8,691 matches
-
cu putință. Ca picturile chinezești pe suluri, principiul care stă la baza compoziției grădinii este de acela de a-i da patronului posibilitatea de a se plimba la întâmplare și de a se simți în grădină ca în sânul naturii. Cucerirea islamică din Nordul Africii a însemnat dezvoltarea în regiune a arhitecturii islamice, inclusiv a unor ansambluri celebre precum citadela din Cairo. În partea de sud a Saharei, influența islamică a avut ca efect realizarea uneia dintre cele mai importante contribuții
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
să se echilibreze reciproc. Acest principiu a stat la baza revoluției burgheze din Franța și se va regăsi în Constituția SUA. În ceea ce privește relațiile internaționale, Montesquieu se declară pentru respectarea convențiilor internaționale și pentru stabilirea de relații prietenești între state. Condamnă cuceririle coloniale ale europenilor și mai ales politica cuceritorilor spanioli în Lumea Nouă. Opera vastă și multidisciplinară a lui Voltaire reprezintă o critică la adresa inechităților sociale, superstițiilor, intoleranței religioase. A susținut ideea unei monarhii puternice, sprijinite de o elită de nobili
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
au pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă, parnasionii cultivând cu precădere imagini mitologice. Adepții acestui crez artistic erau o grupare de poeți care scriau pentru revista "Parnasul Contemporan", Le Parnasse Contemporaine
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
înaintare pentru ca să poată rezista unei posibile reeditări a asaltului aliat pe 22 mai. Acest ordin de încetare a înaintării a stârnit protestele generalului Heinz Guderian, comandantul Corpului XIX, care dorea să continue atacul în forță spre nord, spre Canalul Mânecii, pentru cucerirea orașelor Boulogne, Calais și Dunkerque. Atacul cerut de general nu a fost autorizat decât în a doua parte a zilei de 22 mai, dar între timp aliații reușiseră întărească pozițiile defensive de la Boulogne cu Brigada a 20-a de gardă
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
care nu fuseseră evacuați au rezistat până pe 25 mai, când au acceptat să capituleze. Guderian avea să noteze că ordinul de oprire a înaintării și organizarea unor poziții defensive împotriva unui atac probabil al aliaților, a dus la pierderea șansei cuceririi rapide a porturilor de la Canalul Mânecii și a distrugerii forțelor aliate din nordul Franței și Belgia. Înaintarea spre Dunkerque a fost reluată pe 23 mai, numai pentru ca a doua zi să fie oprită din nou până pe 27 mai. Dunkerque a fost
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
City, și este, probabil, cea mai faimoasă lucrare de sculptură aztecă. Piatra are un diametru de 358 centimetri (11,75 picioare) și o grosime de 98 centimetri (3,22 picioare), și cântărește aproximativ 24 de tone. La scurt timp după cucerirea spaniolă, sculptura monolitică a fost îngropată în Zócalo, sau piața principală din Mexico City. A fost redescoperită pe 17 decembrie 1790, în timpul reparațiilor la Catedrala din Mexico City. După redescoperirea ei, piatra calendar a fost montat pe un perete exterior
Piatra calendarului aztec () [Corola-website/Science/337305_a_338634]
-
Balcani a fost de fapt o acțiune imperialistă, care își schimba uneori formele de manifestare în conformitate cu conjunctura politică, însă permanent rămînea consecventă. Rusia urmărea două scopuri principale: 1) Să pună mîna pe strîmtorile Bosfor și Dardanele și 2) Să facă cuceriri teritoriale în Peninsula Balcanică” . Poziția ostilă luată de Rusia față de Imperiul Otoman, prin susținerea mișcărilor de eliberare națională din Balcani, avea să se finalizeze cu un nou conflict între aceste două Puteri. Situația internațională părea a fi favorabilă Rusiei, întrucât
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
a fost arestat de colonelul Liprandi și a fost exilat în Basarabia. În acest mod, Liprandi s-a răzbunat pe expulzarea sa rușinoasă din Moldova în 1827 . Cu toate acestea, planul lui Diebici s-a dovedit a fi ineficient, întrucît cuceririle obținute nu erau pe linia de bază, iar armata rusă se mișca foarte încet. La 24 iunie începe mișcarea trupelor ruse spre direcțiile de bază, astfel încît la 29 iunie principalele forțe se vor întîlni în Bazardjic. Prin Chirsova spre
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Toprah-cale i-a pus pe turci pe fugă, iar la 20 septembrie detașamentul de cavaleri al lui Basov ocupă, fără nici o greutate, localitatea Sofichente. În cele din urmă, în ajutorul acestora au sosit forțe noi care au reușit să mențină cuceririle realizate de Ciavciavadze în pașalîcul Baiazet . Către începutul lunii septembrie pe frontul din Caucaz rușii reușiseră să cucerească trei pașalîcuri - Karas, Ahalițih și Baiazet, nouă cetăți, să ia în prizonierat aproximativ 8.000 soldați turci și să captureze armament . Astfel
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Către începutul lunii septembrie pe frontul din Caucaz rușii reușiseră să cucerească trei pașalîcuri - Karas, Ahalițih și Baiazet, nouă cetăți, să ia în prizonierat aproximativ 8.000 soldați turci și să captureze armament . Astfel, campania din Caucaz se încheie cu cuceriri importante. Campania din 1829 Planul de acțiune pentru anul 1829 a fost supus unor discuții aprige datorită insuccesului suferit pe frontul din Balcani. Astfel, planul lui Dibici nu va fi acceptat, iar la 19 noiembrie țarul Nicolai I va organiza
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
că vrea să atace Șumla, determinîndu-l pe Reșid-pașa să concentreze în jurul ei toată armata sa. Între timp, Dibici trimite pe ascuns, o parte din oastea sa ca să treacă Balcanii, diversiune care i-a reușit cu succes . După care a urmat cucerirea Burgosului și a Aidonului care au creat condiții favorabile armatei țariste în drumul său spre Adrionopol. În noaptea de 19 (7) august armata rusă ajunge în apropierea Adrionopolului, iar în ziua de 20 (8) august aceasta a intrat în oraș
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
arab. Sati’ al-Ḥusri a insistat asupra întârzierii apariției conștiinței naționale a arabilor, ceea ce a determinat și o întârziere a unui progres în politică și în economie. În vederea analizării acestei situații, Sati’ al-Ḥusri pune accentul pe epoca glorioasă care a urmat cuceririlor arabe, epocă marcată de înflorire, atât în domeniul științei, cât și în cultură, aceasta din urmă servind drept inspirație pentru culturile europene.În acest sens, el aduce drept argument multitudinea cuvintelor care au intrat în limbile europene, gânditorii și oamenii
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
între guvernele Serbiei și Muntenegrului, care a condus la declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în zona litoralului, iar insurgenții în Herțegovina. Conform lui Herr Fric, rebelii sârbi erau „extrem de numeroși și în unele cazuri bine înarmați” și erau împărțiți în următoarele unități
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
a alăturat și el războiului ca aliat al Lituaniei. Trupele livone au câștigat în august 1501, au asediat Pskovul, și au câștigat bătălia de pe lacul Smolino în septembrie 1502. În 1502, Ivan al III-lea a organizat o campanie de cucerire a Smolenskului, dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă și nu aveau suficientă artilerie. Negocierile de pace au început pe la jumătatea lui 1502. Alexandru i-a cerut lui să acționeze ca mediator și s-a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
mulți ani, coalițiile s-au schimbat și Polonia-Lituania s-a aliat cu Suedia împotriva Rusiei și Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
al III-lea, întrucât putea fi atacat atât pe mare cât și pe uscat, campania a profitat de considerabila flotă a Suediei dar disensiunile ulterioare privind controlul pe termen lung asupra orașului au făcut imposibilă o alianță cu Polonia. După cucerirea orașului de către la Gardie, și ca represalii pentru masacrele anterioare comise de ruși, 7000 de ruși au fost omorâți, după cum relatează cronica contemporană a lui . Narva a fost urmată de Ivangorod, Jama și Koporie, ceea ce i-a făcut pe suedezi
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și ca represalii pentru masacrele anterioare comise de ruși, 7000 de ruși au fost omorâți, după cum relatează cronica contemporană a lui . Narva a fost urmată de Ivangorod, Jama și Koporie, ceea ce i-a făcut pe suedezi să fie mulțumiți cu cuceririle din Livonia. Negocierile ulterioare conduse de legatul papal iezuit Antonio Possevino au avut ca rezultat din 1582 între Rusia și Uniunea Polono-Lituaniană. Pacea a fost una umilitoare pentru țar, în parte deoarece el a cerut pace. Conform acordului, Rusia avea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
probabil cu consimțământul lui Bathory. Armistițiul, care a fost aproape un tratat de pace, urma să dureze zece ani și a fost înnoit de două ori, în 1591 și 1601. Bathory nu a reușit să preseze Suedia să renunțe la cuceririle din Livonia, anume la Narva. După o hotărâre a lui Ioan, războiul cu Rusia a luat sfârșit în 1583 când țarul a încheiat ("Plyussa, Pljussa, Plusa") cu Suedia. Rusia a cedat mare parte din Ingria și a lăsat Narva și
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Pernau rămânând sub control suedez după o . începută cu capturarea Rigăi în 1621 s-a încheiat expulzarea forțelor polono-lituaniene din mare parte din Livonia, unde a fost înființat . Forțele suedeze au înaintat apoi prin Prusia Regală și Polonia-Lituania a acceptat cuceririle suedeze din Livonia prin din 1629.
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
babilonian” sau יהודים בבלים Yehudim bavlim, în arabă :يهود العراق Yahūd al-ʿIrăq يهود البابل-Yahud al-Babil ) este colectivitatea evreilor din regiunea Mesopotamiei, mai ales din teritoriul Irakului din zilele noastre. Începuturile ei au fost în secolul al VI-lea î.Hr., dupa cucerirea Ierusalimului și dărâmarea Primului Templu din Ierusalim de catre babilonienii conduși de regele caldeu Nabucodonosor al II-lea, când o parte din populația Ierusalimului și a regatului Iudeei a fost deportată în Babilon. Spre deosebire de deportarea din secolul al VIII-lea în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
apoi sub dominația scurtă a lui Alexandru cel Mare și apoi dominația parților (238 Î.Hr. - 226), comunitatea evreiască din Babilonia a cunoscut o perioadă de prosperitate, departe de evenimentele furtunoase care au lovit Iudeea., ca de pildă războaiele Diadohilor , cucerirea lagidă, seleucidă, războaiele Macabeilor și cucerirea romană. Distrugerea în anul 70 d.Hr a celui de-al Doilea Templu de către romani a făcut să crească valul de refugiați evrei din Iudeea în Babilonia. Regii parți au conferit obștii evreiești un
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
Alexandru cel Mare și apoi dominația parților (238 Î.Hr. - 226), comunitatea evreiască din Babilonia a cunoscut o perioadă de prosperitate, departe de evenimentele furtunoase care au lovit Iudeea., ca de pildă războaiele Diadohilor , cucerirea lagidă, seleucidă, războaiele Macabeilor și cucerirea romană. Distrugerea în anul 70 d.Hr a celui de-al Doilea Templu de către romani a făcut să crească valul de refugiați evrei din Iudeea în Babilonia. Regii parți au conferit obștii evreiești un grad de autonomie internă în domeniul
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
Lisabona - d. 1 martie 1510 lângă Capul Bunei Speranțe, actualmente Africa de Sud) a fost un nobil, explorator și militar portughez. S-a remarcat ca sfătuitor al regelui Ioan al II-lea al Portugaliei, iar mai târziu în războaiele împotriva maurilor și cucerirea Granadei în 1492. În 1503 a fost numit ca prim-guvernator și Vice-Rege al coloniei portugheze India (în . Almeida este creditat cu stabilirea hegemoniei portugheze în Oceanul Indian, ca urmare a victoriei din bătălia navală de la Diu, din 1509. Și-a
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
obișnuit pentru bărbații din categoria sa socială, s-a alăturat armatei la o vârstâ fragedă. În 1476 a luat parte la Bătălia de la Toro. Apoi a luptat în conflictele din diferitele părți ale Marocului, iar în 1492 a participat la cucerirea Granadei de către creștini, de partea castilienilor. În 1505 regele Manuel I al Portugaliei l-a numit pe Almeida, vicerege al coloniei portugheze India (Estado da Índia). Cu o armada de 22 nave, incluzând 14 veliere de tip caracă și 6
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
a avut o importanță capitală în special în timpul luptelor de la Sedan, după câștigarea căreia germanii au avut calea deschisă pentru victorie. La începutul lunii iunie, asediul trupelor de la Dunkerque a luat sfârșit, iar pe 3 iunie a început atacul pentru cucerirea restului teritoriului francez - operațiunea cu numele de cod "Fall Rot" (Cazul Roșu). Pentru asigurarea succesului și în această fază a războiului, era necesară asigurarea superiorității aeriene în aceeași măsură ca în timpul derulării Operațiunii Galben. Hugo Sperrle planificase de mai multă
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]