10,586 matches
-
-I ÎNTREBAREA, până la Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, ... de la Abia atingi covorul moale,/ Mătasa sună sub picior/ Și de la creștet până-n poale,/ Plutești ca visul de ușor până la... pănă la... totul risipindu-se, totul mistuinduse, volatilizându-se pe Altarul unui Rug de Foc incomensurabil, arderile dispărând în Neant, către norii fecunzi de vârtejuri galactice, de pulberi stelare - gata să accepte și să reia jocul de la început -, și din a cărei luminiscență astrală, Omul -, interzicându-i-se Cunoașterea totală de către
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
el o blană portocalie, ca a agenților de circulație, - filosoful dirijând în acea perioadă circulația ideilor, - glumeau ziarele vremii... La vreo două sute de pași de această cafenea celebră se află Biserica Saint-Germain des Prés, unde, în dreapta, cum te uiți la altar, este depus într-un sarcofag, Descartes, al cărui trup de bronz stă culcat deasupra cu o carte în mână... Nu cred că citește Discursul asupra metodei... Dar, nu îmi închipui altă carte... Astfel că, în compania excelentului critic român, ce
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
suprapuneri de straturi și de judecăți, s-a așezat în ordinea greutăților... Scriind aplecat peste masa de lucru, puțin șchioapă, puțin dezechilibrată în partea în care cade efortul, apăsând, corectând, ștergând, sau doar așteptând; scriind legat de această galeră, singurul altar de jertfă pentru penații tăi,... îți aduci câteodată aminte de Musafirul Necunoscut și de vizitele Lui. E un personaj nocturn pe care îl aștepți totdeauna și care te vizitează rar. El este foarte exigent, foarte pretențios și nu bate niciodată
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6066_a_7391]
-
sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline de avînt documentar și de un indiscutabil instinct viril. Dar dacă Tonitza și-a plasat cutremurătoarele-i vedenii în spațiul mîntuitor din proximitatea altarului, dacă imaginația lui Coneliu Baba, dublată de un profund simț al realității - componente atît de bine cunoscute ale personalității sale - , se așază într-un orizont care de-abia de-acum încolo urmează a fi determinat, severul Ressu a intrat abrupt
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
tânără înaltă, îmbrăcată în portul popular din nordul scandinav, crăpa lemne pe vechile lespezi cu o ditamai secure. Altă tânără, îmbrăcată în rochia bunicii sale, își instalase patul (dublu, 180 x 210, adus de acasă, preciza programul manifestării) chiar în fața altarului. Din 12 în 12 minute, când telefonul mobil o „trezea”, se ridica, dădea ocol patului și se întindea din nou până la următoarea alarmă. Copacul este un simbol al vieții iar lemnele sunt fragmentele sale care, stivuite după un anume ritual
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
cu revoluțiile comuniste din Rusia și Germania postbelică, iar în replică creștinismul a hrănit spiritul Cruciadelor, teroarea Inchiziției și apoi reacțiile naționaliste față de bolșevismul internaționalist. O asemenea panoramă istorică aduce cu o altercație durînd de milenii, în cursul căreia pe altarul credinței preoții sau politicienii au sacrificat sute de milioane de ofrande. Uimitor e că, în ciuda aparențelor de dialog interconfesional, pe care clericii le întrețin cu o mină de dulceață protocolară, repulsia față de necredincioși e neatinsă în străfunduri. Păgînii, goimii sau
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
a adunat la fața locului câțiva cercetători importanți, cărora le putem auzi opiniile în acest documentar și pe care îi putem asculta schițând câteva posibile scenarii rituale pe baza descoperirilor făcute în peșteră. În acest sens funcționează identificarea unui posbil „altar”, evidențierea rolului simbolic jucat de animalele reprezentate. Niciunul din desenele rupestre nu se constituie ca o scenă de vânătoare, omul este absent din aceste desene, în schimb ceea ce impresionează numaidecât este siguranța și finețea liniei, spiritul de observație al desenatorului
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
trupei Voltaj, doar aceștia din urmă au cântat la scena mică, iar după miezul nopții atmosfera s-a încălzit cu Marika și Șuie Paparude. Joi, „ostilitățile“ au fost duse de Hi-Q (cu un public format din câteva persoane!) Direcția 5, Altar, Ossián (Ungaria) și Vama Veche la scena mare și un show de excepție cu Kumm, Charlie, Anima Sound Sistem, Goldie și Triga, la scena mică. Timișoreanul Roli Breaker a fost la un pas de a se lua la bătaie cu
Agenda2005-32-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284056_a_285385]
-
care a fost nevoit să efectueze munci necalificate (tăiat de lemne, săpat de șanțuri etc.). Trecut-prezent În egală măsură, dl Cosma este un om al trecutului, dar și al prezentului imediat. Pe unul din pereții locuinței se află ca un altar, la care arde veșnic o luminiță, cu portretele lui Iuliu Maniu și prietenul Corneliu Coposu. A păstrat poze din război (chiar și a primului camarad căzut la datorie sau a comandantului Țanțu) și a trimis materiale pentru Muzeul Aviației de la
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
ecuație cu metamorfozele poetice: "Bisericile sînt semințe ale Duhului căzute din cer./ Eu mănînc pîine răstignită. Sufletul meu este tot/ mai înăuntru./ Ca apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și uită obligația rostirii specifice. Dar intervine un plan contrapunctic. Credința nu e întotdeauna netedă, extazul nu e fără pauze, adorația nu e scutită de nodulozități contradictorii. Dacă adevărata credință ar fi doar, cum s-a afirmat, cea
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Ana a lui Manole care s-a zidit la temelia colocviului și a revistei omonime, punînd atîta pasiune în toate corvezile cerute de organizarea unei astfel de manifestări, încît, în cazul ei, se poate vorbi de un adevărat sacrificiu pe altarul memoriei lui Cioran. Pe scurt, tot ce înseamnă traduceri, corespondență cu străinătatea, detalii administrative și tracasări organizatorice au căzut mereu în sarcina Mihaelei Stănișor. Dar am greși dacă ne-am închipui-o că pe o secretară ștearsă căreia îi revin
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
nordice și preocuparea pentru arhitectură și decorație a Renașterii târzii... În aceeași perioadă în care lucrează la scene mitologice cu teme tipic renascentiste, precum „Hercule și Deianira” sau „Venus și Cupidon”, pictează o „Deesis” (1520) copiind direct o secțiune a altarului catedralei din Gand, capodoperă a fraților Van Eyck... Uneori, influențe disparate coexistă în același tablou, fără a fi neapărat integrate. În aripile „Tripticului Salamanca” (1521) de exemplu, o parte dintre caractere sunt încadrate în nișe gotice și altele în ferestre
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari portrete de femei, în rame de stuc poleit, prea de tot late și brodate ca ușile de la altare. Femeile pictate în maniera lui Mirea sau a lui Stoenescu, adică cu o mare ușurință a pensulei, dar totdeodată cu o anume veleitate rembrandtiană, semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vârstnică, obosită în contururile feței, în vreme ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Segesta, dominând pașnic platoul cu fâneață în perspectiva crestelor sclipitoare ale munților. Cu picioarele goale pe treptele lui, sprijinite cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze în altar Și, precum în pajiște, unde albinele-n vara senină Pe flori felurite se-așează și-n jurul albinelor Crini se-mprăștie, răsună tot câmpul de murmur (lat.). ca pe o divinitate juvenilă. Astfel de idei nu treceau prin gândul nimănui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e tehnica de altădată a marilor domuri, care înghițeau un material imens. Lumea e azi zgârcită cu astfel de opere. Am ciment, o fac din ciment; iese foarte frumos. - Seamănă cu o biserică de-a catolicilor. . - Ba deloc. Va avea altarul și interiorul după tipicul nostru. N-are pe afară etaj, ca bisericile din Occident. Mitropolia din lași nu-i și ea în stil clasic? . - Unde au să stea clopotele? . - N-a fost niciodată canon ca clopotul să fie în biserică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nevinovatul "Rege Lear" și Gavrilcea era o distanță seculară, și orientalistul vorbea de riturile nocturne ale morții cabirice, citând o disertație de Guthberleth. ("Pe dumnezeul meu, domnule Pomponescu!") În biserica lui Ioanide, care era acum mereu deschisă, se improvizase un altar, pe care era expusă numai fotografia lui Cioarec, înconjurată de sute de lumânări. Tineri de ambe sexe, studenți în toată firea, îngenuncheau în fața lui Cioarec și ședeau așa prosternați zeci de minute. Ioanide ar fi zis că a greșit construind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
națiunea viitorului prin credință, viitorul credinței în națiune sau credința națiunii în viitor și are să - ajungă tot la rezultatele fenomenale la care a ajuns în numărul său de azi. E o școală privată în București care poartă deviza: "Școala e altarul civilizațiunii". S-ar putea zice: Altarul e școala civilizațiunii, civilizațiunea altarul școalei ș. a. m. d.; fraza nu câștigă mai mult înțeles decât are, adecă nici unul. Asta se numește o frază goală. Altfel, acesta este semnul caracteristic al unei totale lipse
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în națiune sau credința națiunii în viitor și are să - ajungă tot la rezultatele fenomenale la care a ajuns în numărul său de azi. E o școală privată în București care poartă deviza: "Școala e altarul civilizațiunii". S-ar putea zice: Altarul e școala civilizațiunii, civilizațiunea altarul școalei ș. a. m. d.; fraza nu câștigă mai mult înțeles decât are, adecă nici unul. Asta se numește o frază goală. Altfel, acesta este semnul caracteristic al unei totale lipse de cultură, precum și a lipsei de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în viitor și are să - ajungă tot la rezultatele fenomenale la care a ajuns în numărul său de azi. E o școală privată în București care poartă deviza: "Școala e altarul civilizațiunii". S-ar putea zice: Altarul e școala civilizațiunii, civilizațiunea altarul școalei ș. a. m. d.; fraza nu câștigă mai mult înțeles decât are, adecă nici unul. Asta se numește o frază goală. Altfel, acesta este semnul caracteristic al unei totale lipse de cultură, precum și a lipsei de gândire proprie. Tot secretul intelectual
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și ea că starea noastră economică e primejdioasă. Agricultura lâncezește; nici cantitatea, nici calitatea produselor nu mai atrage cumpărători; concurența ne omoară; comerțul român dispare și străinul îl înlocuiește; balanța comercială arată că-n fiece an România jertfește milioane pe altarul civilizației străine. Mergând astfel ajungem la inanițiune, la sleirea puterilor. Iată lucruri pe cari noi le spunem, de patru ani de zile, fără ca nimeni să fi voit să ne asculte. Credem necesar a observa aceasta, căci "Națiunea" face apel la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reproducând după "Monitor" statistica importului și esportului pe 1879, zicea următoarele: Cifrele acestei statistice sunt foarte elocinți. Ele dovedesc că Balanța comercială a României e foarte rea și îngrijitoare... În cursul anului trecut averea publică a României a jertfit pe altarul progresului străinătății enorma sumă de aproape 66 milioane lei. Oricari ar fi teoriile ce se pot face asupra balanței comerciale, nimic nu va putea suprima faptul, dat pe față de aceste cifre, că producerea noastră nu e îndestulătoare spre a acoperi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întru totul asemănătoare cu cele de pe zidurile ruinate, care acum se curățiseră și ele și în noua biserică nu se mai cunoșteau de celelalte. Strane sculptate în lemn, cu înflorituri și frânghii, și o catapeteasmă încrustată, cu icoane, și un altar acoperit cu odoare scumpe se adăugară minunatei alcătuiri. În vremea asta, pe ciotul popii crescu fantasma de cristal a unui deget, înăuntru se formară oscioarele, în vârf crescu unghia străvezie, se-alcătuiră vinișoarele, și pielea cu fire cărunte de păr
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumii vii prin angelizare... aș transforma toate bisericile ortodoxe în meduze semitransparente, prin carnea cărora s-ar vedea icoanele din pereți ca niște granule difuze de auriu și azur, preoții în odăjdii ar fi vacuole și organite pulsând lent în jurul altarului, iar enoriașii, filiformi ca-n El Greco - franjuri zdrențuite, palide, purtând pe veșmintele albe baterii de celule ucigătoare. Și sutele de biserici s-ar ridica lent de pe fundul oceanului, dintre blocuri, zvâcnind din cupole, fluturîndu-și dantelele curcubeene, tot mai sus în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din înalt sau silindu-ne să zărim statuile colosale, tragice și diforme, ce străjuiau, învîr-tejite în ceața depărtărilor, circumferința sălii. Din această navă, pe care o dată avea s-o umple-n întregime trupul catifelat al marelui fluture - capul împins în altar, toracele umplând, cu cele șase piciorușe, spațiul de sub boltă, abdomenul lățindu-se moale pe culoarul dintre strane, până la marile porți de abanos sculptat ale Ieșirii - se desfăceau lateral alte două galerii, abside mărețe în care aveau să se-mpingă, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
extrem de subțiri de carbon, o carte arsă, cum ajung să fie, dacă aștepți destul de mult timp, toate cărțile. De altfel, în camera lui nu se afla nici o carte, dar era atât de multă cenușă, încît odaia de la opt părea un altar unde s-ar fi adus ca jertfă cărți, numai cărți, întîi-năs-cute și fără cusur, pentru un Cititor atotputernic și necunoscut spre care se înălța, învîrtejit și de un miros plăcut, fumul. Adusesem și eu, acum, jertfa mea în fața marelui preot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]