12,606 matches
-
Pagan, majoritatea monumentelor sunt construite din cărămizi, iar zidurile sunt decorate cu stucaturi. Motivele ornamentale sunt cele dominante și reprezintă diverse personaje, animale (gâște, gazele) sau figuri mitice. Motive florale sunt însoțite de inscripții, în timp ce culorile cele mai utilizate sunt albul, negrul, galbenul și roșu. Majoritatea stupelor au fost demolate la cererea lui Narathihati, cărămizile și pietrele fiind folosite ca baraj în calea invadatorilor mongoli. În anul 1287, orașul Pagan a fost cucerit de mongoli și statul s-a destrămat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ta, încheie moș Vasile discuția. Procesiunea a plecat de la biserică și fetele plîngeau de le sărea cămașa de pe ele. Micul sicriu cu păpușa era purtat cu evlavie și femeile plîngeau și ele pe la porți. Fecioarele satului erau îmbrăcate în ii albe de bumbac și fustițe în clini ca la armonice. Noi, drăcăraia și băietanii, țineam flancurile și dădeam peste tot felul de spini sau ciulini, ca chiorii, pentru că ochii ne erau la fete. Și era o întrecere de plîns, măi frate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de pămînt. I-a suflat-o, strigă toți entuziasmați. Băi, Goangă, dar tu îl puteai sufla și pe el cu totul, chiar dacă ar fi fost echipat de război, glumeau oamenii. Oamenii fac multe comentarii hazlii, dar Dinu nu rîde. Este alb la față și extrem de crispat. Ochii săi îl fulgeră pe Goangă și cu bucurie l-ar fi trăsnit în moalele capului. Goangă urma la rînd, dar moneda lui s-a dus spre marginea covorului de bani. Următorul însă a umflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
m-am stricat! Mai ales că îmi era absolut indiferent de la cine va curge borșul. Dacă ar fi fost politicieni poate că ar mai fi fost justificat interesul meu în tărășenia asta. Cei doi satrapi erau de culori diferite, unul alb și unul negru, dar nici acest amănunt nu m-a făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar mai fi fost justificat interesul meu în tărășenia asta. Cei doi satrapi erau de culori diferite, unul alb și unul negru, dar nici acest amănunt nu m-a făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era mai prejos, adică mai uman. Cînd trăsnea adversarul, acesta cădea fulgerat, cu capul bălăngănind în balama. Cum am mai spus, nu agream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înșfacă la trîntă. Tari amîndoi, unul dă cu cotul și deschide robinetul la borș. Dar și celălalt știe să facă exact același lucru. Acum este borș peste tot. Se luptă care să fie deasupra, călare. Cînd este negrul, cînd este albul deasupra. O înverșunare dementă. În fond, în joc este milionul de dolari. Cîteva borcane de borș (sînge!) merită să împrăștii prin cușcă. Dacă și premiul doi este de ceva bănet american (așa la vreo 2-3 sute de mii de...chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să le permită să mai rabde încă o zi de foame. Preocuparea principală este găsirea unei bucăți de pîine. Toți vînd ceva, de la naive brățări din sîrmă de cupru și pînă la extrem de stilizatele statuete din lemn de abanos. Ca alb ești privit ca un nabab care nu se îndură să arunce cîteva firimituri celor flămînzi. Ei nu înțeleg că n-ai nevoie de brățara din sîrmă de cupru, grosolană și fără gust. Nu-i scump, domnule, de ce nu cumperi? Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
făcut mulți prieteni. Unul dintre aceștia este domnul Ibisate Garcia Aleida și este de profesie măcelar în Piața de pe strada 19. Înalt, cu ochi de cărbune, cu mustață nu prea mare, dar nici prea mică și cu dinții de un alb imaculat, Ibisate poate fi prezentat ca un om plăcut, mai ales că are și un rîs foarte simpatic. De la prima vedere am răspuns invitației foarte amabile de a cumpăra carne de la el. Desigur, de atunci doar de la el cumpăram de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ham, ham, dă osul, anafura mă-tii! țipă un dalmațian. Eram disperat că nu pot să-i înfrunt, erau prea mulți și o înfruntare cu ei era inutilă. Osul era în botul meu. Avea așa o catifelare, era atît de alb și mult mai dur decît colții mei. Cum să-l las? Cîinilor, fiți creștini! Parcă vă poate ajunge osul ăsta la toți? Dă osul, buldogule! Dacă nu-l dai, te facem praf! O rup la fugă. Strîngeam atît de tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
credeam salvatoare, mă face să mă opresc din nou: Aveți aprobare? Ce aprobare? Dă osul, javră! Un dog german iese în față. Vorbește grav, gros. Avem, uită-te aici la aprobare. Mi se face negru înaintea ochilor. Citesc negru pe alb: se dă în primire osul domnului dog german, semnat, ministrul Mihai Răzvan Ungureanu. Nu dau nimic, răcnesc cu botul încleștat pe os, n-are valoare! De ce, stimabile? mă contrează dogul. Trebuie decret, semnat de Băsescu... Domnule ministru, trebuie decret? întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cum adică, ne-ai omorî? Cam da. Dar cu ce ți-am greșit? Ce ai de împărțit cu mine? Poate cu tine nu, pari om de treabă. Și ca mine sînt mulți, spun glumeț. Eu am pățit-o cu un alb cu puțin timp în urmă, cu un neamț. Dar îl găsesc eu, și în iad o să mă duc după el! Mai comand bere și ceva de mîncat. Omul era flămînd și observ că în privința mea este mai prietenos. Eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neamț, l-a ademenit și l-a dus în apartamentul său. Doamne, doar nu vrei să spui... Ba da. Era un pedofil periculos. L-a chinuit pe bietul copil... Plînge. Este impresionant să vezi un negru plîngînd, să vezi din albul acela imaculat al ochilor, curgînd șuvoaie de lacrimi. Și nu l-ați găsit? Nu, dar sînt pe aproape. Cu ce mi-a spus băiatul, cu ce am mai iscodit eu, am aflat și pe unde îi este bîrlogul. În Vedado
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
abdicarea regelui Mihai I. Din Franța pleacă la clinica Guggenheim în SUA, cu pașaport turcesc, valabil doar pentru un singur voiaj și începe lucrul la 3 octombrie 1957. Aici îl cunoaște pe Pedro Manuel Fonseca Arisso, medic stomatolog cubanez. Fonseca, alb cu ochii verzi, o invită în Cuba unde în 1959 se căsătoresc. Au doi copii, băiatul, un cunoscut violonist în Barcelona și fata, medic în Venezuela. Vă propun să urmăriți un scurt dialog cu doamna Bibescu. C.S Sînteți rudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bucurie vădită: Aici, lăsați-o aici, se adresează șoferului. Pedro are grijă de ea, mă asigură apoi pictorul. Pedro era un băiat negru, înalt cît o prăjină și subțire ca o nuia de răchită. Avea însă o dantură perfectă și albul imaculat al dinților contrasta cu fața lui tuciurie. M-ați găsit greu? Nu, pentru șofer totul este simplu. Am întîrziat? O, nu. Poftiți, vă rog, pe aici. Alvarez merge înaintea mea pe un soi de trotuar îngust, mult prea apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din aceasta este potabilă. Nu departe de noi, o cisternă distribuie apă. O fată, Doamne, cît este de frumoasă, ține găleata să se umple. Surîde cu prietenie la vederea noastră, a ambasadorilor. Ce dantură! Elefantul trebuie să fie rușinat cu albul fildeșului său. Găleata se umple și fata pleacă lent, ca și cum ar vrea să mai rămînă, ca și cum ar regreta ca se desparte de noi. Dar trupul ei execută o simfonie de balet, pe care doar Cuba o înțelege. Și eu... Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
împreună. Din acest motiv cuplurile rezistă în timp, la orice nenorociri pe care viața le rezervă aproape invariabil. O scenă m-a zdruncinat în profunzimea sufletului meu. O bătrînă stătea de strajă lîngă un pat. În pat era un bătrîn, alb la față ca varul. I se ridică puțin capul și i se dă un ceai miraculos. Bătrîna este foarte vioaie: De zece ani îl îngrijesc... O spune cu mîndrie, cu un soi de ton al învingătorului. Continuă: Dacă îngrijești, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și vă întoarceți. Zeul vă avertizează și evitați un accident. Sau cînd bateți în lemn, sau cînd vă scuipați în sîn. Credeți că... Sigur că da. Albii au zeii cei mai tari, de asta domină lumea! Și crezi că nici un alb n-a divulgat secretul? Sigur că da. Studentul pleacă în bucătărie să învețe. Mă uit la Nina. Este încă frumoasă, delicată. Spune-mi, îl iubești? Pe ceilalți i-ai iubit? N-aș putea spune. Eu gîndesc altfel. Ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-au întorlocat și ce anume a dus la o astfel de căsătorie. Zaira era însă plăcută la vorbă și mult prea rezervată cu străinii. Se îmbrăca în verde și galben, culorile zeului Orula, zeul Oracolului. Copiii erau îmbrăcați în alb pentru zeul Obbatalá, zeul Păcii. Dorea ca micuții lor să aibă pace pe tot timpul vieții. Pe soț îl îmbrăca tot Zaira, cu pantaloni negri și guayabera violetă, culoarea zeului Babalú-ayé, un omolog al Sfîntului Lazăr din religia creștină. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
descoperirea... Abia după două zile a îndrăznit să revină reparatorul la locuința Mioarei. Señora... trusa de scule... Poftim în casă, spune oarecum veselă Mioara. Dar... (face semn la cap), nu-i aici? Zulueta Zulueta obosește repede. Ochii mari, cu un alb imaculat te sfredelesc parcă în adîncul sufletului. Povestește încet și se străduiește să pronunțe corect cuvintele în spaniolă. Uită uneori și atunci intervin ferm. Nu mai sînt "fóforo", domnule. Ce ai spus? Nu mai sînt "fóforo". Nu înțeleg și atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rădăcini în obiceiuri strămoșești este sărbătoarea mărțișorului, care la români coincide cu întâi martie, prima zi de primăvară și marchează începutul anului agricol. Obiceiul este foarte vechi, primit și oferit la orice vârstă. Roșul simboliza sănătatea fizică și robustețea, iar albul simboliza puritate, gingășie, curățenie, sănătate, morală. Iar banul înseamnă prosperitate și bogăție. Mărțișorul se poartă până la înflorirea primului pom, în ramurile căruia se agață, iar ca dată calendaristică este Duminica Floriilor. Paștele, erau sărbătorile care aveau darul de a complecta
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și o sticlă cu vin. Toate acestea erau sfințite la terminarea slujbei de Înviere. În prima zi de Paști, înainte de masa de dimineață, fiecare ne spălam cu apa pusă într-un lighean în care se găseau un ou roș, unul alb și un ban. Semnificația fiind ca și a mărțișorului. Celelalte ritualuri erau asemănătoare celorlalte mai sus arătate, unele din produse dându-se de pomană la oameni nevoiași. În acele zile, în sat avea loc hora unde participau și tinerii din
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
comunali și, când era nevoie, bătea darabana de la un capăt la altul al satului. Când era să-și scoată câte unul dintre tauri la plimbare, noi, copiii, eram ciurdă în urma lui. Aveam ce vedea. O namilă de buhai, tărcat cu alb și maroniu, cu grumaz cât o batoză și coarne boante, scurtate și înmănușate cu un fel de piuliță, să reducă pericolul de împungere. Moșul îl ținea de un lănțoi înfășurat în jurul gâtului, dar și de un lănțug cu belciug prins
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
se mai uite pe „după deal”. și nu numai atât, a uitat să se uite chiar și în Bogdana, ce o îndrăgea foarte mult în fiecare an, unul din locurile ce i-a purtat pe brațe copilăria. Totul era un alb imaculat după ninsorile ce se dau înaintea Crăciunului, iar câmpul lucios în bătaia soarelui, spre apus, îi amintea de rochiile de mireasă ale domnișoarelor, simbolizând puritatea, virginitatea lor. Dar iată și alte locuri ce în copilărie erau foarte folositoare gospodarilor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
diabeticilor și cardiacilor. Și când te gândești câți ani de abstinență - cu argumente științifice - m-au ținut departe de halbă. Dar vinul? Cardiacii să nu prea bea roșu! - a sunat cuvântul de ordine până mai ieri. Francezii dovedesc, statistic, contrariul! Albul are, e drept, mai puține calorii, dar efectele ambelor lichide sunt, de fapt, echivalente. Pe deasupra, albul produce insomnie. Cum e cu tăriile? Cardiacilor li se recomandă să bea: sunt vasodilatatoare. Diabeticilor nu prea: deși scad glicemia (păi, atunci le-aș
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ținut departe de halbă. Dar vinul? Cardiacii să nu prea bea roșu! - a sunat cuvântul de ordine până mai ieri. Francezii dovedesc, statistic, contrariul! Albul are, e drept, mai puține calorii, dar efectele ambelor lichide sunt, de fapt, echivalente. Pe deasupra, albul produce insomnie. Cum e cu tăriile? Cardiacilor li se recomandă să bea: sunt vasodilatatoare. Diabeticilor nu prea: deși scad glicemia (păi, atunci le-aș bea ca medicament!), au efecte negative în plan neurologic. Singura unanimitate savantă e că vitală e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]