenina, eroina se sinucide în fața trenului: locomotiva e-un tip care fuge c-un felinar prins de băț, printr-un nor de azot lichid. La Numele Trandafirului (6 ore, un chin!), Beligan adoarme pe fotoliu în mijlocul unei replici și-l trezește Mihai Călin. La Hamlet, regelui i se picură niște apă-n urechi în scena veninului. Nu mai vorbesc de Vlaicu-Vodă, Apus de soare și-alte minuni patriotice scoase trimestrial de la naftalină, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bune de ronțăit înainte de masă. Colegul Suciu Eugen era mort după ele. După ’89, mergeam degeaba prin farmacii să întrebăm de „Cavit“: dispăruse și el, ca și „Bem-Bem“-ul sau glucoza. Cam asta mi-a trecut prin cap, înainte să adorm. Nici mult, nici puțin, dar suficient de intens cât să mă bucur o clipă. Maria dormea, tânărul Lupu sforăia ușor. Două exemple demne de urmat. Am închis ochii și-am tras și eu pe dreapta. Dimineața, ne-am strâns toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai ușor cu ei; puteau fi și angajați în Asociație, unii o cereau singuri, năuciți de dorință. Cât despre câini, atât domnul Dinu, cât și vecinii (cu precădere maminetele, pe care le observai ziua atârnate de geamurile bucătăriilor și noaptea adormind pe televizor) îi hrăneau omenos. Pajura gemea de adăposturi improvizate. Nu întâlneai scară, tufiș sau mașină abandonată din care să nu mârâie o voce. Cine nu era de-al casei se-oprea la colț, în stația de troleibuz; după unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca două afine, și niște lăboanțe compacte, plușate rotund. Domnul Pumpi fusese tăiat de vameșii austrieci, să verifice dacă nu e umplut cu heroină. Când lipseam de-acasă ori veneam noaptea târziu în pat (după seriile catastrofice de pe Discovery), Maria adormea cu el în brațe, stârnindu-mi invidia. Îi găseam îmbrățișați, fericiți, cu pastila de stofă a botului moțăind între sânii ei. Cu timpul, apartamentul din Dorobanți s-a mobilat cu gesturi, obișnuințe și utilități pe care le memoram încă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
globule curate. Într-una din ele, închisă-n capsula din gel polimeric, clocește bacteria morții. Iubita mea e-ntr-un Boeing 747. Zâmbește, gândindu-se la mine și la un amant. Căștile walkman-ului și filmul cu James Bond o adorm. Peste exact un minut și treizeci și opt de secunde, traseele noastre se vor intersecta la patru mii de metri unul deasupra celuilalt. Volumul de cer, metal, pahare de citronadă și urlete se va comprima într-un cub luminos. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ateneul scăpase și el, se trăsese alături, cu tunul, în Biblioteca Universitară. Mă pomenisem de două ori înăuntru; prima oară, târât la un concert combinat, cum se țineau pe vremuri: orchestra cânta de toate, de la Brahms la Rimski-Korsakov, puțin Vivaldi, adormeai și te trezeai în etape, ca-n tren, când trage cineva semnalul de alarmă. Dacă nimereai o integrală Enescu sau Gherase Dendrino, săreai prin tavan. Sala arăta pe jumătate goală, elevii aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iluminat; nu știai niciodată când îți trebuie. M-am răsucit în cușetă, căutând poziția optimă. Compatrioții mei nu se luptau cu astfel de probleme, îi vedeai la clasa a doua, înghesuiți câte opt în compartiment, lăsând capul pe spate și adormind instantaneu, ca la un semnal. Unii moțăiau pe holuri, în picioare sau rezemați de-un sac. Nu le mișca un mușchi, pleoapele rămâneau închise, obrajii relaxați, doar saliva se prelingea uneori într-un firicel pe bărbie. Se trezeau la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a sărit în brațe cu cea mai mare deznădejde: „N-am închis un ochi! M-au terminat vameșii ăștia!“ Am strâns-o afectuos la piept. Orarul controalelor vamale era stabilit diabolic, cineva calculase când sunt șansele cele mai mari să adormi: ungurii veneau la două noaptea, austriecii la cinci și la opt dimineața. Treceau tot trenul prin zeci de lanterne, uneori urcau și câini polițiști. Abia ațipeai după toată povestea, și-apăreau ăilalți; parcă vorbiseră între ei. Când se potolea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu zeci de stări și obiecte: dușul, clăbucii gălbui ai săpunului, tricoul de schimb, medicamentele, lanterna, așternutul neatins, răcoarea pufoasă a pilotei. Îți venea s-o strângi la piept, s-o rulezi, să pleci mișelește cu ea în geamantan. Am adormit îmbrățișați sau cel puțin așa i s-a părut Mariei. Pe la unsprezece, bântuiam singur pe străzi. Maria dormea liniștită, îi potrivisem plapuma în brațe, în forma unui al doilea corp. Sau poate se trezise și-mi citise biletul de pe noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Lipsea doar inginerul Marin Grosescu și plimbarea noastră de-a doua zi, așa cum îmi fusese promisă la telefon. Seara, ne-am strâns în camera lui Mihnea: la fel ca a noastră, cu reproduceri discrete de tablouri, care te ajutau să adormi. Doar doctorul Weidle își instalase în dormitor un tablou supradimensionat, cât o canapea, din care săreau pe pereți niște dungi negre, zimțate, trase de cinci-șase ori peste niște smocuri portocalii. Scena îți dădea coșmaruri, puteai crede că doctorul avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scară de mase. Sper că ai reținut. La mijlocul secolului 19, cartelele Jacquard erau un fel de televiziune de-astăzi: fiecare fabrică, fiecare mică antrepriză avea măcar una. De-acolo, drogul se răspândea imediat în case, ca în zilele noastre, când adormi seara în fața ecranului. Difuziunea se făcea discret și eficient, prin contact cu «programul», nu cu produsul finit, ca la Turner. Mai târziu, clismaticii au rafinat procedeul. Pe la începutul secolului 20, cineva a scos de la naftalină un pachet de hârtii dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-acolo încât "rumânii [...] uitară că sânt rumâni" (Aaron, 1835, p. p. xv). În cele din urmă, independența și "rumânismul triumfă" împotriva fanariotismului prin Revoluția de la 1821, care "dete o lovitură electrică duhului rumânesc, și se puse temeiu la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai amplu al programului de ateizare societală demarat de autoritățile comuniste. Din punctul de vedere al materialismului dialectic, religia în general și ortodoxia în particularul românesc a fost un opiu al popoarelor care le-a alterat conștiința de clasă și adormit avântul revoluționar. Acesta este motivul pentru care programele școlare de istoria le cere dascălilor ca "explicând apariție și dezvoltarea religiei, profesorul trebuie să aibă totdeauna în vedere că religia a fost un puternic instrument în mâinile claselor dominante, pentru oprimarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoric riguros al anesteziei îi va revendica începutul, va trebui să țină seamă - desigur într-un sens anecdotic - că această «specialitate» a apărut încă de la apariția biblică a femeii pe pământ ! Creatorul, «primul anestezist», înainte de a fi chirurg, l-a „adormit” pe Adam pentru ca, «operându-l», să o creeze din coasta sa pe Eva., dar, secretul acestui gest «anestezico-chirurgical» practicat de însuși Creatorul Universului, va rămâne încă mult timp necunoscut oamenilor. În anul 1839, Velpeau nota cu convingere: „a opera fără
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]