8,705 matches
-
Modelul familiei creștine"596, "Datoriile bărbatului în familie, ca soț, tată și cap de familie"597, "Împiedicările de căsătorie"598. Toate aceste materiale puneau accentul pe valorificarea familiei creștine, considerată ca fiind: "temelia neamului omenesc, de aceea de la familie nu atârnă fericirea sau nefericirea ei, dar fericirea sau nefericirea unui popor, ba chiar a omenirii întregi. Îndeobște cum e familia, așa e și poporul''599. Articolele făceau referire la familia Sfântă (Iosif, Iisus și Maria), care trebuia să constituie un exemplu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
poezia poate comunica înainte de a fi înțeleasă. Ackroyd (ca și ceilalți autori Desperado) se despart de Eliot, convinși fiind că, fără înțelegere, sentimentul e irosit. Confortul lectorului nu poate lipsi; în absența lui, opera moare. Mecanismele eroului Desperado Personajul Desperado atârnă de fiecare cuvânt al naratorului, mai ales de cuvintele aparent fără nicio însemnătate. Fluxul conștiinței se sprijinea pe cuvântul recurent, pe cuvântul-monadă, cuvânt ce se încărca de profunzime psihologică. Autorii Desperado aleg cuvântul banal. E mai greu pentru lectură să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru care a și devenit acest roman Biblia feministelor, spre disperarea autoarei). Waterland e o imagine a îmbătrânirii, presărată cu vagi amintiri ale necazurilor aduse de o dragoste adolescenttină, demult pierdută. Teoretic Fluxul conștiinței discredita iubirea, dar reușea să se atârne de ea cu ancore nebănuite (v. V. Woolf, care nu există în afara emoției). Autorul Desperado chicotește în loc să compătimească, iubirea devine amuzament într-o mare măsură. Barnes, Swift, Lodge, Bradbury, Amis, Gray refuză personajelor emoția împărtășită. Cum eroul e înainte de toate foarte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
orice în afară de uniformizare. Dacă sunetm toți de acord cu ce spune, atunci ea nu mai e de acord cu ea însăși, fiindcă ea trebuie să fie (ieri, azi, mereu, chiar și în interiorul convenției premiului Nobel) à rebours: Romanul ăsta îmi atârnă ca un albatros de gât. Vreau să cred și chiar știu că am mai scris și alte cărți interesante. Mă înfurie că e privit ca o carte în exclusivitate feministă. Place tuturor. E peste tot, în toate țările. Când să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru iubire ar putea fi trandafir), ori rima "exactă". Vorbele lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dezagreabil în unele cazuri. LV. Nu știu dacă poemul Rice e chiar despre viața ta, dar existența descrisă de el este seducătoare: Mi-au acordat azil. Scriu piese de teatru. O prietenă din Londra care mi-e tare dragă a atârnat catârii kurzi pe care-i are de la mine împreună cu o lăută persană la care nu cântă. Când le șterge de praf se gândește la mine și la apa râului. MK. Poemul acela este de fapt scris în numele unui foarte vechi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
genu pectorală apare în pericardita exudativă; poziția ghemuit apare în cardiopatiile congenitale cianogene precum tetralogia și pentalogia lui Fallot; poziția spectatorului în vitrină este caracteristică anginei pectorale; decubitul dorsal este adoptat de pacienții cu hipotensiune arterială ortostatică; poziția cu picioarele atârnând la marginea patului este adoptată de pacienții cu arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare; pacientul anxios, ce nu-și găsește poziție antalgică, este evidentă la bolnavii cu infarct acut de miocard. Faciesul bolnavului este influențat de boala cardiacă, după cum urmează: faciesul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
raportează la modele culturale ale spațiului geografic socio - cultural în care trăiește adolescentul. Pentru a demonstra dezvoltarea intelectuală a indivizilor, D. Papalia, S. Wendkos-Olds apelează la un exemplu tipic piagetian, la problema pendulului. Unui copil îi este arătat un obiect atârnat de o sfoară. De asemenea îi este arătat cum poate schimba lungimea sforii, lățimea obiectului, înălțimea de la care obiectul este lăsat liber și forța cu care poate împinge obiectul. I se care să afle care dintre acești factori, unul singur
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
la 10 decembrie 1896. Mai mult decât folosirea marionetei, el dorește de fapt un joc actoricesc care să se apropie de hieratismul misterios cu care este ea dotată. "Căci, scrie Jarry, oricât de marionete am vrea să fim, n-am atârnat fiecare personaj de un fir, ceea ce ar fi fost dacă nu absurd, cel puțin foarte complicat pentru noi, și pe urmă nu eram sigur de ansamblul mulțimilor noastre, în timp ce la Guignol un mănunchi de greutăți și de fire comandă o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
uneori pe scena Misterelor sau în epoca elisabetană. "Adoptarea unui singur decor sau și mai bine, a unui fundal uniform, suprimând ridicările și coborârile cortinei în timpul unicului act. Un personj îmbrăcat corect ar veni, ca la teatrul de păpuși, să atârne o pancartă arătând locul unde se petrece scena. (Notați că sunt sigur de superioritatea "sugestivă" a pancartei scrise asupra decorului. Niciun decor, nicio figurație, nu ar reda "armata poloneză în marș prin Ucraina")". El cere ca accesoriile să fie hotărât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra decorului. Niciun decor, nicio figurație, nu ar reda "armata poloneză în marș prin Ucraina")". El cere ca accesoriile să fie hotărât false. Pentru calul lui Ubu, el imaginează "un cap de cal din carton pe care și l-ar atârna de gât, ca în vechiul teatru englez, pentru cele două scene ecvestre, orice fel de detalii care erau în spiritul piesei, pentru că am vrut să fac un "guignol", îi scrie el lui Lugné-Poe, la 8 ianuarie 1896. Îl sfătuiește, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucru nu va jena mișcarea, vor fi sau afișate sau citite de regizor sau de actorii înșiși care vor scoate din buzunar sau își vor transmite unii altora hârtiile necesare. Dacă greșesc, nu-i nimic. Un capăt de frânghie ce atârnă, o pânză în fundal prost întinsă și lăsând să apară un perete alb în fața căruia trece și revine personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și mai frumoase, și nenumărate, pentru a le putea schimba zilnic. Nu s-ar putea, de exemplu, să ne închipuim o scenă susținută de niște stâlpi subțiri ca niște picioare de barză, ornamentați cu pene de păsări iar, ici colo, atârnând un lung colier de mărgele? Niște pudră, o pudră frumoasă care să acopere întreaga podea; și parfumuri... Dar ies din domeniul scenei, și încalc teritoriul decorului, costumelor și al celorlalte." Studiul crochiurilor lui Serlio, în Tratatul de arhitectură 22, îi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a o rupe este necesară aplicarea de forță și încă una destul de mare. Pe această peliculă aleargă insectele de apă, se agață larvele de țânțari și se târăsc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce halteră ar trebui atârnată de o coloană de apa de 3cm pentru a o rupe. Ar trebui o halteră uriașa de peste o sută de tone! Aceasta numai în cazul când apa ar fi perfect pură. În natura nu există, însă, o astfel de apă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
puterii de a frânge simplul „a fi”. Aceste incoerențe se Întâlnesc adesea În texte și complică lectura: Mamaxe "Mama" ta este Mareaxe "Marea" Junincă Sălbatică ce locuiește la Nekheb; coroana albă, acoperământul regal, cu pene lungi, cu doi sâni care atârnă. Ea te alăptează și nu te Înțarcă. (412) Juninca aceasta cu pene este În realitate Nekhebet, zeița reprezentată ca un vultur, patroana regalității În Egiptul de Sus - acea parte a țării al cărei rege are ca semn distinctiv o coroană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
m). Aceste rugăciuni erau Întrerupte de descrierea acțiunii care trebuia Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea amuletelor, de altfel destul de răspândite. Se cunosc multe tipuri de amulete. Acestea erau purtate de oameni sau erau atârnate pe pereții locuințelor. Conțineau reprezentări și invocații. Exemplare din poemul Erraxe "Erra" sau cel puțin unele părți din text erau și ele considerate amulete, conform afirmației de pe tab. V, 57-58 a aceluiași poem, fapt demonstrat și de practica dezvăluită de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Osunaț, În provincia Baetica/Andaluzia) a fost Întemeiată Înainte de sfârșitul perioadei republicane (45 și 44 Î.Hr.). Statutul de Întemeiere, din care cincizeci de capitole, adică o treime din cele nouă table originare, au fost găsite Încă din 1870, era atârnat În for pe o lungime de treisprezece metri (Riccobono, 19862, nr. 21). Dreptul sacru era public, nefiind un secret al unei caste sacerdotale. Normele În materie de sacru Încep cu reglementarea calendarului (capitolul 65); urmează organizarea finanțelor (capitolul 65; cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Teutates", iar la ei este preamărit cu sânge uman. La gali, Teutates-Mercur este Îmbunat În acest fel: un om este ținut cu capul Într-un hârdău plin și moare sufocat. Esusxe "Esus"-Martexe "Marte" este Îmbunat astfel: un om este atârnat de un copac ca să moară exsangvinat. Taranisxe "Taranis"-Dis Pater este Îmbunat la ei astfel: câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn. Unii autori oferă aceste explicații. Teutates-Marte, „fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge” fie pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
punct de vedere, este foarte importantă așa-numita Tarasque de Noves (acum la muzeul din Avignon), unde apare un monstru cu aspectul straniu, Între urs și leu, care ține Între labe capetele bărboase a doi morți, În timp ce din gură Îi atârnă o mână de om pe jumătate devorată. Exegeza curentă vede În acest monstru moartea, iar În resturile umane pe care acesta le devorează, reprezentarea groaznicului destin care Îl așteaptă pe om. De altfel, monștri cu o formă mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soldaților și generalului lor. Toată armata prezentă era covârșită de milă, gândindu-se la rude, prieteni și, În sfârșit la nenorocirile războiului și soarta oamenilor ș...ț. Alături, zăceau frânturi de arme, ciolane de cai, și totodată țeste de oameni, atârnate În trunchiuri de copaci; În crângurile lor sacre din apropiere, se vedeau altarele barbare, pe care Îi jertfiseră pe tribuni și pe centurionii primipili 1. Trebuie să se țină cont și de faptul că, tot conform lui Tacitus (Historiae, IV
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a stat nouă zile În chinuri, agățat de un arbore; episodul este relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138 timp de nouă zile Întregi, rănit de o lance și jertfit lui Odin, eu Însumi pentru mine Însumi, sub acel arbore despre care nu știe nimeni din ce rădăcini se naște. Nimeni nu mi-a dat pâine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fac parte din zestrea ei, ca „limite“ pe care nu ea le-a ales, dar dinlăuntrul cărora se înalță și se exersează propria noastră putință de alegere, au fost numite „fondul intim-străin“. Noi existăm ca ființe libere în măsura în care rămânem să „atârnăm“, să depindem de tot ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre și care în felul acesta, fără să ne aparțină propriu-zis, ne constituie în chipul cel mai intim. Așa sunt epoca în care ne-am născut, zestrea noastră trupească și spirituală, rasa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
face cu putință existența libertății este însuși faptul de a fi. Odată cu faptul că ceva este, în loc să nu fie, apare limita ca o condiție de manifestare a libertății gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atârne de ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care deschide către
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi contestate, anulate și înlocuite prin propria mea decizie. Pot să mă mut din locul în care m-am născut și să mă așez în altul, pot să mă fixez în altă limbă sau să trec la altă religie, după cum atârnă până la urmă de mine să-mi modific statutul social. Înainte de a alege, înainte de a tăia în stofa posibilului și de a da contur suitei de acte care alcătuiesc conținutul unei vieți, libertatea mea se manifestă ca atitudine față de hotarele primite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sunt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea în sistemul de limite primite cu un spor de toleranță față de celelalte centrări și cu gândul că propria ta centrare nu e până la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]