9,168 matches
-
nici până în zilele noastre. Încercări de unificare a celor două biserici Cu toate că schisma devenise definitivă, împrejurările istorice ale momentului fac ca cele două biserici să încerce unificarea în fața pericolului otoman de la răsărit și a francilor, sub Carol cel Mare, de la Apus. Orgoliul național, mai ales cel grec și ca o avangardă a acestuia atitudinea patriarhiilor orientului, zădărniceau fiecare încercare. Totuși prima încercare semnificativă o face Mihai Paleologul, împăratul Bizanțului și Papa Grigorie al X-lea în 1274 prin sinodul de la Lyon
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Călin, Sondajele de opinie mod de utilizare. Alegerile 2000. Prezentare și analiză, Paideia, București, 2001. ALEXANDRESCU Sorin, Paradoxul român, Univers, București, 1998 ANDREESCU Gabriel, WEBER Renate, Evoluția concepției UDMR privind drepturile minorității maghiare, București, 1995. BABIUC Victor, O singură direcție Apusul, The Center for Romanian Studies, Iași, 2000. BĂLEANU Virgil George, Return to a normal history: Romania's November 1996 elections, Royal Military Academy Sandhust, Chamberley, 1997. BARBU Daniel, Republica absentă. Politică și societate în România postcomunistă, Nemira, București, 1999. BÂRSAN
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
O! pantă clasică din miază-zi / Ivită ca-ntr-un vers de Valéry, / de zei bătrâni purtată între mâini / te urci sub turme și sub bot de câini / până la stelele de sus ce nu-s / decât un joc secund în mări apus.” Rigoarea și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
om). Culegerea Dispariția profesorului prezintă totuși, fie și parțial, un oarecare interes literar. Alcătuită dintr-o povestire polițistă, vizibil influențată de modelul scrierilor lui Georges Simenon (amestecul de banal și gravitate a situațiilor, ambiguitatea detaliilor-cheie, atmosfera casnică și pedantă, de apus a unei lumi vechi), dintr-o nuvelă despre viața pe șantierul unui nou oraș (Plecarea din Baracal) și o proză de război (Apus de soare în unghi mort), pe tema culpabilității dominate prin artă (căpitanul Ștefan Moraru se eliberează de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
lui Georges Simenon (amestecul de banal și gravitate a situațiilor, ambiguitatea detaliilor-cheie, atmosfera casnică și pedantă, de apus a unei lumi vechi), dintr-o nuvelă despre viața pe șantierul unui nou oraș (Plecarea din Baracal) și o proză de război (Apus de soare în unghi mort), pe tema culpabilității dominate prin artă (căpitanul Ștefan Moraru se eliberează de sentimentul vinovăției de a fi singurul supraviețuitor al unui detașament ajuns pe teren minat pictând peisajul acelui moment), volumul lasă a se întrezări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
dizolvă până la identitate. Laurian elaborează o schemă triptică de clasificare a trecutului poporului român, fiecărei mari perioade dedicându-i câte un volum din cele trei care formează monumentala sa Istoria Românilor: a) de la fundarea Romei până la căderea imperiului Roman de la apus (a. R. 1-1229); b) de la căderea imperiului Roman de la apus până la căderea Constantinopolului (a. R. 1229-2206); c) de la căderea Constantinopolului până în zilele noastre (a. R. 2206-2600). Două sunt momentele capitale în istoria poporului român imaginată de Laurian: originea Romei (și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a trecutului poporului român, fiecărei mari perioade dedicându-i câte un volum din cele trei care formează monumentala sa Istoria Românilor: a) de la fundarea Romei până la căderea imperiului Roman de la apus (a. R. 1-1229); b) de la căderea imperiului Roman de la apus până la căderea Constantinopolului (a. R. 1229-2206); c) de la căderea Constantinopolului până în zilele noastre (a. R. 2206-2600). Două sunt momentele capitale în istoria poporului român imaginată de Laurian: originea Romei (și implicit a poporului român) și prăbușirea Constantinopolului. Aceste două evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoriei universale (Bogdan, 1904). În manualul său din 1902 de Istoria omeniei pentru clasa a II secundară, I. Găvănescul stăruie asupra necesității predării istoriei universale din perspectivă românescă, fapt ce reclamă deplasarea "centrul[ui] de gravitate și punctul[ui] din apus în răsărit". Înțelegerea universalului trebuie să pornească de la particularul românesc, motiv pentru care Găvănescul găsește de cuviință să organizeze istoria universală plecând de la istoria românilor (Nastasă, 1999, p. 103). Școala critică, personificată în I. Bogdan - învestit acum cu prerogative ministeriale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
român, Lambrino et al. (1939) recunosc implicit decalajul atunci când afirmă că "Istoria noastră nu s-a dezvoltat la fel cu istoria popoarelor apusene, care a fixat epocele istoriei universale. Deși este alcătuită din aceleași elemente caracteristice celor patru epoce ale Apusului, desfășurarea evenimentelor istorice în ținutul ocupat de neamul nostru s-a petrecut într-un ritm cu totul deosebit" (p. 4). Ritmul "cu totul deosebit" este formula eufemistică pe care autorii o găsesc pentru a descrie întârzierea cronică a societății românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost conceput drept "Războiul Sfânt de Reîntregire a Neamului". Din perspectiva comunistă, România participa la "războiul imperialist", ale cărui tranșee au reprezentat "un uriaș abator pentru soldații care trebuiau să-și verse sângele numai pentrucă așa cereau interesele imperialiștilor din Apus și ale clicii exploatatoare din țară" (Roller, 1952, p. 512). Idealul naționalist de reîntregire a neamului prin alipirea Transilvaniei este doar un alt opiu al popoarelor administrat de capitaliștii burghezi, pe care "partizanii intrării în acțiune alături de Antantă [îl] flutură
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la stadiul de proiect doar parțial realizat, volumul al doilea nemaifiind elaborat; iar Istoria Romaniloru completată de A.T. Laurian, în trei volume (Iași, 1853), tratează în primele două tomuri preponderent istoria romanilor (a Romei și a Imperiului Roman de Apus și a celui de Răsărit), abia în tomul al treilea narațiunea se fixează pe istoria românilor. 4 O lucrare referențială în acest sens este The Polish Peasants in Europe and America scrisă de W.I. Thomas și F. Znaniecki (1918-1920
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
umană supusă pieirii. Povestirea cavalerului nu înfățișează doar aspirația către un ideal feminin aproape imposibil de realizat, ci și dorința pentru o viață trăită în armonie, în demnitate și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Unde-s șirurile clare din viață-mi să le spun! Ah, organele-s sfărmate și maestrul e nebun!” Și când, ostenit de acest joc de versuri sonore și pustii, figura lui îmbrăcă iarăși acea expresie de tristeță vagă umbra acelui apus dureros al conștiinții care-i dedea în momentul acela înfățișarea unui zeu învins, părăsit de puteri și umilit. Eu mă uitam la el, mi se rupea inima de milă și nu știam ce să-i spun. După câteva minute de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
întâmplător, autorul urmărind vag dilema lui Eminescu „cercul vicios al ziaristicii” sau „iubirea casnică” dar tăindu-i baza, punerea în ecuație, iar apoi căutând expresii „proletare” precum muncă, salahorie etc. (putea alege și altele, Eminescu se compară chiar cu „uvrierii apusului” undeva) rotunjind oarecum mărturisirea de la cei „șase ani” (cât a lucrat poetul la „Timpul” până în 1882) la „opt ani” ( unde se include și activitatea de ziarist de la „Curierul de Iași”, din 1876 începând) dar căutând să fie cât mai convingător
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cele ale cratimei vechi. Limba română este, în fond, singura limbă romanică fără apostrof în scriere. Își poate cineva imagina franceza lipsită de acest semn? Da, dar în anii ’5o , anii electrici, nu este așa, lumina nu mai venea de la apus... Ceea ce vrem să spunem, în încheierea acestui capitol, este că noi avem impresia că facem un fel de istorie vie inspectând fiecare palier cronologic și teoretic, de mentalitate ori de tradiție al acestui complex numit eminescologie. Nu descoperim, adică, adevărul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spre Elveția nu reușii altceva decât să devin prizonier austriac. Atunci mi a venit ideea să caut o salvare spre Răsărit. După ce am străbătut, împreună cu un prieten, Austria și Ungaria, am ajuns, în luna mai 1918, la granița românească dinspre apus. Dar rețeaua posturilor germane de rechiziționare acoperea Muntenia ca o adevărată pânză de păianjen: numai datorită minunatului devotament al țăranilor români am putut trece în Moldova liberă. În cursul șederii mele la Iași am acceptat cu mare bucurie propunerea domnului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a fi rod bogat în anul respectiv.390 De Rusalii, apa are puteri apotropaice și este utilizată în descântecele de iele: "...Voi, șoimanelor! / De-ți fi / Din miez de noapte, / De-ți fi / Din răsăritul zorilor, / De-ți fi / Din apus, / De-ți fi / Din răsărit, / De-ți fi / Din vârtej, / De-ți fi / Din loc rău, / Eu nu v-am descântat să vă duceți voi în alt loc spurcat; / Și eu v-a descântat, / Că voi apă ați băut / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
panglici. După ceremonia legatului, feciorii formează un cerc, sunt stropiți, cu apa din cele nouă izvoare, de Irodeasă (patroana călușerilor) și de vătafi, ridică bâtele cu capătul cel subțire în sus, le ciocnesc de trei ori, privind mai întâi spre apus, apoi spre răsărit.393 În Banat, de Rusitori sau Rusitoare, în a cincea zi după Rusalii, se realizează "slobozirea apelor"; o fată, din neamul celui răposat, cară apă pe la casele vecinilor, până când împlinește 80 de vase, fapt consemnat în diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soldați și negustori, din Asia Mică, Siria, Egipt Mithra, Cybele, Isis, Seraphis, Dolichenus sau grecești cultul agrest al lui Dionysos. Calendarul popular se cristalizează în perioada postromană, creștinismul pătrunzând în Dacia în sec. IV e. n. Descifrând semnele vremurilor răsăriturile și apusurile soarelui, succesiunea zilelor și a nopților, a verilor și a iernilor, a timpului ploios cu cel secetos , mentalitatea tradițională a transformat calendarul într-un instrument de mediere între om și natură.44 În concepția arhaică, la baza calendarului popular se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
manifestare a forțelor benefice, în timp ce noaptea, ca simbol al întunericului, reprezenta frigul, somnul, sterilitatea și moartea, forțele malefice. Calendarul popular are la bază tocmai aceste opoziții diurn / nocturn, benefic / malefic opoziții ipostaziate de "pragurile de trecere" ale soarelui răsăritul și apusul la echinocții și solstiții în strânsă legătură cu ritmicitatea fenomenelor terestre succesiunea anotimpurilor, ciclurile biologice ale animalelor, plantelor și păsărilor.45 Anul nou se stabilea în funcție de echinocții și solstiții, de începutul sau de sfârșitul ciclului vegetal sau de perioada de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Zeul-Soare era creatorul universal, stăpânul absolut și judecătorul suprem. În Iran, Mithra era zeul razelor solare, nașterea lui se sărbătorea la solstițiul de iarnă. Grecii l-au venerat, mai întâi, pe Helios care își conducea zilnic cvadriga de la răsărit la apus, apoi i s-au închinat lui Apollon. La scandinavi, zeul Baldr nu era o personificare a soarelui, ci divinitatea luminii solare și a luminii în general. La popoarele precolumbiene, forța solară, reprezentată de zeul Tezcatlipoca (Oglinda Fumurie), era distrugătoare, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tradiție europeană. Tot ca motiv solar sunt și colacii de Crăciun care imită forma soarelui, amintind de capul cu nimb al zeului Mithra, sculptat pe basoreliefurile găsite în templele aflate pe pământul Daciei și Moesiei, dar și în răsăritul și apusul Europei.86 Arderea butucului de Crăciun, prezent aproape la toate popoarele Europei sârbul badnjak, bulgarul bъdniak și koládnik, francezul la bûche de Noël, la germani weihnachtsblock sau julblock, la englezi Crhistmasblock, la scandinavi yuelelog a fost interpretată ca simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-mi rază? / Rază-n cruce de fereastră, / La fereastră-n astă casă."132 După moartea simbolică de la solstițiul de iarnă, soarele este răscumpărat printr-un joc cosmic la care el însuși participă și prin care își recapătă libertatea răsăriturilor și apusurilor: Dar un joc cine mi-l joacă? / Soarele cu razele; / Dar un joc cine mi-l joacă? / Dară luna cu lumina; Dar un joc cine mi-l joacă? / Dară (Ion) bun voinic / C-un cal mândru podobit..."133 Riturile de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori, / Tu să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe tine te-nec. Șî voi izbituri, / Ieu vă ajung cu stropituri. / Ieu ieu 9 pietri din apă / Șî di soare te-oi descânta / Șî de-aicea-ncolo tu n-oi mai fulgera, / Cî pietrili cân` s-o-mpărțâ / Șî la răsărit, / Șî la apus, / Șî cum petrili nu să mai adună / Niciodată, una cu alta, / Așa să nu mai ajungă / Pe Constantin, durerile, / Făcăturile. / Să iasă din creierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Că iel nu poate hodini, / Nu poate dormi, / Nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]