9,685 matches
-
era mulțumit, asta este pentru că i s-a părut că întrezărește un raționament greșit, o greșeală logică ce constă în a considera adevărat sau demonstrat ceea ce este însuși obiectul despre care este vorba sau trebuie demonstrat. De câte ori am citit scrierile consacrate acestei probleme, de fiecare dată m-a încercat un sentiment de disconfort; mă așteptam tot timpul să mă lovesc de un raționament greșit, și când nu-l vedeam imediat, mă temeam că nu m-am uitat bine. Asta pentru că este
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Flavius știm că la o instruire solidă nu avea acces oricine în societatea ivriților, ci numai cei cu bani mulți și niciodată fiul unui tîmplar. Aceasta începea la vîrsta de 12-13 ani și se făcea sub supraveghe- rea unui învățat consacrat. Iar cunoașterea învățăturilor religioase se făcea numai de cei care aparținea clerului și instruirea se realiza într-un timp îndelungat. Ori tocmai acest fapt i-a surprins pe iudei, unde a învățat Ili/Iisus atîta înțelepciune și cînd, pentru că nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al morții sau ca dimineața și seara. O altă legendă spune că însoțitorii lui Mitra erau chiar Soarele și Luna. Diogenes Laertios în scrierea Despre viețile și doctrinele filozofilor spune des-pre Pitagora că interzicea consumarea cocoșului alb, pentru că ei sînt consacrați lunii și sînt rugătorii ce vestesc orele noaptea. Pe iconițele geților apar aceste păsări la fel și pe tăblița ritualică descoperită la Romula, cocoșul ținînd alături de leu, va-sul cu apă vie sau al cunoașterii. Iar pentru această povestioară ne
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a ajuns și pe malurile Tibrului în secolul lll î.e.n. să le țină și romanilor de urît și of. Cybele, se spune că locuia pe cele mai înalte creste ale muntelui Ida iar pinul veșnic verde(pomul vieții) rămînea totdeauna consacrat lui Attis. Tot în Fri-gia mai era cunoscută și venerată sub numele de Ma - Marea Mamă - fiind zeița munților și a peșterilor, cuvînt ce are același sens în limba română. Cybele era per-cepută în cult și ca o divinitate a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cartea nu e, totuși, neglijabilă sau neinteresantă: temele predilecte și obsesiile romancierului, caracteristice, sunt deja depistabile în acest volum de debut. În absența stăpânilor (1966), „prima carte bună” a scriitorului după propria lui opinie, e un triptic de narațiuni independente, consacrate fiecare unei vârste sau condiții omenești - senectutea, feminitatea, copilăria - și potențate prin încadrarea într-un întreg virtual care le subordonează unei demonstrații („stăpânii” absenți sunt bărbații). Animale bolnave, probabil cea mai cunoscută dintre cărțile lui B., e un fals roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
fi femeie și a fi Pariziana este un rol dublu. Femeia pariziana vizează afirmarea unui anumit tip de autenticitate specific franceză și pariziana. 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze Formarea identității celui de "al doilea sex" (expresie consacrată a Simonei de Beauvoir) a fost un drum anevoios. Tradițional, bărbatul est subiectul universal, el transcende spațiul și timpul. Prin contrast, femeia este întotdeauna limitată de loc, timp, particularitatea corpului și pasiune. Secole de-a rândul societatea a construit un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are și semne liniștitoare de continuitate. "Noul model "burghez" n-o mai prezintă ca fiind "inferioară", ci esențial "diferită" și complementară bărbatului" [Bock, p.111]. Apar numeroase ediții consacrate femeii viitoare, noii Eve, cum ar fi Eve dans l'humanité de Mărie Deraismes (1868) și românul L'Eve future de Villiers de l'Isle-Adam (1886), diferite reviste feministe, scrise și editate de femei, articole și studii despre femei etc.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fermes colonnes de l'empire" [Zola, La Сurée, p.242]. Interpretată mitico-simbolic, Pariziana este o constelație de imagini generate de câteva scheme și prototipuri care converg într-o imagine fascinantă a femeii moderne 48. Pariziana preia trăsăturile mai multor mituri consacrate: ale Evei biblice, ale lui Narcis, ale lui Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează pe procedeul simplificării: femeia pariziana este asociată cu eternul feminin 50. Pariziana este descendentă Evei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elementele lor constitutive. Combinându-le într-un mod original, mitul femeii pariziene fixează alegoria unicității 66. Această semnificație a singularității pe care o are Pariziana dezvolta o palingenezie (adăugare a semnificațiilor noi) și este o condiție a remitizării. Asemeni miturilor consacrate, mitul Parizienei generează, la rândul său, alte mituri 67, cum ar fi, spre exemplu, cel al vedetei 68, al modei sau al femeii trecătoare 69. Statuia Parizienei instalată la intrarea în Expoziția universală din 1900 dovedește faptul că mitul este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un regizor, constatând că unitatea de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul, vorbirea; spațiul global este înlocuit prin aspectele sale succesive, localizării abstracte a acțiunii autorul substituindu-i o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'amour, p. 264]. Asumându-și rolul de regizor, ea da indicații 183 de interpretare, având obiecții în acest sens. În românul Nana, conceptul viața că teatru se resimte mai pregnant prin faptul ca protagonistă este actrița. Că o artistă consacrată, ea continuă să joace și în afara teatrului marea comedie a dragostei, pe alte două scene. În apartamentul ei, doar două camere sunt terminate (acelea unde se desfasoara comedia dormitorul și camera de baie). Celelalte servesc drept culise, acolo așteaptă protagoniștii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17 • O.P. 1 • C.P. 161 • cod 700198 Țel. Difuzare: 0232/233731 • Țel./Fax: 0232/230197 euroedit@hotmail.com • editura ie@yahoo.com http://www.euroinst.ro Tiparul executat la SC Euronovis SRL 1 Prezenta referințelor consacrate elementelor de ordin general țin de identitatea feminină (J.Coutras, B.Groult, E.Janeway ș.a.), de femeia că mit (P.Darmon, J.Decottignies, G.Devereux, G.Falconet, B.Friedan ș.a.), de femeia în civilizația franceză (M.Albistur și D.Armogathe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în întreaga Europa napoleoniana. 24 Eroinele revoluției, femei de condiție diferită, cum ar fi aristocrata Sophie de Condorcet, burgheza Manon Roland, fiica neligitimă a lui Ludovic al XV-lea, Olympe de Gouges și multe altele scot politică din mâinile actorilor consacrați. Pentru a ne da seama de amploarea participării feminine, vom apela la cifrele aduse de Françoise Giroud, conform căreia [p.53] trei sute șaptezeci și patru de femei au fost executate la Paris doar în perioada aprilie 1793-1794. Aceste execuții marchează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reflet de qualités dont leș principales șont: le tact et la bonne humeur" [ibidem, p.22]. 243 Modul de viață al femeii mondene este reglementat: prima jumătate de zi revine ocupațiilor familiale, copiilor, literaturii și artei. Jumătatea a doua este consacrată vieții mondene: vizite, plimbări, momentul pregătirii pentru realizările de seară. Sfârșitul zilei este dedicat placerilor: dineuri, teatru, baluri, cercuri. Repaosul nu este prevăzut, oamenii de societate trebuie să fie văzuți peste tot. 244 Se scriu tratate de bune maniere, denumite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
însușiri umane în stare să așeze ființarea om în diferență față de alte ființări și în primul rând față de cele care, potrivit "experienței" sale obișnuite în mediul în care trăiește, sunt mai apropiate de el. Până la autonomizarea rostirii despre om, fapt consacrat în perioada modernă a istoriei filosofiei, odată cu momentul "Kant", nu se rămâne niciodată aici, la o teorie sau măcar o idee despre om semnificativă în ea însăși, fiindcă o asemenea "teorie" sau "idee" trebuie să facă totdeauna parte dintr-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o potențare a lui care să-l arunce către propriile sale limite. "Noul filosof" va practica, firesc, o nouă filosofie, îndepărtată de modelul celei moderne, decăzută și redusă la teoria cunoașterii; o filosofie activă ce contrazice modul de viață filosofic consacrat (devenind, astfel, ne-filosofică). Greutatea reconstrucției acestei noi atitudini în fața vieții vine și din augmentarea desigur, în sens plebeian, degradant față de spiritul nobil a pretențiilor științei de a asigura adevărul. Cum știm, "Dumnezeu a murit". Toate faptele omului întreaga istorie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fi separate de concepțiile despre bine (mai puțin riguroase și mai dependente de lumea nesigură a judecăților de valoare). Pentru Gray, totul trebuie să se decidă prin deliberare politică, pragmatică, deschisă la compromisuri (fiindcă nu operează cu noțiuni morale) și consacrată reconcilierii unor concepții antagonice despre bine (și alte valori), fiindcă nu există un bine suprem (cum ar fi pacea); pentru Rawls, deliberările, în sfera publică, în cadrul procesului politic sau în curțile de justiție, nu pot face abstracție de anumite drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
parizian) și - după ultimul război mondial - funcționar internațional, cel mai important promotor al ideii neohegeliene și nietzscheene a „sfârșitului istoriei și a ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama începând din 1989). Kojève apare pasager în Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat în câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-i discrimina pe alții, cu alte cuvinte definirea drepturilor specifice fără abolirea sau atingerea drepturilor universale (capitolul V); relansarea sărbătorilor publice ca școli ale virtuților civice, într-o perspectivă de o mișcătoare ingenuitate - de exemplu, fără apel la marile studii consacrate sărbătorii de antropologi și istorici (capitolul VI); idealul unei comunități care să aibă numai calitățile celor tradiționale, inclusiv o puternică presiune normativă, dar nici unul din defectele lor, între care sectarismul și represiunea privată (capitolul VII); normele sociale (capitolul IX); un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu Lewis, care atinge viteza maximă la intervalul 80 m. 2.6.4. Faza vitezei maxime și menținerea acesteia Această fază începe din momentul în care s-a obținut viteza maximă de deplasare (la aproximativ 50-60m de la start, la atleții consacrați) până în momentul în care aceasta începe să scadă. E. Ozolin, a realizat în 1986 o analiză pertinentă a tehnicii alergării de viteză și avansează ideea că „rezultatele în sprint sunt determinate de mai multe componente, printre care cea mai importanta
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
de M. Roman, C. Gevat și B. C. Rață, s-a constatat că, practic, ea nu există. Există posibilitatea menținerii și creșterii ei odată cu creșterea nivelului de pregătire și cu înaintarea în vârstă făcând aici referire în special la atleții consacrați. 2.6.5. Faza de decelerare Decelerația, considerată ca fază a alergării de viteză, se manifestă pe ultima parte a cursei și influențează la rândul său rezultatul final. Pe durata acestei ultime componente, este necesar ca atletul sa facă față
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
a eroismului medieval și a strămoșilor războinici este introdusă de un „cânt osianic” - Milian și Dina. Balada Ștefan cel Mare înaintea cetăței Neamțu amplifică retoric - într-un crescendo dramatic și cu o „morală” patriotică - un episod preluat din D. Cantemir, consacrat ulterior de D. Bolintineanu. Într-o epocă de mitizări romantice, A. tinde spre crearea unei mitologii naționale (în registru poetic și fantezist), unind zeități eline și tradiții populare românești. Mitul etnogenezei, al întemeierii neamului, din Dochia și Traian (transpus destul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Ilovici pledează „pentru o posibilă filosofie a culturii românești” sau pentru o „istorie a literaturii române”, scriind, de asemenea, despre „arta cuvântului la Eminescu”. Mai pot fi menționate eseul lui Horia Rădulescu intitulat Țăranul român văzut de scriitori, un portret consacrat lui Paul Valéry de Florin Niculescu, un articol ce deplânge moartea lui G. Ibrăileanu și câteva însemnări despre actualitatea culturală. Ultimul număr este dedicat lui Mihai Eminescu. Ideologic, prin articole precum Scrisoare către Căpitan, apărut sub semnătura lui Gh. Capagea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290554_a_291883]
-
de la începutul de secol XX: Horia Petra-Petrescu, Ecaterina Pitiș, Emil A. Chiffa, Sebastian Stanca, Octavian Lupeanu, Aurelia Pop. Mai colaborează Tudor Pamfile, Nicolae Vulovici, I.C. Popescu-Polyclet. Proza, gen literar cultivat cu predilecție de către Lucian Bolcaș, reunește nume ale unor scriitori consacrați ca Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici, Al. Ciura, alături de Ion Bârseanul, Sebastian Stanca sau talentatul Mihail Gașpar. Scrierile dramatice lipsesc, cu excepția piesei Dido. Regina Cartaginei, cu un subiect istoric prelucrat de Lucian Bolcaș. Dintre traduceri se cuvin semnalate pagini din lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286944_a_288273]
-
versiuni în germană, engleză, franceză). Textele nu au calități literare deosebite, ilustrând fidel directivele ideologice ale epocii. Reportajele din Catedrala scufundată (1968) îmbină notațiile asupra locurilor vizitate cu observații muzicale, artistice, într-un stil facil, de vulgarizare, departe de modelele consacrate ale genului. SCRIERI: După alungarea faraonilor, București, 1957; Însemnări din țara nouă, București, 1959; Țara vinurilor, București, 1961; Bacchus în România, București, 1964; Și noaptea credeau în lumină, București, 1964; Călătorii, București, 1967; Catedrala scufundată, București, 1968; Mănăstirea Neamț, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]